Recenzie: Dragonul renegat de Sophie Audoin Mamikonian (Tara Duncan #4)

Cu așa o vreme ploioasă, îți este aproape imposibil să nu visez cu ochii deschiși la vremea când eram mică și stăteam la gura sobei cu bunica în timp ce îmi citea basme. Acum am terminat de recitit cel de-al patrulea volum din seria Tara Duncan și sinceră să fiu nu știu dacă volumele 5, 6 și 7 să fie încadrate la această categorie. Deja Tara și tovarășii ei au crescut și se gândesc și la altceva decât salvarea Universului de rău. Iar acest volum o dovedește.

Tara Duncan #4După ce Tara s-a făcut nevăzută la sfârșitul volumului al treilea, acum descoperim că a fugit pe Terra pentru a găsi un pergament vechi și antic într-o altă limbă pe care nici măcar ea nu o cunoaște, însă există informații cum că el ar conține tainele de a învia morții. Și cu toate acestea, nu aceasta acțiune se află în centrul romanului, ci din contră, Tara și puterile ei incredibile. Povestea plasează în luminile reflectoarelor trădarea dragonilor și non-talentul autoarei de a arunca în cârca altuia vina răufăcătorului. (bine poate că fanii or să mă considere nebună, însă eu sunt profund influențată de romanele polițiste clasice așa că anumite povești mi se par stupide)

Se pare că în cele din urmă, dragonii sunt răul absolut pe AltăLume și că de la ei pleacă majoritatea problemelor Tarei. În acest volum am descoperit că există un dragon care îl urăște atât de mult pe Maestru Chem, încât de fiecare dată când făcea o fărădelege lua înfățișarea dragonului albastru. Desigur că autoarea s-a asigurat încă din volumele anterioare că toți vom sări cu gura și îl vom acuza pe bătrânul dragon de manipularea genetică a Tarei și a lui Jeremy și de a-i transforma în bombe atomice umane.

Una peste alta, consider că acest volum este cel mai bun din toată seria din mai multe motive. Primul ar fi acela că s-a bazat pe o singură acțiune și că intervenția lui Magister și a altor personaje a fost atât cât trebuie și când trebuie. Al doilea a fost că am avut parte de lupte și încăierări care au dat o notă de viață romanului, iar trădările sunt aparent la ordinea zilei. Însă sinceră să fiu, uneori ce este cu prea mult mister devine enervant și puțin plictisitor. Adică pe mine misterul autoarei începe să mă obosească și să nu mai văd povestea cu aceeași ochi (asta s-ar datora și faptului că am mai crescut și eu)

Iar în ultimul rând ceeace mi-a plăcut la acest volum a fost și nuanța de romantic care a fost introdusă prin intermediul lui Robin. Sărmanul elf, el este cel mai afectat în întreaga carte. Însă asta îl face puțin mai adorabil decât latura lui războinică. Nu-i așa?

Titlu: Tara Duncan Ragonul Renegat

Titlu original: Le dragon renégat

Autor: Sophie Audoin – Mamikonian

Editura: Corint Junior

Anul apariției: 2009

Nota: 4/5

P.S. Dacă doriți să cunoașteți mai bine lumea Tarei, o puteți face pe forumul dedicat seriei Tara Duncan 

Cartea poate fi achiziționată atât de pe site-ul Editurii, dar și de pe site-uri ca elefant.ro
Advertisements

One thought on “Recenzie: Dragonul renegat de Sophie Audoin Mamikonian (Tara Duncan #4)

  1. Volumul a fost dragut, mi-a placut, dar unele momente mi s-au parut pur si simplu penibile. Invinovatirea lui Chem a fost destul de bine construita din punctul meu de vedere, dar, poate din cauza subiectivitatii mele in ceea ce-l priveste pe batranul dragon, nu am putut sa-l cred vinovat. Mi-a placut in schimb cum a fost prezentata relatia lui cu dragonita Charm, daca imi mai amintesc bine numele ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s