Leapșă #7: 2017 review

An nou fericit să aveți cu toții!

Înainte de toate, îi mulțumesc Ghandei de la Jurnalul une cititoare pentru nominalizare și provoc orice blogger în a prelua această leapșă însă, în mod special, le nominalizez pe Simona de la Adventures after tea, Bookysme de la Praf de stele și pe Maco de la Booknation să o preia. ^^

  1. Câte cărți ai citit în 2017?

21 din 25 câte îmi propusesem anul trecut pe vremea aceasta. Destul de slăbuț, însă mi-am propus ca anul acesta să învăț din greșelile din trecut și să mă îndrept spre un viitor mai bun.

 

2.  Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

Îngeri și demoni” de Dan Brown pentru că acest autor m-a ajutat să înțeleg istoria, alimentându-mi imaginația cu idei conspiraționiste și pasiune pentru necunoscut.

3. Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2017?

Cred că citatul nu este descoperit în 2017, ci mai degrabă în 2016, însă adevăratul înțeles l-am aflat abia la recitirea din anul acesta a romanului „Anotimpul pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu: „ Suntem doar fum într-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.” – pag. 254

 

4. Care carte citită în 2017 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Ragdoll. Ultima ta zi” de Daniel Cole, un thriller care nu m-a impresionat atât de tare pe cât îmi doream. Deși subiectul lui era unul cu adevărat promițător felul în care autorul a expus acțiunea m-a îndepărtat mai mult de personajele sale decât să mă apropie.

5. Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Anul acesta am fost la vreo trei evenimente: Vineri 13, Petrecerea Demonilor și Gaudeamus. Din cele trei, cred că am să aleg Gaudeamus-ul pentru că deși a fost extrem de obositor, acolo m-am revăzut cu toți oamenii dragi mie: de la edituri, autori, la bloggeri și simpli cititori,

6. Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2017?

Sincer, nu am reușit să mă uit la aproape nici un film. Mai mult am vegetat, așa că nu ar trebui să vă mire dacă de data aceasta voi sta pe tușă.

7. Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?

„Promițător” pentru că deși am început anul cu stângul, spre final aproape toate lucrurile s-au îmbunătățit, speranța născându-se în inimioara mea.

8. E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi?

Ar fi mai multe momente pe care nu aș vrea să le uit: primul tort făcut de mine de la zero, primul meu Gaudeamus „ca la carte”, fiecare nebunie făcută din ultima vreme.

9. Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2017?

Dacă aș spune-o, poate s-ar destrăma, însă un indiciu ar fi că am învățat să iert și să uit privind spre un viitor mai bun.

10. Scrie o dorinţă pentru anul 2018.

Îmi doresc foarte mult ca în 2019 să fiu un om mai bun decât sunt acum și decât voi fi mâine. Îmi doresc să creștem împreună frumos și armonios.

Advertisements

Pagini de jurnal: Frustrările anului 2017 și rezoluții pentru 2018

Dragă jurnalule,

Au mai rămas câteva ore din anul 2017 care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai urât an al meu. Dar am supraviețuit, ceea ce înseamnă că am făcut o treabă excelentă.

Cred că este prima dată când aștept un sfârșit și nu pentru că vreau să fac promisiuni pe care știu că nu le voi respecta niciodată, ci pentru că simt nevoia acută de a simți ceva nou: o haină, o pereche de pantaloni, o prietenie, nu contează. Vreau doar să simt că fac parte din ceva nou. Pentru a face acest lucru, însă, simt nevoia să mă descarc și ce modalitate mai bună, dacă să nu discut cu oamenii cu care, vreau să cred, că sunt pe aceeași lungime de undă.

Privind în spate observ că am oscilat destul de mult între activitate și inactivitate, iar motive sunt suficiente, dar nu și scuze. De data asta, cred că pot să fac un mare ghem din ele și să-l arunc în coșul stării de lene.

Desigur că lenea mi-a pus și un diagnostic pe care nu l-am mai avut până acum și anume de cititor căzut în reading slump pentru că nu am reușit să citesc tot anul nici măcar 25 de cărți.

Tocmai aceste lucruri, nu foarte plăcute, au fost un fel de duș rece pentru cititorul / bloggerul din mine și m-au făcut să îmi reamintesc motivul pentru care am luat decizia de a scrie și vreau să vă mărturisesc și vouă acest lucru.

Toată viața am fost izolată din punct de vedere social din varii motive, lucru care m-a făcut să tânjesc după prieteni. Când am iesșit în societate, am descoperit că nu reușesc să mă integrez în lumea modernă, simțindu-mă de cele mai multe ori în plus sau inferioară. Acest lucru mi-a adus o ceartă monstru cu o tipă super faină pe care la vremea respectivă nu am știut să o apreciez.

 

În încercările mele de a găsi oameni pe aceeași lungime de undă ca și mine și care, în primul rând, să simpatizeze cu mine am luat decizia de a scrie pe un blog despre ceea ce știam și încă știu să fac. Așa că puteți considera Reader’s Republic un club de lectură și discuții decât un blog despre cărți pentru că asta îmi doresc să fac aici. Vreau să cunosc oameni faini care sunt cinefili, bibliofili, sau pe scurt geek ca și mine cu care pot dezbate diverse subiecte din acest domeniu.

Îmi place să scriu și să citesc, să mă uit la filme, desene animate și animeuri. Sunt fan Harry Potter, Sherlock Holmes și Sailor Moon de când mă știu, iar cel mai mare vis al meu este să am posibilitatea fizică și financiară de a vizita Japonia. Sunt neîndemânatică și nu înțeleg multe lucruri din prezent, motiv pentru care de foarte multe ori cad și mă lovesc foarte, foarte tare și mă doare. Apoi ridic privirea și văd că sunt înconjurată de oameni faini care mă acceptă așa cum sunt și, cu multă răbdare, îmi explică ceea ce nu știu până înțeleg, iar apoi mă învață să mă descurc singură.

 

Pentru 2018 asta îmi doresc cel mai mult. Prin micul meu blog, vreau să cunosc mai mulți oameni dispuși să comunicăm și să dezbatem subiecte de interes comun pentru că am învățat că este greu să fii singur.

Abia aștept să ne revedem pe 1 ianuarie cu noi surprize, iar până atunci vă urez La Mulți Ani și un An Nou fericit! 

Pagini de jurnal: De ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor?

Pe Facebook, scriitorul Oana Arion a organizat un concurs în care trebuia să argumentăm de ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor.

Pentru că premiul este întreaga serie „Nemuritor”, nu m-am putut abține să nu mă înscriu și eu, dar am senzația că în comentariul postării nu am spus chiar tot ce mă roade pe suflet legat de acest subiect.

Citesc fantasy de când mă știu. „Cenușăreasa”, „Fata moșului și fata babei”, „Harry Potter”, „Jurnalele Vampirilor” sunt doar câteva din titlurile cu care am descoperit lumea acestui gen. Desigur că am avut grijă să nu neglijez nici faimoasa listă „to be read” din școală, dar oricând era binevenită o aventură desprinsă din altă lume.

Unul din motivele pentru care recomand genul fantasy oricărei persoane o întâlnesc este acela că am cunoștințe care toată viața au citit cărți despre lucruri realiste, motiv pentru care nu sunt și nu vor fi niciodată deschiși sugestiilor. Toate aceste persoane de care vă spun nu fac excepție de la rutina zilnică, evitând pe cât posibil să încerce lucruri noi, deși adesea se plâng de monotonie.

 

Eu, pe de altă parte, care 8 din 10 cărți citite fantasy, pot afirma că nu îmi este frică de aproape nimic. Recunosc că foarte rar ies din zona mea de confort, dar când o fac, mă asigur că are să fie cu „stil” și sunt mândră de acest lucru.

Un exemplu ar fi că până să citesc „Jurnalele Vampirilor” eram ferm convinsă că gogoșile sunt niște chestii grețoase pline de ulei, însă văzând că Elena servea la micul dejun o gogoașă în drum spre școală, am zis „de ce nu?” iar acum aș mânca toată ziua acest desert.

Astfel pot afirma că cititorii de fantasy preiau în viața reală mici fragmente din cărțile genului transformând realitatea în ceva mult mai atrăgător și colorat.

Acum am și eu o întrebare pentru toți cei care ați citit / vizionat cel puțin o carte / film Harry Potter: câți dintre voi ar fi purtat dacă nu erau elevii de la Hogwarts fulare, căciuli, mănuși în culorile caselor? Sau câți dintre voi nu ați încercat măcar o dată să gustați un preparat din dovleac? Dacă v-a plăcut sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Un alt argument pentru care sunt pro fantasy ar fi dezvoltarea imaginației și a vocabularului. Citind cărți de specialitate (istorie, geografie, biografii, etc.) pot spune că am acumulat o mulțime de cunoștințe în domeniu, dar numai Calistrat Hogaș sau Tolkien au reușit să mă facă să văd cu ochii minții fundalul pe care se petrece acțiunea. Categoric figurile de stil ca„florile salcâmului atârnau precum clopoțeii unui templu indian” nu le-am regăsit într-o piesă de teatru sau într-o carte de analiză matematică.

Prin această postare nu inteționez să vă oblig să citiți doar fantasy sau doar un singur gen literar deoarece gusturile diferă de la o persoană la alta, însă o dată la câteva cărți, ar fi frumos să schimbăm puțin peisajul și să ne aventurăm într-o lume puțin mai diferită decât cea în care trăim.

Postare aniversară: La mulți ani Șerban Andrei Mazilu!

Serban Andrei MaziluAstăzi este ziua de naștere a scriitorului meu preferat – Șerban Andrei Mazilu.

Astăzi vreau să fac un pleonasm și să distrug puțin limba română: Șerban Andrei Mazilu este scriitorul meu cel mai preferat dintre preferați.

Autorul seriei „Cronici din Voss”, care (momentan) este formată din „Anotimpul pumnalelor” și „Jocul necromanților”, Andrei are și o mică povestioară intitulată „Misterele din Sparktower” ce a fost publicată în antologia „Metamorfoze”.

image-2017-02-11-at-8-34-15-pmPe lângă faptul că a scris seria mea preferată și cărțile mele de suflet, Andrei este tatăl lui Aendo Assermore (este pagina oficială a protagonistului din CDV*) și co-fondatorul Editurii Crux Publishing.

Pentru că este mare petrecere în gașca cruxiană, editorul Andreea Sterea a declarat această zi „zi de petrecere” așa că toate titlurile romanelor scrise de Andrei au reducere de 50% până la sfârșitul zilei.

Și dacă nu aș avea deja în bibliotecă (la loc de cinste) seria „Cronici din Voss”, vă spun sincer că aș cumpăra-o fără să stau pe gânduri.

La mulți ani Andrei! La cât mai multe cărți Maestre!

DSC_1425

 

*CDV – Cronici din Voss
AP – Anotimpul pumnalelor
JN – Jocul Necromanților
MDS – Misterele din Sparktower

Book Bloggers of Bucharest – B3

b3Book Bloggers of Bucharest” este un proiect inițiat de Ghanda de pe blogul Jurnalul unei Cititoare.
Acest proiect constă într-un grup pe Facebook destinat tuturor bloggerilor din București dorinici să se întâlnească offline pentru a se cunoaște și a dezbate diverse subiecte despre ceea ce îi pasionează.

Însă Ghanda nu s-a limitat doar la bloggerii Bucureștiului, ci îi invită cu drag și pe cei din afara Capitalei la aceste întâlniri.

Primul meeting a fost la ceainăria „La Un Ceai” în data de 18 Decembrie. Din păcate, eu nu am reuțit să ajung datorită programului extrem de încărcat pe care l-am avut și încă îl am, așa că nu am posibilitatea de a vă reda prea multe detalii despre aceasta însă, pe blogul său, Ghanda a făcut-o. Astfel, puteți citi întreg articolul aici ^^

Următoarea întâlnire, va fi luna aceasta și colegii de breaslă încă votează data în care se va desfășura. Voi reveni cu mai multe detalii despre aceasta pe pagina de Facebook a blogului (aparent cele mai multe voturi sunt pentru ziua de 18 februarie).

În loc de încheiere, aș vrea să scriu câteva cuvinte despre Ghanda:

ghandaPrima dată am cunoscut-o online pe forumul dedicat seriei „Tara Duncan” unde obișnuiam să scriem RPG-uri inspirate din seria lui Sophie Audoin Mamikonian. Să fi fost în clasa a 11-a dacă, nu a a 10-a, când am descoperit pentru prima dată internetul și implicit am cunoscut-o pe Ghanda.

Mi-a plăcut de ea pentru felul în care scria, era scurtă, la obiect și niciodată nu se pierdea în detalii (probabil că de mică știa că avea să-și continuie  studiile în domeniul programării IT). Și deși verișoara mea mi-a zis o dată că nu poți fi și programator și scriitor / blogger și cititor, atât Ghanda, cât și Dan Rădoiu mi-au demonstrat că se poate. Amândoi IT-ști cu gândiri logice, au un talent rar întâlnit în domeniul lor: condeiul.

Câștigătoare a Eurocon Encouragement Awards, voluntar anul trecut la FF5 și cu o activitate impresionantă în blogosfera SF&F din România, Ghanda este prezentă la toate întâlnirile Editurilor, majoritatea lansărilor de carte, dar și la evenimentele anuale ale lumii cărților precum Gaudeamus, Final Frontier sau Bookfest.

Data viitoare ne vedem cu ea offline la a doua întâlnire B3 🙂

 

Pagini de jurnal #6

20141112_140914Cred că am uitat cum este să ții un jurnal, pentru că nu am mai făcut asta din liceu, însă, teoretic, într-un jurnal se presupune că notez toate evenimentele importante care mi se întâmplă.

Un astfel de eveniment, aș putea spune că s-a întâmplat acum 10 zile, când m-am urcat pentru prima oară într-un tren cu destinația Brașov.

De mult timp îmi doream să vizitez acest oraș și nu pentru că este „sediul central al celor mai tari librării online din țară”, ci deoarece consider ca are iz de istorie datorită Cetății Brașovului, a Bisericii Negre, dar mai ales a Centrului Vechi.20161106_153407

Am fost, am văzut, m-am distrat, am răcit și am plecat. Cam așa a fost escapada mea în câteva cuvinte.

Mai pe larg, am fost la „Doctor Strange”. Ultima capodoperă Marvel, de care m-am îndrăgostit. A fost pentru prima dată după mult timp când am râs cu lacrimi, când m-am detașat de realitate pătrunzând într-un alt univers.

img-20161107-wa0009Și cum eu sunt mai, să zicem, energică de felul meu, nu m-am putut abține să nu merg la film cu Yuki de pe blogul și vlogul Yuki Black.

Yuki este o copilă tare simpatică și veselă care știe cum să facă omul să nu se rătăcească prin Brașov (prea rău) și evident a știut să mă alerge prin tot orașul.

Am fost la film, am mancat popcorn și am băut cel mai mare pahar de suc din viața mea (mi-a ajuns pentru 100 de ani).20161106_151625

După ce am fost la film în mall-ul Coresi, a fost rândul meu să o trag pe Yuki după mine să găsim magazinul Pandora, care defapt a fost un stand undeva pe mijlocul unui coridor din mall, iar reclama e atât de minusculă, ca am regretat că nu mi-am luat ochelarii la mine :))

img-20161107-wa0018Înconjurate de munți și păduri, pe aproape fiecare straduță a Brașovului se află câte o librărie în care îmi venea să intru și să uit să mai ies cum ar fi Okian, Șt. O. Iosif, Cărturești, Humanitas și multe altele.
Din păcate nu am fost până la Cetate, cel mai probabil, de lene, dar concluzia este că mai vreau. ^^

 

 

La mulți ani Primăvară, la mulți ani vouă, la mulți ani… Crux Publishing!

De regulă, scriam această postare dedicată anotimpului renașterii pe 1 martie, însă anul acesta nu am reușit să fiu promptă și să vă ofer tradiționalul mărțișor.

floareSă crești și să te maturizezi este puțin cam tragic pentru că pe zi ce trece te afunzi din ce în ce mai mult în problemele existențiale ale vieții. Uiți să trăiești pentru tine, pentru visele și pasiunile tale și înveți să trăiești pentru alții (noul job, familia sau pur și simplu abia aștepți sfântul Somn).

În ultimele luni, adesea m-am așezat în fața calculatorului „pusă  pe fapte mari” însă mereu mă uitam ca pisica în calendar neștiind ce să scriu sau să zic, așa că sfârșeam închizându-l și afundându-mă în lumea viselor unde speram că voi găsi un loc al meu, un refugiu unde să reușesc să fiu eu însămi.

Acum ar trebui să urmeze revelația primăverii cum că „de data asta am să mă schimb și că voi deveni un om, un angajat, un blogger mai bun” , dar nu voi exprima o astfel de dorință pentru că omul nu se schimbă niciodată.

Așa că anul acesta vă urez tuturor fetelor, băieților, mamelor și (mai ales) cititorilor și autorilor, o primăvară care să vă aducă acel colțișor unde puteți fi voi înșivă, unde să aveți timp de pasiunile voastre și de micile lucruri care vă aduc zâmbetul pe buze!

Vă mărturisesc în câteva cuvinte că pentru mine există un astfel de loc în ceainăria La Un Ceai unde lunar, de 6 luni încoace, familia Crux se întâlnește sub bagheta lui Dan Rădoiu pentru a țese vise ce urmează să fie așternute pe hârtie sub forma unor povești. Atelierele de creație organizate de această editură au serbat, sâmbăta aceasta, 6 luni de când ne-am întâlnit prima dată în curtea din spate, sub nucul secular al localului.

Nu știu ce s-a întâmplat la ultimele 3 întâlniri pentru că am tras chiulul fiind prea ocupată cu cotidianul și banalul, însă de data aceasta, am fost pusă în fața faptului împlinit: am scris un început de poveste pe care l-am citit în fața unui public. Am avut emoții și la început încercam să mă ascund pe sub masă sau în ceașca de ceai, însă până la urmă mi-am făcut curaj și am dat glas gândurilor mele.

Că am fost aplaudată ori din complezență ori că le-o fi plăcut ce am scris, nu prea mă interesează, însă faptul că am avut curaj să vorbesc în public fără să mă bâlbâi și să fac ceea ce îmi place valorează cât toate premiile și aplauzele din lume. Pentru câteva ore am uitat de probleme, de griji și de monotonie. Pentru câteva ore am simțit că pot visa din nou, că mă pot așeza în fața monitorului și că pot să scriu din nou postări kilometrice, nu pentru a mă afla în treabă, iar acest lucru este cel mai frumos dar al primăverii. Am avut parte de o terapie de relaxare în grup.

Nu știu dacă pe voi v-ar ajuta să vă relaxați sau să vă regăsiți într-o astfel de întâlnire, nu știu nici dacă măcar v-ar plăcea să faceți ce am făcut noi sâmbătă, dar ar fi păcat să fii în București în Sâmbăta Lunară Crux și să nu servești o ceașcă de ceai alături de niște oameni minunați.

În încheiere, vreau să le mulțumesc colegilor de la Crux Publishing și în mod special Andreei Sterea și lui Șerban Andrei Mazilu, care au făcut dintr-o Editură o familie de scriitori și cititori și au avut ideea atelierelor, dar și lui Dan Rădoiu, Senseiul meu, pentru răbdarea, imaginația și dorința de a împărtăși cu noi tainele condeiului și literaturii de calitate.

La mulți ani fetelor, mamelor, dar la mulți ani și Crux Publishing pentru momentele de respiro și cărțile publicate!

D&E2