Recenzie: Jurământ de sânge de Richelle Mead (Academia Vampirilor #4)

Pot spune cu mâna pe inimă că acest volum a fost cel mai lung și plictisitor din serie. După cum sper că ați citit în cartea precedentă, Rose pleacă în misiunea aproape sinucigașă, pentru care s-a autodesemnat – de a-l ucide pe Dimitri, care din nefericire acum este strigoi.

Academia Vampirilor #4Tot volumul Rose a fost în Rusia, terorizând strigoi și chiar adunându-și un mic grup de mici acoliți care pur și simplu o venerează. Și sinceră să fiu, nici acum nu știu de ce. Tot în timpul plimbărilor sale de nebună prin mama Rusie, protagonista ajunge să întâlnească noi aliați ai lumii vampirice, care deși sunt oameni, se ocupă cu păstrarea secretului despre vampiri, Alchimiștii.

Printre acești Alchimiști iese în evidență Sidney, pe care, sunt sigură, că o vom reîntâlni și în volumele viitoare. Sidney este descrisă ca fiind un om care se teme de vampiri, indifferent de care sunt. Aparent, tânăra alichimistă este la dietă (la un moment dat am ajuns la concluzia că moroii mănâncă mai mult decât ciugulește ea) și cu toate acestea, mie mi-a lăsat o impresie bună. Pare acel gen de personaj de esență tare cu un spirit puternic și bine ancorat în realitate.

Dar în ciuda respectului pe care Sidney mi l-a câștigat, personajul meu preferat a fost Eva, bunica lui Dimitri. Ea este genul acela de persoană care studiază tot ce mișcă, judecă și apoi vorbește. Seriozitatea ei mi s-a părut amuzantă și în același timp înfricoșătoare. Iar atitudinea pe care a avut-o față de Rose, a fost incredibilă. Nu am cuvinte de reproș la adresa ei. Totuși scena mea preferată a fost aceea în care îi dezvăluie lui Rose că ea poate vorbi și înțelege limba engleză.

Oricât am încercat să evit acest moment, nu se poate. În sfârșit am ajuns la Rose și la Lissa și pot spune că sunt dezamăgită de amândouă. Chiar dacă ambele au o justificare pentru comportamentul pe care l-au avut, consider că pur și simplu s-au făcut de râs. Constrângerea fie că era a spiritului sau a mușcăturii de strigoi, putea fi evitată cu puțină voință, însă nici una nu s-a trezit la realitate decât în ultimele pagini, de unde putem deduce că restul cărții în care este descris comportaentul lor au fost îngrozitor de plictisitor și încă sunt uimită de ce nu m-am tuns prin jumulire.

Totuși trebuie menționat faptul că finalul a fost oarecum mai bun decât restul rătăcirii protagonistelor. Însă asta nu a compensat gustul amar pe care l-am avut în timpul lecturii, nici măcar pumnul pe care îl dă Lissa pentru a-și salva viața de o nebună dintr-o familie regală.

Titlu: Jurământ de sânge

Titlu original: Blood Promise

Autor: Richelle Mead

Anul publicării: 2010

Editura: LEDA

Nota: 3/5

Advertisements

One thought on “Recenzie: Jurământ de sânge de Richelle Mead (Academia Vampirilor #4)

  1. Pe mine volumul asta, din contra, m-a tinut cu sufletul la gura mai mult decat restul. Nu mai aveam rabdare parca. Imi doream sa poata ajunge odata la Dimitri, insa cum incepea sa se apropie acea clipa, aveam un nod in gat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s