Recenzie: …și la sfârșit a mai rămas coșmarul de Oliviu Crâznic

Nu știu ce să spun despre această carte din moment ce este prima carte de acest gen pe care o citesc. Până să-l descopăr pe Oliviu Crâznic îmi era cam teamă de ce s-ar putea ascunde între paginile unei cărți horror. Acum probabil că aș „suporta” mai ușor poveștile de acest gen chiar dacă am descoperit că am o imaginație extrem de bogată și că dau crezare poveștilor despre supernatural și paranormal spuse de acest autor într-o maineră, deși elegantă, extrem de directă.

Și cam acesta este unul din motivele principale pentru care nu recomad această carte celor care sunt slabi de înger dar și celor care...si la sfarsit a mai ramas cosmarul au o imaginație bogată cu ajutorul căreia pot vizualiza scenele din cărți.

Citind ceastă poveste, care din punctul meu de vedere este demnă de o ecranizare, pot spune că mi s-a îndeplinit dorința de a redescoperi farmecele vampirilor, care sunt așa cum ar trebui sa fie: răi, fără suflet și de groază. Mi-a plăcut că vampirii lui Crâznic nu strălucesc în soare, nu trebuie să poarte bijuterii extravagante și nici nu își schimbă natura doar pentru că au întâlnit o adolescentă certată cu ea însăși sau cu societatea. La fel și vârcolacii sau licantropii, sunt răi, și au făcut pact cu Diavolul pentru a  putea primi forța și puterea necesare să fie ceea ce sunt.

Pe lângă personajele acestea  întâlnite la fiecare colț am avut de parte de vrăjitoare, Inchiziție, Zburători, Cotoroanțe și chiar și posedări. Aducând toate aceste minuni în prim plan, nu doar că a trebuit să dorm cu lumina aprinsă, dar m-a făcut să îmi amintesc un lucru pe care aparent îl uitasem, și anume că nu super – puterile te pot scăpa de Rău, ci Binele și credința.

Având de aface cu preoți și Inchizitori, impropriu, autorul a subliniat importanța credinței în viața omului nu doar medieval, ci și contemporan.

Aventura de neuitat a lui Arthur se petrece într-o Franță a Evului Mediu când vrăjitoarele încă erau arse pe rug și se vorbea despre Necuratul care făcea vizite în miez de noapte fecioarelor frumoase.

Acțiunea este scrisă din perspectiva unui tânăr introvertit care din punctul meu de vedere este total rupt de lumea mondenă și de ce se întâmplă în jurul lui, Arthur de Seragens, care împreună cu cel mai bun prieten al său, Raoul de Vincennes, sunt invitați la o nuntă care pe parcurs devine înmormântarea invitaților.Oliviu Craznic Banner

Acțiunea sângeroasă este descrisă cu atât de mult talent, încât nu am putut să nu mă întreb dacă autorul a luat parte cu adevărat la așa ceva, deși intriga a fost neașteptat de întortocheată și complexă, lucru care m-a derutat la un moment dat și a trebuit să reiau anumite pasaje care necesitau o atenție sporită pentru a înțelege motivele din spatele acțiunilor.

Totuși nu pot să spun că nu m-am simțit bine când am descoperit câteva elemente din romanele polițiste și aici. Goana pentru a-l descopri de autorul crimelor mi-a dat o doză de adrenalină în timp ce încercam să intuiesc cine este criminalul. Niciodată nu i-am bănuit pe Arthur și pe Vincennes, dar nici pe Giulia Sellini sau micuța păpușă de porțelan vicontesa Adrianna de Valois, însă lista suspecților îi include inclusiv pe părintele Abel și pe șeful Poliției.

Totuși finalul este unul spectaculos, unde sfârșitul fericit este scos din ecuație, fiind înlocuit de un sfârșit rațional și realistic.

 

Titlu: …și la sfârșit a mai rămas COȘMARUL

Autor: Oliviu Crâznic

Editura: Vremea

An apariție: 2010

Nota: 4,5/5

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii, dar și de pe site-uri ca elefant.ro
Advertisements

2 thoughts on “Recenzie: …și la sfârșit a mai rămas coșmarul de Oliviu Crâznic

  1. Mi-a placut foarte mult romanul lui Oliviu Craznic, acesta fiind unul dintre cele mai bune romane citite in acest an. Sincer, in timpul lecturii eu am banuit-o de foarte multe ori pe Adrianna de Valois, tocmai nevinovatia si inocenta ei facandu-ma sa cred ca ascunde ceva.

    • Sincer, nu știu ce să zic. Adică da, Adrianna părea perfectă pentru a fi făptașul, însă rolul ei m-a șocat. Nu mi-a venit să cred că ea era singurul personaj care nu s-a pierdut de tot.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s