Recenzie: Verde de smarald de Kerstin Gier (Culorile Dragostei #3)

Aventurile lui Gwendolyn se apropie de final! (phiii, chiar a sunat ca și cum aș scrie o recenzie de pe spatele unei cărți, dar nu am nici o idee acum mai ales că este vorba de ultima carte a acestei trilogii superbe). Iar acest volum este de departe unul dintre cele mai strașnice volume pe care le-am citit până acum.

În primul rând se face lumină în serie. Acum vom afla care este adevăratul scop al lui Gwen în toată această poveste, ce plănuieșteCulorile Dragostei #3 de fapt și de drept mârșavul Conte de Saint Germain și în ce tabără se află Gideon, Lucy și Paul.

Aceste secrete nu vi le voi spune, însă vă pot spune că superbul demon – gargui Xemerius are replici super hazlii, Gwen este extrem de norocoasă să aibă o prietenă ca Leslie și că Charlotte nu are în nici un caz leucemie, ci doar câteva probleme cu alcoolul ^^

De ce să stric surprizele dezvăluindu-vă motivele pentru care sunt de-a dreptul fascinată de această serie? Unde ar mai fi magia? Dar misterul?

În schimb vă pot da câteva motive pentru care să citiți această serie.

Acum că am ajuns la final și am văzut povestea cu alți ochi, îmi dau seama că deși autoarea mi-a lăsat (pentru a doua oară) un gust amar când vine vorba de matematică și ordonare cronologică, pot spune că acțiunea acestei trilogii este nemaiîntâlnită până acum în literatură. Păcat însă de scenaristul care se ocupă de film pentru că a stricat bunătate de poveste cu îmbârligăturile și aiurelile pe care le-a pus pe picioare în ecranizarea cărților.

Peronajele sunt pe cât de diversificate, pe atât de bine conturate. Să îl luăm de exemplu pe Falk de Villiers. Acesta este un personaj secundar, care apare mai rar decât doctorul White, dar care a fost extrem de bine conturat. La un moment dat aș fi vrut să știu mai multe despre acest personaj învălui într-o continuă aură de mister. La fel ca și fantomele care apar în carte. Iar James, aici trebuie să îi dau dreptate lui Xemerius, este extrem de nesuferit, dar într-un mod adorabil și hazliu, dacă o exista această comparație. Iar Gideon și Raphael, în ciuda faptului că autoarea chiar s-a chinuit să îi facă un fel de sex-simbol al sexului masculin, mi-au plăcut enorm. Mai ales că Gideon este într-o continuă antiteză cu fratele său mai mic.

Este evindet că unul din cele mai importante motive pentru care recomand această serie, este Xemerius. Serios acum! Am râs cu lacrimi ori de câte ori, micuțul dracușor își băga nasul în vreo treabă de-a Gardienilor, respectiv de-a fetei din fân. Nu am cuvinte să descriu voia bună pe care acest personaj mi-a transmis-o citind despre el.

Și cu toate acestea misterul și dorința de a descopri secretele din Loja Inițiaților te țin pe jar pe parcursul întregii lecturi. Credeți-mă că abia am reușit să mă stăpânesc să nu răsfoiesc cartea cu câteva pagini înainte. Sau.. ei bine, săfi răsfoit vreo 5 ca să mai citesc un paragraf? Dar categoric nu mai mult de 30. Mă credeți nu?

Titlu: Verde de smarald

Titlu original: Smaragdgrün

Autor: Kerstin Gier

Editura: Litera

An apariție: 2012

Nota: 5/5

Cartea poate fi achiziționată atât de pe site-ul Editurii, cât și de pe site-uri ca libris.ro sau elefant.ro
Advertisements

One thought on “Recenzie: Verde de smarald de Kerstin Gier (Culorile Dragostei #3)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s