Lansare de carte #7: De la SSI la SIE de Florian Banu

De când am terminat liceul, am început să fiu pasionată de istorie și asta mulțumită Editurii Corint prin colecția „Corint Istorie”, dar și a lansărilor volumelor ce o alcăturiesc.

Prima dată am fost la lansarea volumelor „Saga Reginelor” de Jea des Cars și „Regine din umbră” de Maria Pilar Queralt del Hierro care mi-a deschis apetitul pentru trecut.

În prezent, sunt fericită să mă laud cu mica mea colecție de romane despre cele mai impresionante doamne ale lumii „Regina Elisabeta a II-a”de Andrew Marr, „Jacqueline Kennedy Onassis Bouvier”de Barbara Leaming, „Grace de Monaco” de Jean des Cars și cele două romane menționate puțin mai sus.

Tradiția celor de la această editură a continuat pe 30 martie când am fost la lansarea unui fragment de istorie intitulat „De la SSI la SIE” de Florian Banu.

Cu nostalgie îmi amintesc vremea ploioasă care a creat o atmosferă în librăria Humanitas de la Cișmigiu ca desprinsă dintr-una din clasele de la Hogwarts, mai ales că acum acele ploi par a fi istorie.

În compania autorului acestui volum, al prefațatorului său, Marian Voicu, al domunului Mihai Răzvan Ungureanu și a coordonatorului acestei colecții, Doru Dumitrescu am avut parte de adevărate lecții despre viața spionajului din vremea comunismului.

Pe lângă acești distinși domni, publicul a ascuns printre cititori și un fost angajat SIE care, din păcate, nu s-a prezentat pentru că ar fi trebuit să ne omoare 🙂

Acesta a încheiat seara cu istorisirea propriilor sale aventuri din această lume a umbrelor care m-au pus pe gânduri.

Din păcate, nu am avut posibilitatea de a achiziționa și eu un exemplar al cărții, însă datorită noii mele pasiuni proaspăt descoperite pentru istorie, mi-am propus să o adaug pe wishlist și sper că voi putea să intru în posesia acesteia cât mai curând posibil.

Dacă sunteti curioși cum arată o lansare Corint, vă invit să fugiți de căldura pe 07 iulie de la orele 17:00 pe terasa de la Mega Mall pentru debutul lui Stace Kramer pe piața românească cu volumul „50 de zile înainte de sinucidere

Toate detaliile întâlnirii le puteți găsi accesând pagina de Evenimentului.

Advertisements

Pagini de jurnal #8 – Bookster

De câteva luni vreau să scriu această postare în care doresc să vă prezint, poate, singura plăcere de a avea un job – accesul la o bibliotecă în continuă creștere.

Bookster are parteneriat cu peste 160 de firme și mai are o listă de așteptare de 100 de posibili parteneri. Are peste 25000 de abonați și cărți din toate domeniile.

Din fericire lucrez la una din firmele partenere cu această bibliotecă online și am acces la volume pe care nu le am sau pe care vreau să le citesc, fără să le achiziționez, ceea ce este grozav.

Termenul în care poți păstra o carte de la Bookster este între o lună și două luni și poți împrumuta până la maxim 5 materiale o dată.

Pentru că trăim într-o lume comodă, bibliotecarii virtuali ne aduc romanele direct la sediul firmei (la noi sunt livrate la departamanetul HR) în fiecare vineri.

Îmi place site-ul lor pentru că are o interfață prietenoasă și pot găsi cu ușurință informații despre cărțile dorite, mai ales că în josul paginii avem o secțiune în care ni se propun alte titluri asemănătoare. Cu ceva timp în urmă am împrumutat „Memoriile unei gheișe” și așa am aflat de alte cărți cu acțiunea care se desfășoară în Japonia

Un alt punct forte al acestei biblioteci este că pot să reîmprumut oricând orice carte. De exemplu, nu am reușit să scriu recenzii la nici o carte din cele împrumutate și le-am reîmprumutat pentru acest lucru, fără ca cineva să mă ia la întrebări.

Tot pe acest site exista un fel de target pe care poți să ți-l faci de-a lungul unui an. Poți citi 12, 18, 24 sau mai multe cărți într-un an.

Încă nu am înțeles o chestie de pe site, dar nu este vremea pierdută: la fiecare roman împrumutat sau recenzie făcută, primești niște puncte și un nou titlu – eu sunt bookcenic. Încă nu știu dacă primesc sau nu vreun premiu pentru asta, dar am colegi care la începutul anului au primit niște plicuri de la Bookster în urma target-urilor sau punctelor. Poate că au fost niște diplome, cine știe? ^^

Una peste alta, dacă ați părăsit băncile școlii și lucrați, întrebați-vă șeful sau colegii dacă firma la care v-ați angajat are parteneriat cu Bookster și nu ezitați să vă creați un cont și să începeți să citiți ce cărți doriți.

Dincolo de Theo Anghel (Am murit, din fericire #3)

Poate că viața din Orianei din Chaos s-a sfârșit, însă cea de Dincolo începe cu o întâlnire neașteptată și din nou recuperatoarea este pusă în poziția de a alege între ce este bine și  rău.

Pentru că în al doilea volum al seriei, tânăra s-a întâlnit cu cineva din prima ei viață, aceasta a fost extrasă din Chaos și trimisă într-un loc ce se află între Rai și Iad. Nu știu exact unde, pentru că nu pare să fie Purgatoriul, ci undeva la intrarea în el. Autoarea l-a numit Transeo.

În această locație se află recuperatorii și îngerii lor care au fost extrași din Chaos și își așteaptă destinul sau judecata. Dar cum Oriana este condusă de instinct și pentru a fi alături de Ama și Abel, renunță la siguranța acestui tărâm și se afundă în Purgatoriu.

Vreau să precizez că în comparație cu primele două volume, de care am fost super încântată, acest volum a fost mult prea dark și realist pentru gustul meu. Din punctul meu de vedere, romanul acesta nu mai poate fi citit chiar de oricine așa cum au fost volumele anterioare.

Ca să-l citesc am avut nevoie de voință de oțel deoarece pentru autoexilul Orianei autoarea a fost extrem de realistă: de la himerele create de hrana și apa insuficiente, la detalii precum părul nedorit pe corp.

Totuși dacă nu ar fi fost aceste amănunte, probabil că „Dincolo” nu avea să fie un roman apropiat realității.

Aș vrea să menționez că paginile acestui volum ascund o poveste tristă de dragoste între două dintre personajele la care ne așteptam cel mai puțin: Ama și Abel. Cred că le era scris în ADN ca cei doi să se certe și nu pentru că unul este înger alb, iar altul întunecat. De ce? Vă las pe voi să descoperiți.

În continuarea aventurilor, cel care se ridică la un nivel neașteptat și mi-a depășit așteptările de cititor al seriei, a fost Abel. Văzându-se între niște recuperatori și îngeri pe calea pierzaniei a drogurilor, foamei si setei, Abel preia cârma și încearcă să-i scoată la liman.

Dar norocul nu a fost deloc de partea lor pentru că de fiecare dată dădeau din lac în puț, ceea ce nu era tocmai avantajos pentru viețile lor.

Nu pot spune că personajele vor reuși să găsească luminița de la capătul tunelului pentru că par să-și fi pierdut speranța, iar adevărata Moarte îi urmează ca o umbră silențioasă și răbdătoare să-i ia cu ea pe fiecare în parte.

Să sperăm că finalul seriei nu va fi la fel de trist și dramatic precum cel al acestui volum. În secret sper că în „Purgatorio”, ne vom reîntâlni cu personaje vechi așa cum ne-ar promite ultima propoziție al acestui volum.