Recenzie: Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu (Sergiu Manta #1)

Acest roman a fost unul din puținele thriller care mi-au lăsat un gust 100% românesc.

Cu o paletă diversificată de personaje, nu m-am putut abține să nu râd, tresar sau eventual să îmi vină să plâng. Fiind primul roman al seriei Sergiu Manta, Nume de cod: Arkon, este mai degrabă un ghid pentru a putea înțelege seria.

Sergiu Manta #1


Structurat în două părți, romanul m-a prins până la ultima pagină, spre sfârșit, ridicându-mi o mulțime de semne de întrebare.

În prima parte, este prezentată ancheta unei crime dintr-o tabără militară de lângă Brașov, unde un polițist (Andrei Cruceanu) și un ofițer din armată (Cristian Herra) fac echipă în dibuirea criminalului. Acesta pare să fie cineva care avea o ură adânc înrădăcinată și cultivată de-a lungul multor ani față de victimă. Dar ce se întâmplă când acel cineva este o persoană rătăcită care are parte de niște gene blestemate care îl împing să se comporte neprevăzut? Dar dacă acel cineva este un copil născut sub sabia incestului? Dar dacă acel cineva vrea să-și răzbune copilăria mizerabilă și faptul că din cauza unor oameni, a trebuit să o ia pe căi greșite? Dar dacă v-aș spune că acel cineva este Sergiu Manta, i-ați lua partea așa cum a făcut Cristian Herra, devenindu-i prieten, sau veți vedea doar crima, cum a făcut Andrei Cruceanu? Într-o astfel de poveste, Elveția nu există. Ori ești de o parte, ori de cealaltă parte a baricadei.

Partea a doua este o călătorie în timp și spațiu, o succesiune de evenimente mai mult sau mai puțin ușor de înțeles. Acum aflăm ce se întâmplă uneori în închisori, facem cunoștință cu Sergiu Manta, acum Petrescu, un bărbat care pentru libertatea lui și a celor dragi, a făcut un pact cu diavolul, care după cum știți, are multe forme. Însă într-o astfel de lume, el ia forma unei organizații fantomă. O organizație, condusă de un individ  egoist și egocentrist. Sincer chiar m-am bucurat când și-a luat-o în freză de la Sergiu, pentru că angajează pe viață oameni delcarați morți, oameni care numai sunt doriți de nimeni, să devină asasini plătiți – cei mai buni din România. Însă cât de cooperant poate fi un om cu un suflet neîmblânzit și o inimă parțial parțial sălbatică atunci când cei iubiți sunt în primejdie? Când Herra este ucis cu brutalitate, mama copilului său este nefericită alături de un filfizon, iar în cele din urmă, Sergiu își face dreptate singur.

Cartea nu este voluminoasă și este ușor de citit. Acțiunea este ușor de înțeles pentru că este scrisă într-o manieră „cenzurată”, în sensul că autoarea îi scutește pe cei slabi de înger cu descrierea durerilor fizice și psihice pe care un asasin le îndură până să ajungă ceea ce este, o recomand tuturor cititorilor. Și pentru că oricine are un secret întunecat sau poate două….trei…câteva cu siguranță Sergiu, prin atitudinea lui de lup singuratic, va fura inimilie multor fete și va stârni invidia multor băieți făcându-i părtași unei aventuri cum ai parte o singură dată în viață.

Titlu: Nume de cod: Arkon

Autor: Anamaria Ionescu

Editura: Tritonic

An apariție: 2014

Nota: 5/5

Momentan nu există link-uri de comenzi, eu am achiziționat cartea la lansarea acesteia. Însă voi reveni cu linkuri cât de curând.

D&E2

Advertisements

6 thoughts on “Recenzie: Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu (Sergiu Manta #1)

  1. cartea pare promitatoare si este exact genul meu preferat de lectura
    ador coperta, dar si titlul ales 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s