Recenzie: Dragonul renegat de Sophie Audoin Mamikonian (Tara Duncan #4)

Cu așa o vreme ploioasă, îmi este aproape imposibil să nu visez cu ochii deschiși la vremea când eram mică și stăteam la gura sobei cu bunica în timp ce îmi citea basme. Acum am terminat de recitit cel de-al patrulea volum din seria „Tara Duncan” și sinceră să fiu nu știu dacă volumele 5, 6 și 7 să fie încadrate la Cărțile Copilăriei. Deja Tara și tovarășii ei au crescut și se gândesc și la altceva decât salvarea Universului de rău. Iar acest volum o dovedește.

Tara Duncan #4După ce Tara s-a făcut nevăzută la sfârșitul volumului al treilea, acum descoperim că a fugit pe Terra pentru a găsi un pergament vechi și antic într-o limbă pe care nici măcar ea nu o cunoaște, însă există informații cum că el ar conține tainele de a învia morții. Și cu toate acestea, nu această acțiune se află în centrul romanului, ci din contră, Tara și puterile ei incredibile. Povestea plasează în luminile reflectoarelor trădarea dragonilor și non-talentul autoarei de a arunca în cârca altuia vina răufăcătorului.

Se pare că în cele din urmă, dragonii sunt răul absolut pe AltăLume și că de la ei pleacă majoritatea problemelor Tarei. În acest volum am descoperit că există un dragon care îl urăște atât de mult pe Maestrul Chem, încât de fiecare dată când făcea o fărădelege lua înfățișarea dragonului albastru. Desigur că autoarea s-a asigurat încă din volumele anterioare că toți vom sări cu gura și îl vom acuza pe bătrânul dragon de manipularea genetică a Tarei și a lui Jeremy și de a-i transforma în bombe atomice umane.

Consider că acest volum este cel mai bun din toată seria din mai multe motive. Primul ar fi acela că s-a bazat pe o singură acțiune și că intervenția lui Magister și a altor personaje a fost atât cât trebuie și când trebuie. Al doilea a fost că am avut parte de lupte și încăierări care au dat o notă de viață romanului, iar trădările sunt aparent la ordinea zilei. Însă sinceră să fiu, uneori ce este cu prea mult mister devine enervant și puțin plictisitor.

Iar în ultimul rând, ceea ce mi-a plăcut la acest volum a fost și nuanța de romantic care a fost introdusă prin intermediul lui Robin. Sărmanul semi-elf este cel mai afectat în întreaga carte. Însă asta îl face puțin mai adorabil decât latura lui războinică. Nu-i așa?

Titlu: Ragonul renegat

Titlu original: Le dragon renégat

Autor: Sophie Audoin – Mamikonian

Editura: Corint Junior

Anul publicării: 2009

Nota: 4/5

P.S. Dacă doriți să cunoașteți mai bine lumea Tarei, o puteți face pe forumul dedicat seriei Tara Duncan 

Advertisements

One thought on “Recenzie: Dragonul renegat de Sophie Audoin Mamikonian (Tara Duncan #4)

  1. Volumul a fost dragut, mi-a placut, dar unele momente mi s-au parut pur si simplu penibile. Invinovatirea lui Chem a fost destul de bine construita din punctul meu de vedere, dar, poate din cauza subiectivitatii mele in ceea ce-l priveste pe batranul dragon, nu am putut sa-l cred vinovat. Mi-a placut in schimb cum a fost prezentata relatia lui cu dragonita Charm, daca imi mai amintesc bine numele ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s