Pagini de jurnal #14: Long time, no see

Hey dragilor, ce mai faceți? Ce mai citiți? Ce filme și/sau seriale mai urmăriți?

Eu am fost super ocupată în ultimele săptămâni și nu am avut timp și nici inspirație să intru pe blog sau să citesc. 😦 Sună destul de trist, dar să știți că motivele nu sunt atât de tragice pentru că am „adeverință pentru absențe”.

M-am mutat la o casă mai mare, ceea ce înseamnă mai mult spațiu pentru cărți ^^. Sunt foarte fericită din această cauză pentru că înainte locuiam într-o garsonieră, în ceea ce eu numeam un „deșert de ciment”. Deși garsoniera era modernă, destul de confortabilă și drăguță, începusem să mă simt claustrofobă în ea, așa că înainte de Paște m-am trezit dând telefoane în care mă interesam unde aș putea să mă mut. Să cresc. Am avut noroc pentru că la al treilea telefon am găsit un apartament cu două camere, spațios, bine compartimentat și, parcă, construit într-o pădure și, cel mai important, se află într-o zonă foarte avantajoasă a Bucureștiului. Acum, aproape am terminat de amenajat și să știți că sunt foarte mândră de ce a ieșit/este pe cale să iasă. ❤

Am fost, și încă sunt, banată de Facebook și Instagram. Am auzit că încă de la începutul anului bloggerii sunt nemulțumiți că Facebook și Instagram le-au banat conturile, în special utilizatorilor platformei WordPress. Eu am scăpat de ban până prin martie, când într-o după amiază am fost întâmpinată de pop up-ul „Your message couldn’t be sent because it includes content that other people on Facebook have reported as abusive”. Nu știu dacă este din cauză că Zuckerberg a modificat niște termeni și condiții prin imperiul său care nu coincid cu ce postez pe blog sau dacă cineva mă urăște, dar ideea este ca nu mai pot distribui nici un link de pe blog pe nici o platformă deținută de el. Cu toate acestea, nu este nici o problemă. Am găsit o soluție între timp și mă voi folosi de Twitter și Goodreads să mă promovez, așa că până una alta, va fi nevoie să faceți un mic ocol pe net ca să ajungeți pe pagina blogului dacă nu o veți accesa direct 😉

Criza cititorului. Știu că acum ceva timp scrisesem un articol despre cum am scăpat de reading slump, însă acesta a revenit mai puternic și cu forțe noi. Nu știu cum am reușit, dar am avut o perioadă destul de mare în care nu m-am putut concentra la absolut nimic. Nu-mi găseam cuvintele să mă exprim, liniștea să citesc sau inspirația să fac fotografii pentru Instagram. Am încercat să reiau pașii de atunci, însă fără succes. Când mi-a revenit cheful de lectură, m-am apucat de vreo 8 cărți simultan. Vouă vi s-a întâmplat vreodată să începeți o carte, să o citiți și apoi după primele 50 de pagini să vă opriți pentru că nu ați înțeles nimic din ea pentru că vă gândeați la o cu totul altă carte, pe care nu v-ați putut abține să nu o începeți? Cam așa am început eu 8 cărți și nu am terminat nici una. 😦

Plannig, planning and more planning. Dacă în acest an am învățat ceva, acel ceva este că eu nu pot urma un program fix când vine vorba de blogging. Am încercat să-mi organizez postările cu agende, plannere and so on, dar rezultatele sunt catastrofale. Pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că pe mine cel mai bine mă reprezintă spontaneitatea și toate postările mele “geniale” a fost scrise când eram “in the mood” sau “on fire”, așa că nu mai folosesc plannerele să plănuiesc chestii pe care nu le voi respecta niciodată, ci le voi folosi pentru a-mi nota ideile când mă lovesc. 🙂

Idei multe, strategie slabă, mobilizare zero. Okey, cred că aici se încadrează jumătate din locuitorii planetei. Am idei, le consider geniale,dar când încerc să le aștern pe hârtie mi se par aiureli. Așa că renunț. Trec câteva luni și navigând pe net, descopăr că X blogger a avut aceeași idee, care a prins la public. Rezultatul? Eu sunt demoralizată. Al doilea caz este că am o idee, am curaj să o fac publică, dar strategia este proastă pentru că nu am răbdare să iau totul pas cu pas. Așa că ne reîntoarcem la stadiul de demoralizare. Ultimul caz este cel mai oribil. Am avut momente în care nu am putut să mă deplasez câțiva metri să iau laptopul, încărcătorul și să scriu, so again, Duca este demoralizată și nu mai scrie.

Ce-am învățat din pauza asta este că nu pot renunța la blog, indiferent de motive, cauze și situații. Mai devreme sau mai târziu, tot aici voi reveni, spășită, cu coada între picioare, ca o fiică rătăcită ce sunt. Pentru că nicăieri nu este ca acasă, iar aici este casa sufletului meu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s