Recenzie: Fata din coșmaruri de Kendare Blake (Anna #2)

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte ce v-a impresionat în mod pozitiv, dar ați regretat că nu ați citit-o într-o altă perioadă?

Această senzație m-a cuprins și pe mine în timp ce am citit cărțile din seria „Anna” semnate de Kendare Blake.

Încă nu sunt sigură dacă „Fata din coșmaruri” merită într-adevăr 3 steluțe în loc de 4 și asta nu pentru că am putea considera textul o capodoperă a literaturii universale contemporane, ci pentru că autoarea a reușit să scrie o serie dark fantasy pentru adolescenți.

În urmă cu trei ani regretam că am citit „Anna în veșmânt de sânge” în timpul verii, deoarece consideram că romanul ar fi „mers” într-o zi de toamnă când plouă și nu ai chef de nimic altceva decât de o leneveală ca la carte. Acum, se pare, sunt nemulțumită că sunt prea „bătrână” pentru aventurile lui Cass în încercarea sa de a-și demonstra iubirea imposibilă și de a o ajuta pe Anna.

După ce în volumul anterior Anna și-a sacrificat viața de pe pământ pentru a-i salva pe Cass, Thomas și Carmel de la a fi uciși de Obeahman, tânărul vânător de fantome este bântuit de vină, considerându-se responsabil pentru destinul Annei.

Așa că nu este de mirare când amintirea iubitei sale din lumea de dincolo începe să îl bântuie în cele mai crude modalități, adesea punându-i viața în pericol. Obsesia lui pentru a se asigura că Anna are o viață de apoi liniștită și așa cum trebuie îl îndepărtează pe Cass de prezent, rupându-l de realitate, astfel prietenia lui este pusă la mari încercări de-a lungul romanului.

Un elemnt interesant  ce a fost adus în discuție este explicarea originii pumnalului său. Se pare că acesta este un fel de poartă către lumea de dincolo pe care adolescentul este dispus să o deschidă indiferent de consecințe. Această nebunie a lui Cass, transformată într-o obsesie distructivă, face ca tinerele adolescente să suspine, îndemându-le la visare cum numai Stefan Salvatore și Dimitri Belikov au mai reușit până acum, ceea ce poate fi considerat un punct forte al romanului.

Din păcate, însă, nu am reușit să simt acel dulce gust al iubirii adolescentine, ci gustul amar că am crescut și că acum, uitându-mă în spate, îmi doresc să rămân încremenită și eu, la fel ca Anna, la frumoasa vârstă de 16 ani când orice este posibil și aproape totul este permis.

Titlu: Fata din coșmaruri

Titlu original: Girl of Nightmares

Autor: Kendare Blake

Editura: Leda Edge

Anul publicării: 2017

Nota: 3/5

Advertisements

Concurs #10: La mulți ani 2018!

Deoarece ne place foarte mult să citim și vrem să începem cu dreptul nou al, împreună cu Herg Benet am decis să vă ajutăm să aduceți și cărți noi în biblioteca voastră.

Astfel, vă propun un concurs,unde ați putea câștiga volumele „Regii Timpului” și „Eroare” de Laura Nureldin.

Cele două cărți sunt debutul unei, sper eu, frumoase serii fără vârstă ce poate fi citită de oricine.

Condiții de participare:

  • dați share concursului pe un site de socializare
  • like paginilor de Facebook ale Reader’s Republic, Herg Benet, Demoni și Regii Timpului
  • follow pe conturile blogului de Instagram și Twitter
  • follow conturilor de Instagram și Twitter ale autoarei
  • lăsați un comentariu cu nick-urile voastre de pe site-urile de socializare + link-ul unde ați distribuit acest concurs și să răspundeți la întrebarea „Cine este persoana vie / moartă / imaginară / reală cu care ați vrea să cinați o dată?”.
  • cel mai original și bine argumentat răspuns va fi premiat.

Concursul se desfășoară în perioada 01 – 12 ianuarie, în data de 13 fiind anunțat câștigătorul ce va fi ales împreună cu Laura.

*Bonus, cărțile vor fi cu autograf nominal.

P.S. pe 31 ianuarie, un cititor va câștiga un exemplar al cărții „Ragdoll. Ultima ta zi” de Daniel Cole. Detaliile le aveți în partea dreaptă a blogului.

Succes! ^^

Leapșă #7: 2017 review

An nou fericit să aveți cu toții!

Înainte de toate, îi mulțumesc Ghandei de la Jurnalul une cititoare pentru nominalizare și provoc orice blogger în a prelua această leapșă însă, în mod special, le nominalizez pe Simona de la Adventures after tea, Bookysme de la Praf de stele și pe Maco de la Booknation să o preia. ^^

  1. Câte cărți ai citit în 2017?

21 din 25 câte îmi propusesem anul trecut pe vremea aceasta. Destul de slăbuț, însă mi-am propus ca anul acesta să învăț din greșelile din trecut și să mă îndrept spre un viitor mai bun.

 

2.  Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

Îngeri și demoni” de Dan Brown pentru că acest autor m-a ajutat să înțeleg istoria, alimentându-mi imaginația cu idei conspiraționiste și pasiune pentru necunoscut.

3. Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2017?

Cred că citatul nu este descoperit în 2017, ci mai degrabă în 2016, însă adevăratul înțeles l-am aflat abia la recitirea din anul acesta a romanului „Anotimpul pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu: „ Suntem doar fum într-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.” – pag. 254

 

4. Care carte citită în 2017 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Ragdoll. Ultima ta zi” de Daniel Cole, un thriller care nu m-a impresionat atât de tare pe cât îmi doream. Deși subiectul lui era unul cu adevărat promițător felul în care autorul a expus acțiunea m-a îndepărtat mai mult de personajele sale decât să mă apropie.

5. Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Anul acesta am fost la vreo trei evenimente: Vineri 13, Petrecerea Demonilor și Gaudeamus. Din cele trei, cred că am să aleg Gaudeamus-ul pentru că deși a fost extrem de obositor, acolo m-am revăzut cu toți oamenii dragi mie: de la edituri, autori, la bloggeri și simpli cititori,

6. Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2017?

Sincer, nu am reușit să mă uit la aproape nici un film. Mai mult am vegetat, așa că nu ar trebui să vă mire dacă de data aceasta voi sta pe tușă.

7. Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?

„Promițător” pentru că deși am început anul cu stângul, spre final aproape toate lucrurile s-au îmbunătățit, speranța născându-se în inimioara mea.

8. E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?

Ar fi mai multe momente pe care nu aș vrea să le uit: primul tort făcut de mine de la zero, primul meu Gaudeamus „ca la carte”, fiecare nebunie făcută din ultima vreme.

9. Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2017?

Dacă aș spune-o, poate s-ar destrăma, însă un indiciu ar fi că am învățat să iert și să uit privind spre un viitor mai bun.

10. Scrie o dorinţă pentru anul 2018.

Îmi doresc foarte mult ca în 2019 să fiu un om mai bun decât sunt acum și decât voi fi mâine. Îmi doresc să creștem împreună frumos și armonios.

Pagini de jurnal: Frustrările anului 2017 și rezoluții pentru 2018

Dragă jurnalule,

Au mai rămas câteva ore din anul 2017 care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai urât an al meu. Dar am supraviețuit, ceea ce înseamnă că am făcut o treabă excelentă.

Cred că este prima dată când aștept un sfârșit și nu pentru că vreau să fac promisiuni pe care știu că nu le voi respecta niciodată, ci pentru că simt nevoia acută de a simți ceva nou: o haină, o pereche de pantaloni, o prietenie, nu contează. Vreau doar să simt că fac parte din ceva nou. Pentru a face acest lucru, însă, simt nevoia să mă descarc și ce modalitate mai bună, dacă să nu discut cu oamenii cu care, vreau să cred, că sunt pe aceeași lungime de undă.

Privind în spate observ că am oscilat destul de mult între activitate și inactivitate, iar motive sunt suficiente, dar nu și scuze. De data asta, cred că pot să fac un mare ghem din ele și să-l arunc în coșul stării de lene.

Desigur că lenea mi-a pus și un diagnostic pe care nu l-am mai avut până acum și anume de cititor căzut în reading slump pentru că nu am reușit să citesc tot anul nici măcar 25 de cărți.

Tocmai aceste lucruri, nu foarte plăcute, au fost un fel de duș rece pentru cititorul / bloggerul din mine și m-au făcut să îmi reamintesc motivul pentru care am luat decizia de a scrie și vreau să vă mărturisesc și vouă acest lucru.

Toată viața am fost izolată din punct de vedere social din varii motive, lucru care m-a făcut să tânjesc după prieteni. Când am iesșit în societate, am descoperit că nu reușesc să mă integrez în lumea modernă, simțindu-mă de cele mai multe ori în plus sau inferioară. Acest lucru mi-a adus o ceartă monstru cu o tipă super faină pe care la vremea respectivă nu am știut să o apreciez.

 

În încercările mele de a găsi oameni pe aceeași lungime de undă ca și mine și care, în primul rând, să simpatizeze cu mine am luat decizia de a scrie pe un blog despre ceea ce știam și încă știu să fac. Așa că puteți considera Reader’s Republic un club de lectură și discuții decât un blog despre cărți pentru că asta îmi doresc să fac aici. Vreau să cunosc oameni faini care sunt cinefili, bibliofili, sau pe scurt geek ca și mine cu care pot dezbate diverse subiecte din acest domeniu.

Îmi place să scriu și să citesc, să mă uit la filme, desene animate și animeuri. Sunt fan Harry Potter, Sherlock Holmes și Sailor Moon de când mă știu, iar cel mai mare vis al meu este să am posibilitatea fizică și financiară de a vizita Japonia. Sunt neîndemânatică și nu înțeleg multe lucruri din prezent, motiv pentru care de foarte multe ori cad și mă lovesc foarte, foarte tare și mă doare. Apoi ridic privirea și văd că sunt înconjurată de oameni faini care mă acceptă așa cum sunt și, cu multă răbdare, îmi explică ceea ce nu știu până înțeleg, iar apoi mă învață să mă descurc singură.

 

Pentru 2018 asta îmi doresc cel mai mult. Prin micul meu blog, vreau să cunosc mai mulți oameni dispuși să comunicăm și să dezbatem subiecte de interes comun pentru că am învățat că este greu să fii singur.

Abia aștept să ne revedem pe 1 ianuarie cu noi surprize, iar până atunci vă urez La Mulți Ani și un An Nou fericit! 

Recenzie: Eroare de Laura Nureldin (Regii timpului #2)

Au trecut aproape doi ani de la prima călătorie în timp a Morei și tot atât de mult timp între lansările celor două cărți din, mai nou, seria „Regii Timpului”.

Deși inițial se dorea ca „Regii Timpului” să fie un roman de sine stătător, cred că inspirația nu a fost prea iertătoare cu scriitoarea Laura Nureldin pentru că la începutul anului a publicat o continuare a aventurilor pe care Mora le are în trecut.

Personal, m-am așteptat la un fel de retrospectivă a vieții pe care protagonista o are acum când aceasta călătorește dintr-o epocă în alta cum circulăm noi cu metroul, însă scriitoarea nu ne plictisește cu pagini de jurnal, ci ne pune să mergem umăr la umăr cu personajele sale, de data aceasta în secolul al XIX-lea.

Romanul este o lectură extrem de relaxantă scris în ritm alert. Începe cu Mora Greene care se întoarce obosită după o lungă zi de lucru și în secunda următoare, dintr-o eroare, tânăra ajunge în Louisiana secolului XIX decât în Persia Antică.

Spre deosebire de prima dată, acum tânăra nu mai este găzduită de un cap încoronat, însă este primită cu brațele deschise de familia Thevaux ce pare să ascundă un secret legat de singura lor fiică.

Se spune că domnișoara Thevaux a dispărut cu doi ani în urmă, fără ca nimeni să știe prea multe detalii, iar de atunci geamănul său o caută zilnic.

Un personaj interesant este Daniel, fiul cel mare al noii gazde a domnișoarei Greene. Este un bărbat misterios, dar cu ochi albaștri. Ochi care de multe ori îi amintesc Morei de privirea senină a soțului său. Să fie oare vorba de reîncarnare aici? Să fie oare sufletul lui Xerxes perechea Morei și să o urmărească prin timp și spațiu?

Desigur, nimic din acestea nu s-ar fi întâmplat și eu nu aș fi tricotat astfel de teorii dacă Alexander Burke ar fi cuplat mașinăria de călătorit în timp la un generator.

De data aceasta, Alex este pus mai des în lumina reflectoarelor. Autoarea ne lasă să pătrundem în sanctuarul său și să vedem cum își începe diminețile, cât de ordonat este și ne lămurește dacă are sau nu sentimente de iubire pentru Mora. Așa cum a spus si Laura, „Alex este ancora Morei de prezent”.

În mitologia indiană, există noțiunea de karma. Nu poți obține ceva, fără să dai la schimb. Aparent, acest principiu este descris și aici: ca Mora să poată călători în timp, Universul a trebuit să compenseze dispariția fetei  cu ceva sau cineva…

Dacă între Mora și Anne Thevaux este vreo legătură sau dacă între Daniel și Mora se crează vreo relație amoroasă, nu puteți afla decât dacă veți citi acest roman.

Eroare” este o carte alertă, pusă pe șotii care nu te lasă să te plictisești și te scoate din rutină. Recomand acest roman cu iz de trecut oricărui cititor indiferent de vârstă deoarece sunt sigură că nu va regreta alegerea, mai ales că este scris într-un fel ce poate devein cu ușurință adictiv.

Titlu: Eroare

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 3 / 5

Rezultate concurs #9

Seara bună dragii mei. Sper că nu v-ați culcat pentru că trebuie să vedeți câștigătorii concursului al nouălea organizat cu ajutorul editurilor Herg Benet și Corint.

Conform random.org cărțile „Nerve”, „Anna în veșmânt de sânge”, „Fata din coșmar” publicate la grupul Editorial Leda Edge merg la Alina.

Datorită numărului impresionant de comentarii postate în perioada concursului „Contesa Aneke” de Cristina Nemerovschi, publicată la Editura Herg Benet, și setul de bunătăți oferit cu ajutorul lui Sărăcel și colegilor de la Books Express, respectiv Bookster merg la Alexandra Ioana G.

Și nu în ultimul rând un alt pachețel cu bunătăți de la Aventurile lui Sărăcel, Books Express și Bookster va merge și la Ema Georgiana datorită comentariilor de calitate și bine argumentate pe care le-a avut în ultima perioadă, dar și a interesului pe care l-a acordat de-a lungul timpului blogului pe toate paginile de socializare.

Felicitări fetelor și aștept un e-mail pe adresa ducabluheart@yahoo.com cu titlul „Câștigător + numele premiului” .

Pagini de jurnal: De ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor?

Pe Facebook, scriitorul Oana Arion a organizat un concurs în care trebuia să argumentăm de ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor.

Pentru că premiul este întreaga serie „Nemuritor”, nu m-am putut abține să nu mă înscriu și eu, dar am senzația că în comentariul postării nu am spus chiar tot ce mă roade pe suflet legat de acest subiect.

Citesc fantasy de când mă știu. „Cenușăreasa”, „Fata moșului și fata babei”, „Harry Potter”, „Jurnalele Vampirilor” sunt doar câteva din titlurile cu care am descoperit lumea acestui gen. Desigur că am avut grijă să nu neglijez nici faimoasa listă „to be read” din școală, dar oricând era binevenită o aventură desprinsă din altă lume.

Unul din motivele pentru care recomand genul fantasy oricărei persoane o întâlnesc este acela că am cunoștințe care toată viața au citit cărți despre lucruri realiste, motiv pentru care nu sunt și nu vor fi niciodată deschiși sugestiilor. Toate aceste persoane de care vă spun nu fac excepție de la rutina zilnică, evitând pe cât posibil să încerce lucruri noi, deși adesea se plâng de monotonie.

 

Eu, pe de altă parte, care 8 din 10 cărți citite fantasy, pot afirma că nu îmi este frică de aproape nimic. Recunosc că foarte rar ies din zona mea de confort, dar când o fac, mă asigur că are să fie cu „stil” și sunt mândră de acest lucru.

Un exemplu ar fi că până să citesc „Jurnalele Vampirilor” eram ferm convinsă că gogoșile sunt niște chestii grețoase pline de ulei, însă văzând că Elena servea la micul dejun o gogoașă în drum spre școală, am zis „de ce nu?” iar acum aș mânca toată ziua acest desert.

Astfel pot afirma că cititorii de fantasy preiau în viața reală mici fragmente din cărțile genului transformând realitatea în ceva mult mai atrăgător și colorat.

Acum am și eu o întrebare pentru toți cei care ați citit / vizionat cel puțin o carte / film Harry Potter: câți dintre voi ar fi purtat dacă nu erau elevii de la Hogwarts fulare, căciuli, mănuși în culorile caselor? Sau câți dintre voi nu ați încercat măcar o dată să gustați un preparat din dovleac? Dacă v-a plăcut sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Un alt argument pentru care sunt pro fantasy ar fi dezvoltarea imaginației și a vocabularului. Citind cărți de specialitate (istorie, geografie, biografii, etc.) pot spune că am acumulat o mulțime de cunoștințe în domeniu, dar numai Calistrat Hogaș sau Tolkien au reușit să mă facă să văd cu ochii minții fundalul pe care se petrece acțiunea. Categoric figurile de stil ca„florile salcâmului atârnau precum clopoțeii unui templu indian” nu le-am regăsit într-o piesă de teatru sau într-o carte de analiză matematică.

Prin această postare nu inteționez să vă oblig să citiți doar fantasy sau doar un singur gen literar deoarece gusturile diferă de la o persoană la alta, însă o dată la câteva cărți, ar fi frumos să schimbăm puțin peisajul și să ne aventurăm într-o lume puțin mai diferită decât cea în care trăim.