Archives

Lumea cărților #12: Ne pregătim de Gaudeamus 2017 (#1)

Editura Crux Publishing are plăcerea să vă invite la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2017. Evenimentul are loc între 22 și 26 noiembrie la Romexpo București, în pavilionul central, iar noi vă așteptăm pe nivelul 3.20, la standul 102. Așa cum v-ați obișnuit deja, vom fi acolo cu noutățile toamnei, pachete-cadou, câteva mici surprize, scriitori, colaboratori, promotori, veselie și literatură de cea mai bună calitate.

Momentul anului îl reprezintă lansarea celor două volume noi pregătite pentru cititorii noștri, alături de cele trei volume publicate deja în vara acestui an.

ZIUA, ORA ȘI LOCUL:

Sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00, standul editurii Crux Publishing (102)

CE LANSĂM NOU LA GAUDEAMUS 2017

Invitat special: Ana-Maria Negrilă (scriitoare)

Nici nu a trecut un an de la debutul lui Mircea Țara cu romanul high-fantasy Inima Dragonului, că tânărul autor ne face un cadou nesperat: o nouă baladă de pe tărâmul Nlithiei, avându-i ca protagoniști pe Lied și Asht: „Secretul Regelui Nemuitor.

Suntem cu 14 ani înainte de aventurile din Nisal și explorăm cetatea Osei alături de cei doi barzi care desigur că nu se pot abține să nu se bage în belele. Ceea ce pare la început o simplă spargere devine însă o cursă pe viață și pe moarte – la modul cel mai propriu. Intrigi de palat, un suveran misterios și necruțător, creaturi bizare, inventatori nebuni, magie și un secret care îi poate costa capul pe aventurierii noștri preferați, toate superb împletite de mâna sigură a lui Mircea, care, ca un Tolkien în devenire, știe ca nimeni altul să creezi lumi, personaje și suspans.

Invitat special: Mihaela Apetrei (scriitoare, promotor literar)

La doi ani de la apariția primului ghid de explorare a lumilor de dincolo de vălul realității, Dan Rădoiu ne surprinde cu volumul al doilea al Povestirilor, de data aceasta jucându-se cu nuanțe de negru și roșu închis. Ca de obicei, vă puteți aștepta la personaje bizare, intrigi nebunești, cadre spectaculoase și o lume cu susul în jos, în care cel mai mic element al concretului imediat se poate transforma într-un adevărat portal spre o cu totul altă dimensiune.

Ambele volume sunt disponibile pentru precomenzi până pe data de 26 noiembrie, cu 20% reducere și autograful autorilor. Livrările încep din 28 noiembrie. Ca de obicei, transport gratuit prin curier!

CE LANSĂM DEJA PUBLICAT:

Invitat special: Dan Rădoiu (scriitor)

În romanul „Restituirea”, parcă și existența însăși pare să își târască papucii prin canicula bucureșteană, fără să îi pese prea mult de oamenii care trec prin ea. În trupul împuținat de ani al Aureliei Puchici arde dârzenia tuturor acelor femei de viță nobilă pe care istoria le-a îndoit de mijloc, dar nu le-a frânt. Prin cabinetul avocatului Cruțescu s-au perindat mii de hârtii și povești de familie, dar nici una nu seamănă cu acea adunătură bizară de străini, legați de sânge, dar despărțiți de viață. Pregătiți de întâlnire, doamna Puchici și domnul Cruțescu se pun pe treabă. În același oraș, dar parcă în universuri paralele, Eugenia, Mimi, Mihnea și Dodo sunt mai vii ca niciodată, treziți brusc din toropeală de sunetul telefonului. Este destinul, care îi anunță că are de plătit câte o datorie fiecăruia dintre ei.

Invitat special: Alexandra Medaru (scriitoare, critic literar)

În romanul „Recolta roșie”, scriitorul premiat național Răzvan T. Coloja îndrăznește, în același stil transgresiv cu care ne-a obișnuit, să „atace” însăși instituția bisericii, orice nume ar purta ea. Nici un tabu, nici un mit, nici o credință, nici o cutumă nu rezistă analizei scriitorului – rece, nemiloasă, tranșantă, șocantă prin sinceritatea sa. Păcatele clerului sunt scoase la iveală de personajul-narator și apoi bine acoperite, căci acesta este rolul pe care îl joacă: PR-ul din umbră, omul bun la toate, anonimul care salvează imaginea instituției și face orice ca adevărurile să nu iasă la iveală – contra unor sume deloc de neglijat.

Într-o lume marcată de extremism religios și de ample scandaluri publice implicând clerul, cartea lui Răzvan T. Coloja reprezintă o palmă aspră pe obrazul ipocriziei religioase. „Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora”, se spune în Geneză, dar în romanul „Recolta roșie”, Sodoma și Gomora sălășluiesc în sânul bisericii, nu dincolo de zidurile ei…

Invitat special: Petrișor Militaru (poet, critic literar, publicist)

Cosmopolit filosof al culturii, succesor al lui Nietzsche și al lui Cioran, totodată exponent al titanismului și chiar al satanismului (artistic, nu „religios”!) byronian, Ștefan Bolea „atacă” în Evangheliile sale sinele, societatea, Universul, chiar divinitatea. Dar „gâlceava înțeleptului cu lumea” nu are decât aparent – sau, cel mult, selectiv – un scop anihilator: asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini, trebuie să ne cunoaștem tarele pentru a le elimina.

Delectându-ne cu aforismele poetice, ni se relevă speranța mascată de necesitate – credința în materialul acum pervertit, dar esențial superior, din care e plămădit nu atât omul, cât umanistul. Căci opera și personalitatea lui Ștefan Bolea sunt unele de răscruce, punct de intersecție a două căi binecunoscute generației `90 și pe care gânditorul nostru refuză încăpățânat să le abandoneze: calea artei și calea libertății.

Oliviu CRÂZNIC (Critic literar, autorul volumului de colecție „Ceasul fantasmelor”)

Cruxienii vă așteaptă, așadar, la Gaudeamus 2017, între 22 și 26 noiembrie 2017, la standul 102, pe nivelul 3.2, în pavilionul central al Romexpo.

Nu uitați că puteți comanda volumele „Secretul regelui nemuritor” și „Povestiri de la marginea realității 2” cu 20% reducere, autograf și transport gratuit până pe 26 noiembrie.

De asemenea, așteptăm cu drag să ne reîntâlnim fanii și susținătorii sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00 pentru a lansa noutățile și a ne bucura de literatură împreună!

Advertisements

Lansare de carte # 9: Cântec lin de Leïla Slimani

Pot mărturisi că de-a lungul timpului am avut ocazia de a participa la multe lansări de carte despre care am scris, mai mult sau mai puțin. Pe 25 octombrie, însă, am avut plăcerea de a participa la o lansare de carte „internațională”.

Leïla Slimani este fiică și soție de bancher. Este mamă devotată, scriitoare și, din 2016, cea mai tânără câștigătoare a premiului Goncourt.

Premiul Goncourt este un premiu oferit încă din anul 1903, anual, în fiecare decembrie, unui autor francez care a publicat „cea mai bună și imaginativă operă în proză a anului”.

Această scriitoare a debutat pe piața literaturii cu „În grădina căpcăunului” (Dans le jardin de l’ogre) ce urmează a fi publicată în curând în cadrul Grupului Editorial TREI, Pandora M.

În prezent, ne putem delecta cu al doilea său roman, cel cu care autoarea a și câștigat premiul mai sus menționat, „Cântec lin”.

În franceză, „Douce chanson”, este un thriller psihologic despre o bonă perfectă care sfârșește prin a ucide copiii familiei pentru care lucra. Exact acesta este începutul. Un început precum un duș rece, care defapt ar trebui să fie sfârșitul.

Cele 174 de pagini sunt, în realitate, firul poveștii. Ce a determinat-o pe bonă să ia această decizie drastică? Cum s-a putut întâmpla așa ceva din moment ce era considerată o bonă model? Voi afla după ce voi fi citit cartea.

Atmosfera lansării acestui roman a fost primitoare și extraordinar de plăcută, iar autoarea este o femeie cu privirea blândă și zâmbetul cald.

La început, sincer, nu am recunoscut-o pentru că m-am așteptat la o persoană mai „pompoasă” și sobră, dar pe măsură ce timpul trecea, am descoperit că Leïla este o persoană în compania căreia mi-ar plăcea să stau pentru că știu că am multe de învățat de la aceasta.

În timpul lansării am putut să ne „înțelegem” între noi cu ajutorul traducătorului cărții, Nadine Vlădescu care a tradus atât întrebările noastre, cât și răspunsurile invitatei.

Desigur editorul de la Pandora M, Magdalena Mărculescu, a avut încă doi invitați pe măsură. Pe jurnalistul literar Adina Dinițoiu și a lectorul Alexandru Matei care ne-au familiarizat cu stilul abordat de Leïla în cărțile sale.

Sincer, mi-a făcut o deosebită plăcere să mă aflu în compania acestor oameni pentru aproximativ două ore. Iar felul frumos, dar nu foarte elogios, în care au vorbit despre romanul „Cântec lin” m-a determinat să vreau cu ardoare să devin un mic Sherlock Holmes pentru cartea Leïlei și să aflu secretul din spatele crimei.

Lumea cărților #11: Petrecerea demonilor cu Laura Nureldin și Herg Benet

Cred că Vineri 13 din luna octombrie a fost doar începutul unui lanț de evenimente „extreme” ce se vor desfășura în sânul Editurii Herg Benet.

Afirm acest lucru deoarece Laura Nureldin știe cum să petreacă în stil „demonic” și pe 19 octombrie nu s-a sfiit să ne învețe și pe noi.

La 6 zile după ce a lansat „Demoni”, autoarea acestui roman ne-a invitat în Sinners pentru a sărbători cea de-a treia lansare a ei împreună cu prietenii săi.

Atmosfera a fost incredibil de animată, oamenii au fost geniali, iar vremea a ținut cu noi pentru că am putut să ne petrecem seara și afară sub clar de lună… sau la lumina felinarelor.

În timpul evenimentului am aflat și câteva informații de „background” despre Laura și planurile sale ca și scriitor:

  1. Știați că autoarea mai întâi își scrie cărțile în engleză și apoi începe lupta de a și le traduce singură? De aici și numele americanizate ale personajelor sale, dar și teritoriul american în care se desfășoară acțiunea din romanele publicate până acum.
  2. Inițial, „Regii Timpului” se voia a fi un roman de sine stătător, însă Laura a dorit să dezvolte mai mult personajul Alexander Burke motiv pentru care s-a născut continuarea: „Eroare”. În continuarea romanului de debut al autoarei, aflăm mai multe informații despre viața personală a lui Alex. Dacă există vreo iubită sau nu în viața lui, cum își petrece diminețile, ce tip de personalitate are… Cine știe? Poate în viitor va vrea să dezvolte un nou personaj și vom avea și un al treilea volum.
  3. Trecutul, în special elementele Antichității, este un timp prezent în fiecare din cărțile sale publicate până în prezent pentru că se simte cumva atrasă de el. În timpul unei discuții mi-a mărturisit că în copilărie a visat că se plimba cu o doamnă într-un caftan pe lângă niște coloane frumos colorate. Copil fiind asemăna peisajul din vis cu o stație de metrou, însă după ce a citit „Istoria civilizațiilor” de Ovidiu Drîmba și-a dat seama că visul fusese despre templele egiptene.

Acestea fiind spuse, sunt convinsă că Laurei i-a fost predestinat de mică să fie scriitoare așa cum Lisei i-a fost scris să fie vrăjitoarea ce va putea activa al cincilea simbol de pe pentagramă.

Momentan, aceasta nu plănuiește o continuare a aventurilor tinerei Lisa și ale lui Yad căci ne pregătește o nouă surpriză cu… colți.

Din păcate, lansarea cărții cu vampiri a Laurei nu va avea loc la Gaudeamus sau anul acesta, însă sper că la începutul anului 2018 să aflăm cine sau ce este defapt Revertis.

Lansare de carte #8: Vineri 13, ediția a V-a

Legenda spune că fiecare 13 al lunii aduce ghinion. Iar dacă 13 mai cade și într-o zi de vineri atunci este cel mai grav pentru că în ziua asta toate oglinzile se sparg, pisicile negre ies la plimbare pe bulevard, iar scările crează cupole pe fiecare drum de acces.

Cu toate acestea, de câțiva ani, Editura Herg Benet ne provoacă să ne dăm jos din pat sau să ieșim din orice ascunzătoare ne-am afla și să ne întâlnim cu ei la o nouă tradiție – Festivalul Vineri 13.

Acest eveniment are loc oricând 13 cade într-o zi de vineri, iar luna aceasta cei mai curajoși cititori, bloggeri și autori s-au întâlnit la Epic Bar pentru relansarea seriei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” dar și pentru a-i fi alături Laurei Nureldin la cea de-a treia lansare de carte – „Demoni”.

Festivalul a început cu un moment dedicat lui Radu Găvan în care ne-a povestit puțin despre cea mai nouă carte a sa, „Diavoli fragili”, după care seara a continuat cu relansarea trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” în ediție de lux.

Acum putem cumpăra online și offline toate cele trei cărți ale seriei și în ediție A5, hardcover, cu design nou și semnătura Cristinei Nemerovschi.

Personal am citit seria în 2015 după ce autoarea a lansat ultimul volum (încă) sub pseudonimul Annei Varry  și la fel ca atunci, și acum am avut ocazia de a-mi spune părerea publicului. Împreună cu Alexandra de la Twistinmysobery pot spune că am avut un dialog reușit cu autoarea despre această serie cu iz de trecut, iar atmosefra reconfortantă, colorată și magică m-a făcut să uit cu totul de emoții.

Înainte de lansarea Laurei, Alexandru Voicescu și Ghanda de la Jurnalul unei cititoare a avut un dialog despre viziunea cititorului asupra genurilor Fantasy & Horror. Această discuție liberă a adus în prim plan nu doar piața literaturii, ci și industria filmului și cum cele două se întrepătrund.

Laura Nureldin a revenit în forță cu un roman YA despre iubirea eternă, magie și istorie. Trebuie să știți de pe acum că „Demoni” este un roman a cărui acțiune se desfășoară într-un cu totul alt univers decât cel din „Regii timpului” și aduce în prim plan personaje și provocări noi.

În timpul lansării, Cristina Nemerovschi ne-a mărturisit că noua carte a Laurei este „fresh, reconfortantă și nu o poți lăsa din mână până nu o termini de citit” afirmație pe care o voi aproba. Am testat acest lucru și am citit cartea în mai puțin de o zi lucrătoare deoarece stilul adolescentin, amuzant și agreabil al scriitoarei au creat dependență.

A fost o adevărată plăcere să merg la acest festival și chiar vă încurajez să participați la cât mai multe evenimente de acest gen dacă se întâmplă să fiți în / din București sau dacă editurile vin în zona orașului vostru.

Ediția a 6-a a Vineri 13 are să fie pe 18 aprilie 2018 și mi-ar face o deosebită plăcere să ne vedem atunci.

 

Lansare de carte #7: De la SSI la SIE de Florian Banu

De când am terminat liceul, am început să fiu pasionată de istorie și asta mulțumită Editurii Corint prin colecția „Corint Istorie”, dar și a lansărilor volumelor ce o alcătuiesc.

Prima dată am fost la lansarea volumelor „Saga Reginelor” de Jean des Cars și „Regine din umbră” de Maria Pilar Queralt del Hierro care mi-a deschis apetitul pentru trecut.

În prezent, sunt fericită să mă laud cu mica mea colecție de romane despre cele mai impresionante doamne ale lumii „Regina Elisabeta a II-a”de Andrew Marr, „Jacqueline Kennedy Onassis Bouvier”de Barbara Leaming, „Grace de Monaco” de Jean des Cars și cele două romane menționate puțin mai sus.

Tradiția editurii a continuat pe 30 martie când am fost la lansarea unui fragment de istorie intitulat „De la SSI la SIE” de Florian Banu.

Cu nostalgie îmi amintesc vremea ploioasă care a creat o atmosferă în librăria Humanitas de la Cișmigiu ca desprinsă dintr-una din clasele de la Hogwarts, mai ales că acum acele ploi par a fi istorie.

În compania autorului acestui volum, al prefațatorului său, Marian Voicu, al domunului Mihai Răzvan Ungureanu și a coordonatorului acestei colecții, Doru Dumitrescu am avut parte de adevărate lecții despre viața spionajului din vremea comunismului.

Pe lângă acești distinși domni, publicul a ascuns printre cititori și un fost angajat SIE care, din păcate, nu s-a prezentat pentru că ar fi trebuit să ne omoare. 🙂

Acesta a încheiat seara cu istorisirea propriilor sale aventuri din această lume a umbrelor care m-au pus pe gânduri.

Din păcate, nu am avut posibilitatea de a achiziționa și eu un exemplar al cărții, însă datorită noii mele pasiuni proaspăt descoperite pentru istorie, mi-am propus să o adaug pe wishlist și sper că voi putea să intru în posesia acesteia cât mai curând posibil.

Dacă sunteti curioși cum arată o lansare Corint, vă invit să fugiți de căldura pe 07 iulie de la orele 17:00 pe terasa de la Mega Mall pentru debutul lui Stace Kramer pe piața românească cu volumul „50 de zile înainte de sinucidere”

Toate detaliile întâlnirii le puteți găsi accesând pagina de Evenimentului.

Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?

Cum m-am apucat de citit!

concurs-libris

Librăria online libris.ro are un nou concurs pe pagina de Facebook a acesteia. Prietenii noștri brașoveni ne provoacă să depănăm amintiri din copilărie sau mai recente.

Ceea ce vor ei să afle este cum fiecare blogger în parte s-a apucat de citit, iar cele mai impresionante trei amintiri vor fi premiate (detaliile concursului le puteti citi aici).

Deși m-am născut și am crescut într-o familie de educatori, învățători și profesori, nu mi-a plăcut să citesc dintotdeauna.

Este adevărat că în cufărul cu de toate al mamei există o casetă video de când aveam 2 ani în care sunt înregistrată cum citeam din abecedarul de clasa întâi. La fel de adevărat este și faptul că la 3 ani și jumătate citeam pe eticheta de PEPSI „Coca – Cola”.

casalot

Am învățat literele și ce înseamnă ele de la părinți, dar mai ales de la bunicii mei care au fost o educatoare și un profesor de biologie. Nu cred că până la liceu m-am atins vreodată de cărți de beletristică, dar îmi amintesc vag un manual de zoologie de pe care am învățat să număr până la 100 și animalele, dar mai ales peștii din el. Citisem eu acolo că un pește urât se numște „cașalot”. Îmi părea atât de urât, încât atunci când mă certa bunica și eu consideram că este nedreaptă cu mine, în loc de „Buni, te rog să mă ierți!”, strigam cât puteam de tare „Buni, ești un cașalot!”.

Cred că am început să nu-mi mai placă să citesc după ce bunicul meu a decedat. Fiind triști în urma acestui eveniment, familia mea a avut treburi mai importante de făcut decât să-mi cumpere mie cărți. Mă considerau prea mică și că ar trebui să mă bucur de ultimii doi ani de grădiniță așa că, atenția mea s-a îndreptat de la cărți, la Sailor Moon.

În clasa I ai mei și-au amintit brusc că știu să citesc sau că obișnuiam să citesc, deci au început să mă terorizeze cu lecturile obligatorii de la școală. Din păcate nu au reușit să aibă aceeași atitudine blândă și prietenoasă ca a bunicilor, așa că în loc să-mi dezvolt pasiunea pentru cărți, am ajuns să le urăsc. Când primeam lecturile pentru vacanță, îmi venea să fug în direcția opusă școlii.

la-medeleniApoi, o mătușă (profesor de limba română la rându-i) mi-a recomandat cu blândețe primul roman al trilogiei „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu și am făcut o pasiune pentru Monica. Deja terminasem clasa a IV-a și mă pregăteam să urmez școala generală.

În clasa a V-a profesorul de română, ne-a întrebat ce am citit în vacanță. Toți colegii s-au lăudat cu basmele și nuvelele citite, iar eu, timidă, m-am ridicat și am zis că am citit „Hotarul nestatornic” de Ionel Teodoreanu. De două ori.

Posibil ca profesorul să fi crezut că am mințit pentru că ne-a pus să scriem o compunere despre personajul preferat. Colegii au scris între o jumătate de pagină și 2 pagini. Eu am scris un eseu de 3 pagini de caiet studențesc, cu citate despre Monica din „La Medeleni”.

Acela a fost primul meu 10.

În aceeași zi, o altă colegă și-a prezentat compunerea de două pagini despre Goe din nuvela „Dl. Goe” de I.L. Caragiale. Fiind și prima lecție, domnul profesor a lăudat-o și a zis că este cea mai bună și inspirată compunere pentru că despre el urma să învățăm.

În acel moment am simțit că nota mea de 10 nu mai are nicio valoare pentru că aveam senzația că cineva îmi dăduse un pumn în stomac. Trebuia să recuperez 4 ani de lecturi suplimentare. Așa că m-am dus la bibliotecă și mi-am făcut primul abonament.

Îmi amintesc că am început cu lecturile pentru clasa a II-a și că citeam în pauze sau acasă pe sub birou în timp ce îmi făceam temele sau la birou până adormeam.

Citind, am învățat să scriu compuneri frumoase și să folosesc expresii inedite. M-a ajutat foarte mult în clasele V – VIII, însă nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze la liceu.

Cred că am avut norocul de a avea cea mai severă și autoritară profesoară de limba română și literatură universală. Fiind prinsă să recuperez timpul pierdut, nu m-am gândit nici o secundă la viitor. La liceu treceam la un alt nivel.romanul-adolescentului-miop

Când am avut primul eseu niciodată nu m-am gândit că să fi citit doar cartea nu era suficient. Trebuia să citesc cartea, iar apoi să mă documentez să văd ce au mai scris și alții despre cartea respectivă. Acest eseu era pentru „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade. Era marți, 13, iar doamna profesor m-a scos în fața clasei să-mi prezint tema, iar rezultatul a fost catastrofic. Mi-a spus că nu merit să fiu nici măcar cititor, dar apoi filolog. Greșisem foarte mult la scrierea eseului.

Am avut totuși noroc, nu am luat notă mică, ci am primit o a doua șansă. Să-mi refac tema.

După acest eveniment m-am dus la bibliotecă și m-am plâns la bibliotecară că eu nu știu să citesc. Era o femeie cu ochelarii pe vârful nasului, durdulie și cu părul creț. M-a ascultat cu răbdare în timp ce eu mă lamentam de cele întâmplate și la final mi-a spus că o cunoaște pe profesoara mea de română și că mă va ajuta.

Ținându-se de spate și plimbându-se agale printre rafturi, s-a întors la mine cu trei cărți necesare pentru a-mi reface tema. Mi-a spus că acele cărți sunt de critică literară și că am nevoie de ele pentru că acestea conțin opiniile altor autori importanți care au mai citit „Romanul adolescentului miop”. Ei se numeau critici literari.

Îmi amintesc că am luat cărțile de critică literară și împreună le-am răsfoit. Bibliotecara m-a învățat cum să le citesc și cum să găsesc informații în ele. Mi-a spus că un cititor care își cunoaște meseria mereu citește cu cartea în mâna stângă, iar în mâna dreaptă ține un creion și dedesub un caiet. Mi-a explicat că am nevoie de pix și creion pentru citate.

Cu ajutorul primit, mi-am refăcut tema, iar la următoarea oră, doamna profesor a fost impresionată de schimbare, însă a continuat să îmi dea teme și să mă critice. Niciodată nu m-a lăudat ca pe alte colege. Niciodată nu m-a menționat la evenimente și niciodată nu mi-a răspuns pe stradă când o salutam. Dar, de data aceasta citeam, nu ca să-i atrag atenția cum făcusem în școala generală când eram în competiție cu a mea colegă. De data aceasta citeam pentru că știam cum să citesc și îmi plăcea.

Pot spune că m-am apucat de mai multe ori de citit. Din iubire pentru bunicii mei, apoi din dorința de a fi cea mai bună, în adolescență m-am apucat de citit pentru că nu voiam notă mică, iar mai târziu citeam nu pentru că eram în competiție cu cineva sau că voiam să fiu recunoscută de un profesor sever, ci pentru că cineva, care nu avea nici un interes, m-a învățat cum, cât și ce trebuie să citesc.

În prezent citesc cam orice îmi pică în mână de la romane vechi din bibilioteca bunicii, la benzi desenate și chiar autori care continuă să publice cărți noi și astăzi.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.