La mulți ani Primăvară, la mulți ani vouă, la mulți ani… Crux Publishing!

De regulă, scriam această postare dedicată anotimpului renașterii pe 1 martie, însă anul acesta nu am reușit să fiu promptă și să vă ofer tradiționalul mărțișor.

floareSă crești și să te maturizezi este puțin cam tragic pentru că pe zi ce trece te afunzi din ce în ce mai mult în problemele existențiale ale vieții. Uiți să trăiești pentru tine, pentru visele și pasiunile tale și înveți să trăiești pentru alții (noul job, familia sau pur și simplu abia aștepți sfântul Somn).

În ultimele luni, adesea m-am așezat în fața calculatorului „pusă  pe fapte mari” însă mereu mă uitam ca pisica în calendar neștiind ce să scriu sau să zic, așa că sfârșeam închizându-l și afundându-mă în lumea viselor unde speram că voi găsi un loc al meu, un refugiu unde să reușesc să fiu eu însămi.

Acum ar trebui să urmeze revelația primăverii cum că „de data asta am să mă schimb și că voi deveni un om, un angajat, un blogger mai bun” , dar nu voi exprima o astfel de dorință pentru că omul nu se schimbă niciodată.

Așa că anul acesta vă urez tuturor fetelor, băieților, mamelor și (mai ales) cititorilor și autorilor, o primăvară care să vă aducă acel colțișor unde puteți fi voi înșivă, unde să aveți timp de pasiunile voastre și de micile lucruri care vă aduc zâmbetul pe buze!

Vă mărturisesc în câteva cuvinte că pentru mine există un astfel de loc în ceainăria La Un Ceai unde lunar, de 6 luni încoace, familia Crux se întâlnește sub bagheta lui Dan Rădoiu pentru a țese vise ce urmează să fie așternute pe hârtie sub forma unor povești. Atelierele de creație organizate de această editură au serbat, sâmbăta aceasta, 6 luni de când ne-am întâlnit prima dată în curtea din spate, sub nucul secular al localului.

Nu știu ce s-a întâmplat la ultimele 3 întâlniri pentru că am tras chiulul fiind prea ocupată cu cotidianul și banalul, însă de data aceasta, am fost pusă în fața faptului împlinit: am scris un început de poveste pe care l-am citit în fața unui public. Am avut emoții și la început încercam să mă ascund pe sub masă sau în ceașca de ceai, însă până la urmă mi-am făcut curaj și am dat glas gândurilor mele.

Că am fost aplaudată ori din complezență ori că le-o fi plăcut ce am scris, nu prea mă interesează, însă faptul că am avut curaj să vorbesc în public fără să mă bâlbâi și să fac ceea ce îmi place valorează cât toate premiile și aplauzele din lume. Pentru câteva ore am uitat de probleme, de griji și de monotonie. Pentru câteva ore am simțit că pot visa din nou, că mă pot așeza în fața monitorului și că pot să scriu din nou postări kilometrice, nu pentru a mă afla în treabă, iar acest lucru este cel mai frumos dar al primăverii. Am avut parte de o terapie de relaxare în grup.

Nu știu dacă pe voi v-ar ajuta să vă relaxați sau să vă regăsiți într-o astfel de întâlnire, nu știu nici dacă măcar v-ar plăcea să faceți ce am făcut noi sâmbătă, dar ar fi păcat să fii în București în Sâmbăta Lunară Crux și să nu servești o ceașcă de ceai alături de niște oameni minunați.

În încheiere, vreau să le mulțumesc colegilor de la Crux Publishing și în mod special Andreei Sterea și lui Șerban Andrei Mazilu, care au făcut dintr-o Editură o familie de scriitori și cititori și au avut ideea atelierelor, dar și lui Dan Rădoiu, Senseiul meu, pentru răbdarea, imaginația și dorința de a împărtăși cu noi tainele condeiului și literaturii de calitate.

La mulți ani fetelor, mamelor, dar la mulți ani și Crux Publishing pentru momentele de respiro și cărțile publicate!

D&E2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s