Leapșă #8: Cel mai frumos cadou pentru ZIUA FEMEII. Book tag

La mulți ani mamelor, fetelor, tinerelor domnișoare și bloggerițelor! Să aveți o primăvară la superlativ presărată cu zâmbete și iubire. Să vă bucurați de tot ceea ce vă înconjoară și niciodată să nu uitați că sunteți speciale.

Am preluat această leapșă de pe blogul Praf de stele și nu am putut să mă abțin să nu menționez câteva femei din cărți care care m-au influențat de-a lungul anilor.

O femeie de carieră
Gossip Girl este femeie și un blogger de carieră. Adică nimeni nu a contestat că ar fi vreun tânăr plictisit din Upper East Side și nu e imposibil să nu o am ca model de „când mă fac mare, vreau să fiu un blogger la fel de citit ca și Gossip Girl”, nu?

Mamă! O carte în care femeia este un exemplu de mamă perfectă.
Annie din „Demoni” de Laura Nureldin. O aleg pe Annie ca fiind exemplul de mamă perfectă pentru că această perfecțiune stă tocmai în imperfecțiunea ei. În realitate, însă, este mătușa Lisei Whealn, o adolescentă ce după pierderea părinților descoperă că este vrăjitoare. Annie este mătușa de gașcă, care încearcă să intre în rolul de mamă pe cât poate ea mai bine, devenind, însă o prietenă fără de care nepoata sa nu ar putea să-și găsească încrederea că totul va fi bine. Superprotectivă, deschisă la noi posibilități reale sau paranormale, Annie este genul de mamă cu care poți discuta câte-n lună și-n stele fără să te rușinezi de cele mai negre gânduri ale tale.

Carte în care femeia este un personaj malefic
Cred că toată copilăria mea am fost traumatizată de Dolores Umbridge și Bellatrix Lestrange din seria „Harry Potter. Prima este noul profesor de Apărare contra Magiei Negre din al cincilea volum al seriei. O doamnă îmbrăcată în roz precum o fondantă, veșnic zâmbăreață, iubitoare de pisici și la fel de dulce ca cianura. În schimb cea de-a doua femeie este nebună de legat, îndrăgostită de Rău și Întuneric, devotată până la moarte Lordului Voldemort. Cred că datorită lor urăsc rozul,  pisicile și îmi este frică de întuneric. :))

O fetiță / adolecentă puternică
Singura fetiță la care mă pot gândi în acest moment este Primrose Everdeen din seria „Jocurile foamei”. Ea a fost luminița de la capătul tunelului pentru sora sa mai mare, Katniss. Prim niciodată nu a renunțat când dădea de greu. Și deși îi era groaznic de frică, ea înainta timidă spre Jocuri în ziua în care numele său a fost extras de Effie. Dorința ei de a face bine, a determinat-o să viseze să devină medic și a luptat pentru acest vis până la ultima suflare.

Carte în care o femeie aparent slabă, își găsește drumul
Nu pot să nu mă gândesc la Elena din seria „Femei din lumea de dincolo” de Kelley Armstrong. Ea este prima femeie vârcolac și momentan singura din neamul său, însă a dat semne de slăbiciune în momentul în care a trebuit să-și îmbrățișeze noua viață și iubirea ce îi creștea în inimă pentru Clay. Doar după ce a trebuit să lupte pentru a salva haita din care face parte și pe prietenii săi, a reușit să se regăsească și să-și accepte partea întunecată.

O femeie psihopată
Katherine din seria „Jurnalele vampirilor” ar putea fi nu doar psihopată, ci și obsedată, egoistă și sadică. Katherine a fost prezentată de către frații Salvatore ca fiind inocentă, pură și blândă, însă aceasta s-a îndrăgostit atât de Damon, cât și de Stefan și s-a jucat cu viețile lor cât a putut de mult. Și-a înscenat moartea, i-a făcut să se ucidă între ei, pentru că în mintea ei bolnavă credea că va putea să fie împreună cu amândoi în același timp. Nu a știut să înțeleagă că cei doi nu împart nimic, cu atât mai puțin iubirea femeii pe care o iubesc la nebunie.

O femeie supusă, dominată de alții
De data aceasta o voi alege pe Irina din „Fluturi” de Irina Binder. Protagonista pare să fie extrem de bună la teorie, să știe cum trebuie să se poarte o doamnă, însă nu pare să vrea să pună în practică cunoștințele sale, motiv pentru care este dominată nu doar de Matei care abuzează de ea în toate modurile posibile, ci și de Robert și restul oamenilor din jurul său. Abia în volumul al treilea ar da semne că și-ar recăpăta stăpânirea de sine, însă nu sunt ferm convinsă.

O femeie cu moravuri ușoare
Mă tot gândesc la Mia din seria „Academia vampirilor” de Richelle Mead. Această tânără moroi, nu este de viță nobilă, dar ar face orice pentru a fi acceptată de spuma de la Academia Sfântul Vladimir. Chiar dacă în cele din urmă, adolescenta pare să revină la un stil de viață decent, a trebuit să treacă mai întâi prin mai multe paturi.

Cărți în care personajul feminin este o femeie puternică
Categoric simbolul feminin pentru putere și stăpânire de sine este Alina Marinescu din seria ce îi poartă numele. Această femeie a trăit mai multe tragedii într-o viață, decât alții în zece. A fost ruptă de lângă familia ei, s-a îndrăgostit de bărbatul greșit, iar fiecare alte brațe ce îi cuprindeau talia, dispr din viața ei mai devreme sau mai târziu lăsând-o singură. Parcă fericirea a ocolit-o intenționat toată viața, lăsând-o să supraviețuiască așa cum poate mai bine și cu toate astea, acum, este o mândră mamă.

Personajul feminin preferat… (unul dintre ele)
Hermione Jean Granger este de departe personajul meu preferat. Înainte de toate, am crescut cu ea și toată copilăria mi-am dorit să fiu la fel de frumoasă și deșteaptă precum cea mai bună prietenă a lui Harry Potter. În adolescență îmi doream enorm să am curajul ei de a-mi crede și apăra necondiționat prietenii și să învăț să fiu măcar pe jumătate la fel de loială ca și această vrăjitoare.

Provoc la această leapșă bloggerii Leontina, Simona și pe Veronica.

Advertisements

Întâlnire B3 #1

Deși prima întâlnire Book Bloggers of Bucharest a fost la sfârșitul anului 2016, eu abia anul acesta am ajuns la Epic Bar pentru a vedea ce se mai întâmplă în lumea blogosferei.

Este adevărat că am fost și la întâlnirea din ianuarie, dar fiindcă era început de an și după sărbători, am preferat să stăm să povestim ce am mai făcut, plus alte subiecte ce au fost puțin pe lângă ceea ce își propusese moderatoarea. Bine, eu mai mult am stat ghemuită într-un colț și am ascultat pentru că mă simțeam oarecum stingheră, însă sâmbăta trecută, lucrurile au stat altfel.

Deși am fost puține persoane care am venit la întâlnirea B3 de luna aceasta, m-am simțit ca în familie. Atmosfera a fost caldă și primitoare, iar oamenii faini. Am discutat despre importanța comentariilor, pertinente, pentru un blog și dacă articolele off-topic ar putea crește traficul blogului. Deisgur că pe lângă temele propuse am mai cochetat și cu alte subiecte  și tips & tricks pe care chiar am început să le pun în practică.

Un lucru însă nu cred că voi reuși să îl fac vreodată, și anume să am o schemă de postare, gen: săptămâna aceasta voi avea două postări, o recenzie și o postare off topic. Așa ceva nu voi putea respecta niciodată pentru că am momente în care îmi e prea lene să scriu un cuvânt și momente în care aș scrie o carte întreagă.

Consider în continuare că blogul este o fereastră pentru evadarea din cotidian pentru relaxare, nu un second job. ^^

5 ani de Reader’s Republic

13 februarie 2013 a fost o zi importantă pentru mine, deoarece atunci am scris prima postare pe acest blog. Îmi amintesc că pe vremea aceea eram determinată să am unul dintre cele mai bune bloguri din țară, dacă nu din lume. În primii 3 ani de blogging, vă mărturisesc că, eram obsedată de cifre și statistici și luam acest blog ca pe un job, oferindu-i și aceeași importanță, însă recent am constatat că eu sunt mai importantă decât orice obsesie.

Desigur am încercat să adopt mai multe stiluri de a scrie până m-am găsit pe mine însămi și tot mai am de lucrat ca personalizarea acestei pagini, dar nu e timpul pierdut.

Detașându-mă de statisticile din pagina de Admin, îmi propun ca anul acesta să mă axez pe (re)găsirea sinelui așa că vă mulțumesc anticipat de răbdarea și sfaturile, pe care, sper din suflet că mi le veți acorda fie în comentarii, fie pe mail-ul ducablueheart@yahoo.com, fie în cadrul întâlnirilor B3 organizate de Ghanda. Îmi place să cred că îmi îmbunătățesc calitățile de blogger cu fiecare zi ce trece, însă numai voi îmi puteți confirma acest lucru și de aceea orice feedback este mai mult decât binevenit.

Anul acesta mi-am propus să citesc cele 50 de cărți pe care mi le-am ales ca target pe Goodreads pentru că la anul, pe vremea aceasta, să pot avea o retrospectivă frumoasă.

Privind astăzi înapoi, nu pot să nu mă întristez pentru că am avut o absență de 20 de luni, ceea ce este oarecum rușinos, însă sunt sigură că undeva în viitorul apropiat voi reuși să mă revanșez.

Nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc tuturor prietenilor mei de la editurile RAO, Herg Benet și Crux Publishing pentru că m-au primit cu brațele deschise înapoi în blogosferă, invitându-mă la toate evenimentele pe care le-au organizat. Am aceeași recunoștință și prietenelor mele din mediul online care m-au încurajat și mi-au fost alături necondiționat încă de la începutul „căderii” mele, reușind în cele din urmă să mă readucă pe drumul cel bun. Și nu în ultimul rând, mii de mulțumiri lui Florin care niciodată nu a zis „nu” atunci când l-am rugat să mă ajute cu designul blogului.

Sper din suflet ca anul acesta să fie la superlativ din toate punctele de vedere, iar la anul să fim, cel puțin în aceeași formulă.

Pagini de jurnal #11: Cum am ieșit din reading și blogging slump

Dragă jurnalule,

Observ că au trecut mai bine de două săptămâni de la ultima postare și îmi este foarte rușine de atitudinea mea delăsătoare, însă în perioada aceasta nu am stat degeaba plângându-mi de milă, ci am făcut tot posibilul să mă mobilizez și să revin.

În primul rând, sănătatea nu este de partea mea, lucru care de cele mai multe ori m-a împiedicat să stau în fața monitorului să scriu sau în loc să citesc adormeam după câteva pagini.

În al doilea rând, realizez că pe zi ce trece devin o tânără din ce în ce mai ocupată de carieră și viața de familie, pentru că deși am un iubit extraordinar, mâncarea nu se face singură, casa nu se curăță singură, iar micul meu peruș nu știe să își curețe colivia. Așa că cineva trebuie să se ocupe și de aceste mici aspecte ale vieții și cine altcineva dacă nu eu?

Și nu în ultimul rând instabilitatea vremii din această iarnă mi-a creat o stare de amorțeală și apatie groaznică transformându-mă într-o pesimistă.

Cu toate aceaste aspecte negative, am încercat să lupt cu mine însămi și să încerc să mă ocup și de persoanamea pentru că am realizat că tocmai amorțeala aceasta mi-a făcut rău.

Pasul 1. Ieși din casă oricât de greu ți-ar fi să te dai jos din pat. Am început prin a duce gunoiul, a merge la cumpărături și apoi am culminat cu prima mea participare la B3. Faptul că am văzut oameni și am luat o gură de aer, mi-a mai pus sângele în mișcare. Deși de data asta am stat într-un colț la Book Blogger of Bucharest și mai mult am studiat oamenii și subiectele de discuție, m-am simțit chiar bine în compania altcuiva. Cu pași mici, intenționez să merg pe drumul socializării și să îmi fac noi prieteni sau să reînnod vechile prietenii deoarece Ghanda aduce lunar la Epic Bar oameni interesanți.

Pasul 2. Adoptă un stil de viață mai „sănătos”. Prin „sănătate” nu fac referire doar la ceea ce consumăm în viața de zi cu zi. Este adevărat că dacă încercăm un stil alimentar echilibrat și fără excese ne simțim fizic mai bine. Însă trebuie ținut cont și de mediul înconjurător. De exemplu eu am un chef mai mare de viață dacă mediul în care ămi desfășor activitățile este curat. Mă simt mult mai bine dacă dimineața fac patul, iar după ce servesc masa spăl vasele și mătur puțin. După o zi obositoare la birou parcă am alt chef de viață când ajung acasă într-un mediu ordonat. De asemenea acordă-ți o zi pe săptămână doar pentru tine. Eu sunt mai egoistă și mi-am alocat serile de sâmbătă și de marți să le petrec încuiată în baie făcându-mi toaleta din cap până în picioare, iar duminica dorm cât mai mult cu putință.

Pasul 3. Nu citi cărți „grele”. Nu este un secret că unul dintre autorii mei preferați este Șerban Andrei Mazilu, însă „Jocul Necromanților” este o carte ce trebuie citită cu mintea limpede, motiv pentru care refuz să o întinez cu lipsa mea de chef. De ce să citesc o carte bună, doar ca să fie citită, când aș putea să îmi revin cu o carte de duzină pentru care nu am nevoie de toată atenția din lume? Pentru mine o lectură ușoară este „Fluturi” de Irina Binder. Observ că pe măsură ce avansez cu lectura cărților Irinei, începe să mi se facă din ce în ce mai dor de Aendo și să citesc în paralel și cartea lui Andrei cu care înaintez destul de bine.

Pasul 4. Fă ceva nou. Prin ceva „nou” eu vreau să fac tradiții pentru blog și să încerc să continui #lecturadeluni. Însă acum, că mi-am schimbat telefonul, trebuie să îmi reconectez contul de Instagram al blogului de pagina acestuia de Facebook. O altă noutate ar fi că începând de anul acesta vreau ca lunar să achiziționez un obiect nou de pe wishlistul meu. Luna aceasta am început cu Funko Pop.

Pasul 5. Înconjoară-te de oameni cu care ești pe aceeași lungime de undă. Datorită cărților și filmelor, am avut bucuria de a cunoaște oameni extraordinari, însă există 4 persoane din cele 4 colțuri ale țării de care m-am atașat enorm. Alături de ele mă simt foarte specială și în același timp responsabilă persoanele lor pentru că ele s-au cunoscut prin mine. Ador sentimentul pe care îl am atunci când vorbim despre orice fleac și că de când ne-am adoptat reciproc nu m-am mai simțit singură.

Pasul 6. Fii cititor sau blogger doar dacă simți cu adevărat. Mi-a luat ceva până am conștientizat care este „menirea” mea în mediul online și până am acceptat că nu citesc și scriu pentru faimă sau cărți gratuite, ci pentru că așa simt că mă pot regăsi. Am realizat că dacă nu citesc sau scriu devin o persoană agitată care caută motiv de ceartă în orice, de parcă aș fi în sevraj. Așa că ceea ce fac, este în primul rând pentru mine iar restul este pe locul al doilea.

Pasul 7. Nimeni nu te aleargă. Deadline-urile, cifrele, numerele și statisticile ar trebui să fie pe ultimul loc. Bloggingul nu este un job, ci un mod de relaxare. De ce să mă simt și acasă ca la serviciu, când aș putea să îmi relaxez mintea făcând ceva ce îmi place?

Acum că ne-am lămurit ce și cum, nu rămâne decât să mă reorganizez și să vedem cine sunt câștigătorii concursurilor de luna aceasta. Pentru seria „Regii timpului” de Laura Nureldin vă mai puteți înscrie până sâmbăta aceasta, iar duminică seara, voi anunța câștigătorul.

Câșigătorul exemplarului „Ragdoll” va fi anunțat tot duminică, iar ambele premii vor pleca spre voi pe 10.02.2018 ^^

Leapșă #7: 2017 review

An nou fericit să aveți cu toții!

Înainte de toate, îi mulțumesc Ghandei de la Jurnalul une cititoare pentru nominalizare și provoc orice blogger în a prelua această leapșă însă, în mod special, le nominalizez pe Simona de la Adventures after tea, Bookysme de la Praf de stele și pe Maco de la Booknation să o preia. ^^

  1. Câte cărți ai citit în 2017?

21 din 25 câte îmi propusesem anul trecut pe vremea aceasta. Destul de slăbuț, însă mi-am propus ca anul acesta să învăț din greșelile din trecut și să mă îndrept spre un viitor mai bun.

 

2.  Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

Îngeri și demoni” de Dan Brown pentru că acest autor m-a ajutat să înțeleg istoria, alimentându-mi imaginația cu idei conspiraționiste și pasiune pentru necunoscut.

3. Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2017?

Cred că citatul nu este descoperit în 2017, ci mai degrabă în 2016, însă adevăratul înțeles l-am aflat abia la recitirea din anul acesta a romanului „Anotimpul pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu: „ Suntem doar fum într-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.” – pag. 254

 

4. Care carte citită în 2017 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Ragdoll. Ultima ta zi” de Daniel Cole, un thriller care nu m-a impresionat atât de tare pe cât îmi doream. Deși subiectul lui era unul cu adevărat promițător felul în care autorul a expus acțiunea m-a îndepărtat mai mult de personajele sale decât să mă apropie.

5. Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Anul acesta am fost la vreo trei evenimente: Vineri 13, Petrecerea Demonilor și Gaudeamus. Din cele trei, cred că am să aleg Gaudeamus-ul pentru că deși a fost extrem de obositor, acolo m-am revăzut cu toți oamenii dragi mie: de la edituri, autori, la bloggeri și simpli cititori,

6. Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2017?

Sincer, nu am reușit să mă uit la aproape nici un film. Mai mult am vegetat, așa că nu ar trebui să vă mire dacă de data aceasta voi sta pe tușă.

7. Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?

„Promițător” pentru că deși am început anul cu stângul, spre final aproape toate lucrurile s-au îmbunătățit, speranța născându-se în inimioara mea.

8. E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?

Ar fi mai multe momente pe care nu aș vrea să le uit: primul tort făcut de mine de la zero, primul meu Gaudeamus „ca la carte”, fiecare nebunie făcută din ultima vreme.

9. Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2017?

Dacă aș spune-o, poate s-ar destrăma, însă un indiciu ar fi că am învățat să iert și să uit privind spre un viitor mai bun.

10. Scrie o dorinţă pentru anul 2018.

Îmi doresc foarte mult ca în 2019 să fiu un om mai bun decât sunt acum și decât voi fi mâine. Îmi doresc să creștem împreună frumos și armonios.

Pagini de jurnal #10: Frustrările anului 2017 și rezoluții pentru 2018

Dragă jurnalule,

Au mai rămas câteva ore din anul 2017 care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai urât an al meu. Dar am supraviețuit, ceea ce înseamnă că am făcut o treabă excelentă.

Cred că este prima dată când aștept un sfârșit și nu pentru că vreau să fac promisiuni pe care știu că nu le voi respecta niciodată, ci pentru că simt nevoia acută de a simți ceva nou: o haină, o pereche de pantaloni, o prietenie, nu contează. Vreau doar să simt că fac parte din ceva nou. Pentru a face acest lucru, însă, simt nevoia să mă descarc și ce modalitate mai bună, dacă să nu discut cu oamenii cu care, vreau să cred, că sunt pe aceeași lungime de undă.

Privind în spate observ că am oscilat destul de mult între activitate și inactivitate, iar motive sunt suficiente, dar nu și scuze. De data asta, cred că pot să fac un mare ghem din ele și să-l arunc în coșul stării de lene.

Desigur că lenea mi-a pus și un diagnostic pe care nu l-am mai avut până acum și anume de cititor căzut în reading slump pentru că nu am reușit să citesc tot anul nici măcar 25 de cărți.

Tocmai aceste lucruri, nu foarte plăcute, au fost un fel de duș rece pentru cititorul / bloggerul din mine și m-au făcut să îmi reamintesc motivul pentru care am luat decizia de a scrie și vreau să vă mărturisesc și vouă acest lucru.

Toată viața am fost izolată din punct de vedere social din varii motive, lucru care m-a făcut să tânjesc după prieteni. Când am iesșit în societate, am descoperit că nu reușesc să mă integrez în lumea modernă, simțindu-mă de cele mai multe ori în plus sau inferioară. Acest lucru mi-a adus o ceartă monstru cu o tipă super faină pe care la vremea respectivă nu am știut să o apreciez.

 

În încercările mele de a găsi oameni pe aceeași lungime de undă ca și mine și care, în primul rând, să simpatizeze cu mine am luat decizia de a scrie pe un blog despre ceea ce știam și încă știu să fac. Așa că puteți considera Reader’s Republic un club de lectură și discuții decât un blog despre cărți pentru că asta îmi doresc să fac aici. Vreau să cunosc oameni faini care sunt cinefili, bibliofili, sau pe scurt geek ca și mine cu care pot dezbate diverse subiecte din acest domeniu.

Îmi place să scriu și să citesc, să mă uit la filme, desene animate și animeuri. Sunt fan Harry Potter, Sherlock Holmes și Sailor Moon de când mă știu, iar cel mai mare vis al meu este să am posibilitatea fizică și financiară de a vizita Japonia. Sunt neîndemânatică și nu înțeleg multe lucruri din prezent, motiv pentru care de foarte multe ori cad și mă lovesc foarte, foarte tare și mă doare. Apoi ridic privirea și văd că sunt înconjurată de oameni faini care mă acceptă așa cum sunt și, cu multă răbdare, îmi explică ceea ce nu știu până înțeleg, iar apoi mă învață să mă descurc singură.

 

Pentru 2018 asta îmi doresc cel mai mult. Prin micul meu blog, vreau să cunosc mai mulți oameni dispuși să comunicăm și să dezbatem subiecte de interes comun pentru că am învățat că este greu să fii singur.

Abia aștept să ne revedem pe 1 ianuarie cu noi surprize, iar până atunci vă urez La Mulți Ani și un An Nou fericit! 

Pagini de jurnal #9: De ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor?

Pe Facebook, scriitorul Oana Arion a organizat un concurs în care trebuia să argumentăm de ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor.

Pentru că premiul este întreaga serie „Nemuritor”, nu m-am putut abține să nu mă înscriu și eu, dar am senzația că în comentariul postării nu am spus chiar tot ce mă roade pe suflet legat de acest subiect.

Citesc fantasy de când mă știu. „Cenușăreasa”, „Fata moșului și fata babei”, „Harry Potter”, „Jurnalele Vampirilor” sunt doar câteva din titlurile cu care am descoperit lumea acestui gen. Desigur că am avut grijă să nu neglijez nici faimoasa listă „to be read” din școală, dar oricând era binevenită o aventură desprinsă din altă lume.

Unul din motivele pentru care recomand genul fantasy oricărei persoane o întâlnesc este acela că am cunoștințe care toată viața au citit cărți despre lucruri realiste, motiv pentru care nu sunt și nu vor fi niciodată deschiși sugestiilor. Toate aceste persoane de care vă spun nu fac excepție de la rutina zilnică, evitând pe cât posibil să încerce lucruri noi, deși adesea se plâng de monotonie.

 

Eu, pe de altă parte, care 8 din 10 cărți citite fantasy, pot afirma că nu îmi este frică de aproape nimic. Recunosc că foarte rar ies din zona mea de confort, dar când o fac, mă asigur că are să fie cu „stil” și sunt mândră de acest lucru.

Un exemplu ar fi că până să citesc „Jurnalele Vampirilor” eram ferm convinsă că gogoșile sunt niște chestii grețoase pline de ulei, însă văzând că Elena servea la micul dejun o gogoașă în drum spre școală, am zis „de ce nu?” iar acum aș mânca toată ziua acest desert.

Astfel pot afirma că cititorii de fantasy preiau în viața reală mici fragmente din cărțile genului transformând realitatea în ceva mult mai atrăgător și colorat.

Acum am și eu o întrebare pentru toți cei care ați citit / vizionat cel puțin o carte / film Harry Potter: câți dintre voi ar fi purtat dacă nu erau elevii de la Hogwarts fulare, căciuli, mănuși în culorile caselor? Sau câți dintre voi nu ați încercat măcar o dată să gustați un preparat din dovleac? Dacă v-a plăcut sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Un alt argument pentru care sunt pro fantasy ar fi dezvoltarea imaginației și a vocabularului. Citind cărți de specialitate (istorie, geografie, biografii, etc.) pot spune că am acumulat o mulțime de cunoștințe în domeniu, dar numai Calistrat Hogaș sau Tolkien au reușit să mă facă să văd cu ochii minții fundalul pe care se petrece acțiunea. Categoric figurile de stil ca„florile salcâmului atârnau precum clopoțeii unui templu indian” nu le-am regăsit într-o piesă de teatru sau într-o carte de analiză matematică.

Prin această postare nu inteționez să vă oblig să citiți doar fantasy sau doar un singur gen literar deoarece gusturile diferă de la o persoană la alta, însă o dată la câteva cărți, ar fi frumos să schimbăm puțin peisajul și să ne aventurăm într-o lume puțin mai diferită decât cea în care trăim.