Recenzie: Fata din coșmaruri de Kendare Blake (Anna #2)

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte ce v-a impresionat în mod pozitiv, dar ați regretat că nu ați citit-o într-o altă perioadă?

Această senzație m-a cuprins și pe mine în timp ce am citit cărțile din seria „Anna” semnate de Kendare Blake.

Încă nu sunt sigură dacă „Fata din coșmaruri” merită într-adevăr 3 steluțe în loc de 4 și asta nu pentru că am putea considera textul o capodoperă a literaturii universale contemporane, ci pentru că autoarea a reușit să scrie o serie dark fantasy pentru adolescenți.

În urmă cu trei ani regretam că am citit „Anna în veșmânt de sânge” în timpul verii, deoarece consideram că romanul ar fi „mers” într-o zi de toamnă când plouă și nu ai chef de nimic altceva decât de o leneveală ca la carte. Acum, se pare, sunt nemulțumită că sunt prea „bătrână” pentru aventurile lui Cass în încercarea sa de a-și demonstra iubirea imposibilă și de a o ajuta pe Anna.

După ce în volumul anterior Anna și-a sacrificat viața de pe pământ pentru a-i salva pe Cass, Thomas și Carmel de la a fi uciși de Obeahman, tânărul vânător de fantome este bântuit de vină, considerându-se responsabil pentru destinul Annei.

Așa că nu este de mirare când amintirea iubitei sale din lumea de dincolo începe să îl bântuie în cele mai crude modalități, adesea punându-i viața în pericol. Obsesia lui pentru a se asigura că Anna are o viață de apoi liniștită și așa cum trebuie îl îndepărtează pe Cass de prezent, rupându-l de realitate, astfel prietenia lui este pusă la mari încercări de-a lungul romanului.

Un elemnt interesant  ce a fost adus în discuție este explicarea originii pumnalului său. Se pare că acesta este un fel de poartă către lumea de dincolo pe care adolescentul este dispus să o deschidă indiferent de consecințe. Această nebunie a lui Cass, transformată într-o obsesie distructivă, face ca tinerele adolescente să suspine, îndemându-le la visare cum numai Stefan Salvatore și Dimitri Belikov au mai reușit până acum, ceea ce poate fi considerat un punct forte al romanului.

Din păcate, însă, nu am reușit să simt acel dulce gust al iubirii adolescentine, ci gustul amar că am crescut și că acum, uitându-mă în spate, îmi doresc să rămân încremenită și eu, la fel ca Anna, la frumoasa vârstă de 16 ani când orice este posibil și aproape totul este permis.

Titlu: Fata din coșmaruri

Titlu original: Girl of Nightmares

Autor: Kendare Blake

Editura: Leda Edge

Anul publicării: 2017

Nota: 3/5

Advertisements

Recenzie: Eroare de Laura Nureldin (Regii timpului #2)

Au trecut aproape doi ani de la prima călătorie în timp a Morei și tot atât de mult timp între lansările celor două cărți din, mai nou, seria „Regii Timpului”.

Deși inițial se dorea ca „Regii Timpului” să fie un roman de sine stătător, cred că inspirația nu a fost prea iertătoare cu scriitoarea Laura Nureldin pentru că la începutul anului a publicat o continuare a aventurilor pe care Mora le are în trecut.

Personal, m-am așteptat la un fel de retrospectivă a vieții pe care protagonista o are acum când aceasta călătorește dintr-o epocă în alta cum circulăm noi cu metroul, însă scriitoarea nu ne plictisește cu pagini de jurnal, ci ne pune să mergem umăr la umăr cu personajele sale, de data aceasta în secolul al XIX-lea.

Romanul este o lectură extrem de relaxantă scris în ritm alert. Începe cu Mora Greene care se întoarce obosită după o lungă zi de lucru și în secunda următoare, dintr-o eroare, tânăra ajunge în Louisiana secolului XIX decât în Persia Antică.

Spre deosebire de prima dată, acum tânăra nu mai este găzduită de un cap încoronat, însă este primită cu brațele deschise de familia Thevaux ce pare să ascundă un secret legat de singura lor fiică.

Se spune că domnișoara Thevaux a dispărut cu doi ani în urmă, fără ca nimeni să știe prea multe detalii, iar de atunci geamănul său o caută zilnic.

Un personaj interesant este Daniel, fiul cel mare al noii gazde a domnișoarei Greene. Este un bărbat misterios, dar cu ochi albaștri. Ochi care de multe ori îi amintesc Morei de privirea senină a soțului său. Să fie oare vorba de reîncarnare aici? Să fie oare sufletul lui Xerxes perechea Morei și să o urmărească prin timp și spațiu?

Desigur, nimic din acestea nu s-ar fi întâmplat și eu nu aș fi tricotat astfel de teorii dacă Alexander Burke ar fi cuplat mașinăria de călătorit în timp la un generator.

De data aceasta, Alex este pus mai des în lumina reflectoarelor. Autoarea ne lasă să pătrundem în sanctuarul său și să vedem cum își începe diminețile, cât de ordonat este și ne lămurește dacă are sau nu sentimente de iubire pentru Mora. Așa cum a spus si Laura, „Alex este ancora Morei de prezent”.

În mitologia indiană, există noțiunea de karma. Nu poți obține ceva, fără să dai la schimb. Aparent, acest principiu este descris și aici: ca Mora să poată călători în timp, Universul a trebuit să compenseze dispariția fetei  cu ceva sau cineva…

Dacă între Mora și Anne Thevaux este vreo legătură sau dacă între Daniel și Mora se crează vreo relație amoroasă, nu puteți afla decât dacă veți citi acest roman.

Eroare” este o carte alertă, pusă pe șotii care nu te lasă să te plictisești și te scoate din rutină. Recomand acest roman cu iz de trecut oricărui cititor indiferent de vârstă deoarece sunt sigură că nu va regreta alegerea, mai ales că este scris într-un fel ce poate devein cu ușurință adictiv.

Titlu: Eroare

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 3 / 5

Recenzie: Fluturi #1 de Irina Binder

Am citit acest roman mai mult de curiozitate decât de plăcere, pentru că, sincer, mi se pare o lectură mai mult pentru adolescenți, decât pentru adulți.

Romanul este structurat destul de simplist și nu este împărțit pe capitole, fiind mai mult o carte tip jurnal.

Începutul este destul de interesant pentru că protagonista, Irina, pare să aibă o decepție ce a rezultat în urma a cinci ani de relație însă, în continuare, autoarea ne transportă înapoi în timp, ducându-ne în perioada în care a început totul.

Deși are tot ceea ce și-ar putea dori o femeie, viața nu a fost foarte miloasă cu Irina. Păriții acesteia au divorțat când era foarte mică, fiind crescută doar de tată, ce a părăsit-o după ce a pierdut lupta cu cancerul.  La vârsta de 17 ani se îndrăgostește nebunește de un tânăr, Rareș, care și acesta o părăsește în urma unui accident de mașină.

Aceste evenimente nefericite, însă, au avut un impact enorm asupra personalității tinerei, maturizând-o într-un timp scurt. Locuind singură, tânăra blondă a învățat rapid să fie independentă, puternică și o femeie care știe ceea ce vrea de la viață. Însă la 19 ani viața îi scoate în cale doi tineri frumoși, bogați și bine educați care se îndrăgostesc iremediabil de ea.

Robert și Matei au fost la rândul lor loviți de soartă la fel de mult ca și protagonista.

Robert este orfan de la 11 ani și a fost adoptat de părinții lui Matei, ulterior acesta devenind nu doar cel mai bun prieten al copilului cuplului de bogătași, ci și fratele său de cruce.

Matei, aparent nu pare să aibă noroc în dragoste. Orfan de tată și părăsit de soția lui, Silvia, tânărul rămâne să-și crească singur fiica și rapid primește eticheta de „craiul înaltei societăți”.

Când Irina intră în viața lor, cei doi se schimbă enorm, arătându-și adevărata față, iar fata descoperă că nu a ajuns tocmai într-un basm.

Deși cartea are doar 250 de pagini, am citit-o destul de încet pentru că lectura mi se pare destul de greoaie, mai ales începutul. Cumva, subiectul poveștii duce lipsă de acțiune, iar autoarea are tendința de a-și supraevalua protagonista pe care nu o pot considera atât de minunată pe cât suntem lăsați să credem.

Foarte rapid ne trezim într-un triunghi amoros extrem de siropos, unul dintre cei trei fiind instabil psihic, lucru care complică enorm lucrurile. Situația aceasta ciudată pare să fie un soi de buclă nesfârșită, fapt pentru care nu am reușit să empatizez cu nici un personaj.

Un alt lucru pe care nu l-am apreciat a fost prezentarea timpului. Nu știu exact dacă acțiunea s-a petrecut în câteva luni sau ani pentru că acest lucru nu este precizat cu exactitate.

Nu știu nici eu exact ce așteptări am avut de la aceasta carte, însă sunt dezamăgită de aproape tot, mai puțin background.

Am apreciat foarte mult descrierea „secenei” pe care se petrece acțiunea și pe care se desfășoara tragedia celor trei protagoniști. Somptuozitatea, luxul și lipsa grijilor mi s-au părut parcă desprinse din tabloidele de lux ale New York-ului, fapt ce m-a fermecat.

Un alt aspect pe care l-am întâlnit și m-a șocat, într-un mod pozitiv, este felul în care au fost descrise tragediile. Cumva am fost sensibilizată de condeiul autoarei, deși ele în sine, poate, nu erau cine știe ce. Dar cuvintele bine alese au reușit să atingă acea coardă sensibilă pe care de mult o credeam ruptă.

Titlu: Fluturi

Autor: Irina Binder

Editura: For You

Anul publicării: 2012

Nota: 2/5

Recenzie: Fata din tren de Paula Hawkins

La recomandarea cercului meu de prieteni, m-am încumetat să citesc și eu această carte. Am fost curioasă pentru că toată lumea a lăudat condeiul autoarei, dar și povestea vieții lui Rachel, Megan și Anna.

Din punctul meu de vedere, începutul romanului nu este foarte promițător, fiind extrem de monoton. Rachel Watson este o femeie tristă din toate punctele de vedere.

În primul rând suferă de o depresie cauzată de infertilitatea acesteia care a aruncat-o în scurt timp în aburii alcoolului. Acest joc de domino continuă cu neglijarea propriei persoane și, implicit, a aspectului acestia, care curând o va transforma într-o șomeră alcoolică, divorțată și tristă.

În fiecare zi, Rachel ia trenul spre Londra unde își face veacul printr-un pub sau la bibliotecă, iar în drumul său studiază casele pe lângă care trece. O singură locuință i se pare mai „răsărită” și asta pentru că se află la un stop defect al trenului.

Locuitorii acesteia sun Megan si Scott Hipwell și de la dinstanță par să aibă o viață perfectă. Viața perfectă pe care și Rachel a avut-o cu Tom până acum doi ani.

Tineri frumoși și îndrăgostiți, acest cuplu pare să le aibă pe toate, până când Rachel o vede pe Megan sărutându-se cu altcineva.

Megan Hipwell este o tânără cu multe secrete. La ea „decăderea” a debutat cu moartea fratelui său, lucru care a împins-o să se îndepărteze de familie și să o ia pe drumul drogurilor și a alcoolului pentru o perioadă destul de îndelungată. Abia după ce altă tragedie a lovit-o a reușit să se reabiliteze cât de cât și să-și refacă viața căsătorindu-se cu Scott.

Dar cine a zis că trecutul nu te ajunge din urmă s-a îșelat amarnic pentru că la un moment dat doamna Hipwell în încercarea de a schimba ceva, sfârșește prin a-și înșela soțul, fapt ce îi aduce sfârșitul.

Singurul personaj cât de cât echilibrat mi s-a părut Anna, noua doamnă Watson. Fiind și motivul pentru divorțul lui Rachel de Tom, aceasta se consideră o femeie împlinită și fericită. Fericirea vecinei lui Megan constă nu doar în faptul că se consideră salvatoarea lui Tom dintr-o căsnicie care îl făcea nefericit, ci și pentru că este mama unei superbe fetițe.

Nu știu dacă vă amintiți, dar acum câțiva ani, erau la televizor reclame cu imaginea familiei perfecte tipic americane. Soțul cu o dantură perfectă pleacă dimineața la serviciu pentru un salariu generos, în timp ce soția cu ținuta și coafura impecabile stă acasă îngrijinu-se de gospodările și de copilul rozaliu și bucălat.

Cam aceasta este imaginea pe care Anna o afișază societății. Ea este o femeie, soție și mamă model, iar acest lucru o umple de mândrie, însă ce se întâmplă când acest tablou îi este distrus?

„Fata din tren” este un roman psihologic cu elementele unui roman polițist între ale cărui pagini se ascund două crime. În încercarea mea de a dibui criminalul, nici nu am simțit cum au trecut ultimele două sute de pagini pentru că toată acea frenezie și nebunie de a găsi criminalul m-au acapart cu totul.

Titlu: Fata din tren

Titlu original: Girl on train

Autor: Paula Hawkins

Editura: TREI

Anul publicării: 2015

Nota: 3/5

Recenzie: Îngeri și demoni de Dan Brown (Robert Langdon #1)

În scurt timp, Dan Brown a devenit unul dintre autorii mei preferați de thrillere și nu pot să nu vă mărturisesc că Robert Langdon nu ar putea întrucipa bărbatul de care, într-o altă viață, m-aș putea îndrăgosti.

Nu știu câți dintre voi vă amintiți, însă prin anii ’90 se spunea că în 2000 are să vină sfârșitul lumii. După cum putem observa astăzi, acea prezicere nu s-a adeverit.

Tot în anul 2000 Dan Brown debutează, pe piața literaturii cu romanul „Îngeri și demoni”, o carte cu o poveste conspirativă ce are ca subiect unul dintre cele mai vechi războiae ale lumii, cel dintre știință și religie.

Având la bază povești și teorii reale, autorul aduce în lumea literaturii universale un roman controversat care scoate de la naftalină una dintre cele mai puternice confrerii ale lumii creștine: Illuminati.

Robert Langdon este personajul care leagă momentan 5 romane care deși se pot citi singure, sunt conectate de simbolismul religios, arta în cel mai pur stadiu al său și teorii conspiraționiste.

Profesorul Langdon predă la Universitatea Harvard simbolismul religios și este chemat de urgență la CERN în Elveția. Încă din primele capitole, avem parte de tehnologii futuriste, pe care autorul nu s-a sfiit să le aducă în prim plan, precum aeronave capabile să parcurgă distanțe impresionante într-un timp extrem de scurt, dar și de multă acțiune.

Personajul Robert Landon debutează în literatură când este chemat să studieze cadavrul mutilat al lui Leonardo Vetra. Preotul-savant este ucis cu brutalitate în interiorul CERN, cuvântul „illuminati” fiindu-i înfierat pe piept. Surpriza cea mai mare constă în faptul că matrița folosită de ucigaș este o ambigramă, permițându-i cititorului să citească un cuvânt indiferent de poziționarea acestuia.

Acest început îl aruncă pe profesor într-o cursă contra cronometru pe străzile Vaticanului și ale Romei împreună cu fiica decedatului, Vittoria în timpul Conclavului de la Vatican.

Domnișoara Vetra este un savant de biologie marină cu o personalitate extrem de puternică și cu un trecut trist. Orfană fiind, aceasta a fost adoptată de Leonardo și împreună s-au afundat pe căile științei în a căuta noi descoperiri.

Secrete, mistere, minciuni și o armă ce poate distruge lumea religiei din temelii, sunt doar câteva din ingredientele unui roman alert care te poartă în timp și spațiu.

Întotdeauna am fost fascinată de noile informații pe care le-am dobândit în timp ce citesc un roman semnat de Dan Brown, care și de data aceasta nu se sfiește să ne ofere noi detalii despre mitul Illuminati și istoria Vaticanului sau secretele pe care acesta le adăpostește.

Pornind de la o simplă crimă cu motive religioase, foarte ușor, autorul alunecă în lumea științei, atingând subiecte destul de sensibile. Unul, și cel mai important dintre acestea, fiind faptul că Geneza poate fi demonstrată într-un laborator, acesta dovedindu-se ulterior și motivul crimelor, creându-se astfel antimetaria (substanță opusă materie, care în contact cu aceasta poate avea efecte devastatoare).

Titlu: Îngeri și demoni

Titlu original: Angels and Demons

Autor: Dan Brown

Editura: RAO

Anul publicării: 2000

Nota: 5/5

Recenzie: Renașterea de Oliver Bowden (Assassin’s Creed #1)

Renașterea” nu este doar prima carte a seriei „Assassin’s Creed”, ci și prima carte de la Editura Paladin pe care o citesc.

Până acum credeam că singurele romane pe care nu le pot citi cap coadă sunt cele SF, însă m-am înșelat pentru că am reușit să termin acest volum în nu mai puțin de șase luni și nu pentru că ar conține noțiuni de fizică sau termeni științifici pe care nu i-am înțeles și pe care, probabil, nu îi voi înțelege vreodată. Cred că al doilea vinovat după mine ar fi însuși autorul care are un stil greu de urmărit și înțeles, romanul semânând adesea cu un comentariu sportiv.

Familia Audittore este o familie tipică Italiei Renascentiste a clasei de sus. Un fericit cuplu se căsătorește și mai târziu au trei fii sănătoși, dar cu gustul aventurii în sânge și o fiică delicată precum o floare.

Însă aceasta este doar imaginea pe care această familie o afișază în societate, căci în camerele secrete din conacul Audittore se află armele uneia dintre cele mai mari rivale ale Ordinului Templierilor.

Giovani Audittore este membru al Ordinului Asasinilor, iar mai târziu fiul său Ezio îi va călca pe urme.

Subiectul romanului este trădarea și călătoria inițiatică a lui Ezio în viață. Cu o acțiune amplă ce se desfășoară de-a lungul a două decenii, autorul romanului trece prin această perioadă ca lama fierbinte a unui cuțit prin unt. De fiecare dată când menționa anul în care se petrece acțiunea mă simțeam ca și cum aș fi făcut un duș rece pentru că nu mi-am putut da seama de trecerea timpului.

După ce familia îi este ucisă în fața ochilor, Ezio este orbit de dorința de răzbunare și de a face dreptate așa că încearcă să adune cât mai mult informații despre secretele familiei sale descoprind astfel că destinul său i-a fost trasat cu mult înainte de a se naște.

Primul său scop este să își protejeze mama și sora, așa că nu ezită să le ia de mână și să plece din Florența pentru a le adăposti în orașul unchiului său Mario Audittore, Monteriggioni. Doar după ce s-a asigurat că cele două sunt în deplină siguranță, tânărul și-a permis să-și înceapă vendeta dedicându-se trup și suflet cauzei Asasinilor.

Cartea este despre unul dintre războaiele secrete ale lumii, secrete și mult mister.  Desigur că autorul nu ne-a lăsat pe sec, ci ne-a oferit întrevederi secrete cu Leonardo Da Vinci, ne-a spus secretul lui Miachiavello, iar spre final a alunecat insesizabil în lumea supranaturală a zeilor.

Când alți oameni urmează orbește adevărul, ține minte… nimic nu e adevărat.

Când alți oameni sunt limitați de moralitate sau de lege, ține mine… totul este permis.

Lucrăm pe întuneric, pentru a sluji lumina. Suntem Asasinii.

Titlu: Renașterea

Titlu original: Renaissance

Autor: Oliver Bowden

Editura: Paladin

Anul publicării: 2016

Nota: 2 / 5

Recenzie: Alias Grace de Margaret Atwood

Am observat că de la o vreme am început să colecționez biografiile unor faimoase femei ale lumii, iar printre aceste cărți se numără și un roman despre una din cele mai notorii criminale ale Canadei – Grace Marks.

Este adevărat că Margaret Atwood menționează în postfață că unele evenimente din roman sunt pură ficțiune, însă nu am posibilitatea să vă spun care, pentru că acest tom stă la granița dintre realitate și ficțiune.

Încă de la vârsta de 16 ani, Grace Marks a rămas în istorie pentru că se crede că l-a ajutat pe James McDermott în săvârșirea unei crime duble.

În anul 1840 Grace debarcă pe teritoriul canadian împreună cu familia ei din Irlanda. Fiind a treia născută din cei nouă copii ai soților Marks, Grace se angajează ca menajeră pentru a putea să se întrețină.

Conform poveștii, doar primul său an petrecut în Canada s-a considerat ca fiind cea mai frumoasă perioadă din viața tinerei irlandeze pentru că după moartea celei mai bune prietene ale sale, Mary Whitney, Grace nu și-a mai găsit locul în viață.

Până la vârsta de 16 ani, aceasta a fost servitoare în mai multe case, ultimul angajator fiind Thomas Kinnear.

Legenda spune că domnișoara Marks a fost o tânără frumoasă, cu privire limpede și cuminte, dar mai ales cu frică de Dumnezeu și morți, motiv pentru care nu am fost pe deplin convinsă că și-a meritat titlul de criminală.

După asasinarea domnului Kinnear și a menajerei acestuia, Nancy Montgomery, Grace a fost condamntă la închisoare pe viață.

Presa locală menționa faptul că tânăra înnebunise la un moment dat, motiv pentru care a fost nevoie să fie transferată la un sanatoriu pentru boli mintale pentru o scurtă perioadă, ulterior revenind în penitenciar.

Având un comportament umil, aproape exemplar și un talent înnăscut pentru cusut, Grace este angajată pro bono în casa guvernatorului penintenciarului ca fată în casă. Acolo îl întâlnește pe psihologul Simon Jordan care vrea să afle adevărul din spatele crimei. Este Grace amnezică? Este nebună? Sau este într-adevăr o criminală?

Sincer, aproape niciodată nu am crezut în mărturiile oamenilor pentru că stă în firea lor să mintă pentru a fi văzuți ca simple victime sau nevinovați, însă am fost surprinsă să văd că această femeie nu s-a scuzat niciodată pentru ceea ce a făcut, dar nici nu s-a acuzat. Ea pur și simplu și-a spus viața, mărturisind la un moment dat că pur și simplu nu își amintește cum Nancy și domnul Kinnear au murit.

De-a lungul ședințelor cu domnul Jordan, Grace a fost supusă unei hipnoze în care aceasta a dezvăluit o a doua personalitate în care mărturisea crima, însă la fel ca și până atunci, acest lucru nu a ajutat-o, dar nici nu a încurcat-o.

Vorbim de anii 1800, începutul anilor 1900 când ocultismul era în floare, așa că s-au creat mai multe tabere: Grace a fost posedată, Grace suferă de dublă personalitate sau Grace este o manipulatoare desăvârșită. Nimeni nu a știut ce să creadă și spre ce anume să încline, însă după aproape 30 de ani de la ziua condamnării, aceasta a fost eliberată și mutată în New York.

Deși am crezut că voi înțelege un adevăr citind această carte, am descoperit că adevărul adevărat nu îl poate ști sau descoperi cineva niciodată pentru că este păstrat doar de o singură persoană. Grace Marks.

Recomand această lectură persoanelor pasionate de romane psihologice sau polițiste pentru că vă asigur că există atâtea păreri câți cititori a avut acest roman.

Titlu: Alias Grace

Titlu original: Alias Grace

Autor: Margaret Atwood

Editura: LEDA

Anul publicării: 2013

Nota: 3 / 5