Recenzie: Trezirea de L.J. Smith (Jurnalele Vampirilor #1)

Nu știu cu ce să încep. E a doua oară când citesc această serie. Prima dată a fost cu trei zile înainte să împlinesc 18 ani, adică acum multă, multă vreme și sinceră să fiu, filmul mi se pare de-a dreptul penibil după un sezon și jumătate.

JV #1

Ce pot să spun? Îmi place la nebunie această serie, mai ales felul autoarei în care scrie și descrie momentele romantice dintre Elena și Stefan. Mi-ar plăcea la nebunie să găsesc și eu pe cineva care să mă trateze atât de frumos și să trezească în mine acel sentiment de încredere totală în cineva.

Partea mea preferată din carte este aceea în care Elena descoperă că Stefan chiar ține la ea în momentul în care își găsește paglica la el în cameră.

”Apoi văzu fâșia subțire de mătase, împăturită cu grijă într-un colț al casetei. O scoase și și-o trecu printre degete. Era panglica de culoarea caisei pe care o pierduse în a doua zi de școală.

Oh Stefan. Lacrimile îi umplură ochii și simți cum în piept inima îi crește de fericire. De atâta vreme ? De atâta vreme ții la mine? Oh, Stefan cât te iubesc…” (pag.165 – 166)

Dar cum rămâne cu fiul cel mare al familiei Salvatore, Damon? Se pare că istoria se repetă din nou: amândoi frați Salvatore s-au îndrăgostit de aceeași fată. Și ca acum 500 de ani, Damon vrea să îi ia dreptul lui Stefan de a fi fericit alături de cea pe care o iubește și îl iubește. Detest personajul ăsta. Egoist, mincinos și fără pic de suflet în trupul ăla sexy și arătos. Măcar dacă nu ar fi cu toții atât de… care e cuvântul? Damon-addict!

Nu știu cum să vă explic, dar fragmentul de mai sus mi-a făcut inima să îmi bată mai repede și să mă emoționez, și să îmi doresc să găsesc un Stefan care atunci când mă privește să mă simt exact ca Elena. Fericită și să vreau să dau tot ce e mai bun din mine. E frumos să visezi, dar…

E clar: sunt o romantică incurabilă, la fel ca Bonnie McCullough, micuță, roșcată, cu o fețișoară în formă de inimă și o micuță vrăjitoare în devenire. O ador, pentru că este singura cu suflet neprihănit, exceptând-o pe Margaret, sora de patru anișori a Elenei. Însă asta nu mă face să ies din echipa de fani ai lui Meredith. Fata asta este exact acel elemnt cheie al cărții. Este personajul care are mereu capul pe umeri și încearcă să rămână neutră și să gândească până în ultima pagină a cărții. Ce pot să spun? Îmi plac aceste două personaje la nebunie pentru că rămân umane și nu au crize de personalitate la fiecare 5 rânduri.

Cartea a primit 5 steluțe din 5 steluțe și categoric este pusă pe lista, „ce vreau să recitesc cu prima ocazie”.

Titlu: Trezirea

Titlu original: The Awakening

Autor: L. J. Smith

Editura: LEDA

Anul publicării: 2010

Nota: 5/5

Advertisements

One thought on “Recenzie: Trezirea de L.J. Smith (Jurnalele Vampirilor #1)

  1. Mi s-a parut oarecum ciudata cartea, din moment ce eu am inceput intai cu serialul. Insa pe parcurs, m-a prins si a inceput sa-mi placa si mie. Imi place mult mai mult decat serialul. Prefer de mii de ori o Elena cum este in carte, blonda, cu ochi albastrii si matura, decat o Elena intruchipata de Nina Dobrev, nesabuita si indecisa,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s