Recenzie serial: Agent Carter

Acum o lună am luat decizia ca în fiecare duminică să încerc să mă relaxez cu un film din franciza Marvel, însă se pare că planurile mele au fost date peste cap de un factor neașteptat: serialele. Următoarea treaptă pe scara proiectului meu, de a mă pune la curent cu aceste ecranizări, este reprezentată de inserarea serialelor între filme cum este și „Agent Carter”.

Margaret Elizabeth Carter (Hayley Atwell), cunoscută și ca Agentul Peggy Carter încă din „Căpitanul America, primul Răzbunător” este o tânără din Hampstead, Marea Britanie. Înainte de a primi vestea morții fratelui său, Michael, Peggy era o fată a anilor ’40 ca oricare alta. Visa să se căsătorească, să întemeieze o familie și să ducă un trai liniștit, însă această tragedie îi deschide ochii și astfel decide să se înroleze ca agent secret pentru S.O.E (Special Operation Executive). Contribuțiile patriotice și detalii despre marea ei iubire, Steve Rogers, sunt subliniate extrem de bine și detaliat în filmul menționat mai sus.

Ceea ce se întâmplă cu sentimentele ei după prăbușirea Căpitanului în ocean, este explicat în prezentul serial. Acesta este începutul și totodată povestea esențială dar și revelatoare pentru cea are să urmeze în anii 2000. Totul începe la jumătate de an după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când Howard Stark este acuzat pe nedrept că ar vinde arme dușmanilor S.U.A.  Încolțit din toate părțile, playboy-ul apelează la Peggy pentru a lucra împreună în restabilirea reputației (și așa îndoielnică) a acestuia. Cu toate că Dominic Cooper interpretează un personaj esențial în serial, Howard este o apariție episodică, de cele mai multe ori fiind doar un nume, în lumina reflectoarelor fiind loialul majordom al familiei Stark, Edwin Jarvis (James D’Arcy) care luptă cot la cot cu „feblețea Căpitanului” în restabilirea ordinii.

Sunt extrem de încântată că l-am vizionat și regret nespus că după două sezoane (18 episoade) a fost întrerupt doar pentru că a avut rating-ul mai mic decât „Agents of S.H.I.E.L.D.”.

În ciuda acestui fapt, consider totuși că serialul este perfect chiar și așa cum este pentru că ne reamintește de importanța puterii și curajului unei femei care reușește să obțină rezultate fantastice într-o epocă în care singurul rol al doamnelor era să facă sau să crească copii, să meargă la salon, cumpărături și să întrețină casa. Acest lucru a avut un impact pozitiv asupra mea și îl recomand ca „easy view” oricărei cititoare pentru că anumite tips & tricks de acolo pot fi preluate și în prezentul nostru în care începem să ne pierdem identitatea.

Sezoanele sunt definitorii și simbolice pentru Peggy pentru că în primul învață să trăiască fără Căpitan și să se împace cu ideea că nu poate controla sau salva totul, în timp ce în al doilea sezon aceasta reușește să treacă peste trecutul său trist. Acțiunea este împărțită „strategic”, aș putea spune, pentru că în primele 8 episoade dușmanii sunt oameni obișnuiți cu minți neobișnuite, în timp ce în ultimele prezența extraterestră începe să-și facă simțită prezența pe Pământ sub forma Materiei Zero.

Cu toate acestea, am câteva mici dezamăgriri de anumite desincronizări ale poveștii, dar care nu sunt atât de importante. Una dintre ele, și cred că cea mai mare, este că nu s-a făcut o legătură între acțiunea serialului și acel one-shot  al eroinei noastre din 2013 unde este menționată formarea S.H.I.E.L.D. – ului ca și organizație protectoare a omenirii.

Recomand acest serial nu doar pentru că se bazează foarte mult pe ideea feminismului, dar și pentru replicile amuzante dintre Jarvis și Peggy, întorsăturile de situație și a îmbinării perfecte a realului cu irealul.

Titlu: Agent Carter

Distribuția: Hayley Atwell (Peggy), James D’Arcy (Domnul Jarvic), Dominic Cooper (Howard Stark), Enver Gjokaj (Agent Daniel Sousa)

Perioada difuzării: (2013) 2015 – 2016

Nota: 4 / 5

Advertisements

Recenzie serial: Hărțuitorii

Am descoperit acest serial în timp ce navigam aiurea, extrem de plictisită de pe un canal TV pe altul. Așa am aflat că postul de televiziune Diva difuzează diverse seriale de la CBS și CW .

Am prins un episod de pe la mijlocul sezonului în care Beth Davis, interpretată de Maggie Q (una dintre cele două actrițe preferate ale mele) explica într-un mod cât se poate de clar și simplu psihologia unui urmăritor echipei sale formate din Jack, Ben și Janice.

Stalker #1Serialul se bazează foarte mult pe psihologia oamenilor care fac obsesii pentru alții, dar și a criminalilor, lucru care m-a fascinat și m-a făcut să-l urmăresc cu mare interes.

Este evident că personajul meu preferat este Lt. Beth Davis care de altfel are și o poveste în spate extrem de interesantă și fascinantă.

În urmă cu 20 de ani, aceasta s-a îndrăgostit de un coleg din liceu, care din păcate, era plecat de la mansardă încă de când s-a născut. Pe vremea respectivă, Beth se numea Michelle, iar în naivitatea ei nu a putut să vadă dincolo de masca de bad boy pe care iubitul ei, Ray, o purta.

În încercarea lui de a părea un erou în ochii lui Michelle și a familiei acesteia, Ray a pus în scenă un incendiu care i-a răpit familia iubitei sale, scenariul fiind opusul a ceea ce plănuise.

Acum, 20 de ani mai târziu, Michelle – Beth, se reîntâlnește cu trecutul de care a încercat să fugă și pe care este nevoită să îl înfrunte și, de ce nu, să îl învingă.

Trecând peste temerile sale, alături de prietenii săi loiali, Lt. Davis se redescoperă și încearcă să își găsească drumul și scopul în viață.

Un serial despre viață și despre importanța acceptării destinului, „Hărțuitorii”, are o poveste care te pune pe gânduri.

Din păcate serialul a fost întrerupt, așa că  nu voi afla niciodată dacă după această lecție de viață Beth se va întoarce la datorie.

Titlu: Hărțuitorii

Titlu original: Stalker

Distribuție: Dylan McDermott (Jack Larsen), Maggie Q (Beth Davis), Victor Rasuk (Ben Caldwell), Mariana Klaveno ( Janice Lawrence), Eion Bailey (Ray Matthews)

Perioadă difuzare: 2014 – 2015

Nota: 4,5/5

D&E2

Recenzie serial: Arrow, sezonul #3

Cred că această postare va fi ultima cu privire la acest serial.

De ce?

Arrow #3Pentru că totul s-a terminat din toate punctele de vedere. Celebritatea Arcașului, echipa acestuia, credibilitatea în el și chiar povestea lui.

Însă închizând ochii la acest aspect al serialului, trebuie evidențiat faptul că în acest sezon, s-a dat bătălia finală între Răul suprem – Ra’s al Ghul și eroul Arcaș. A fost un război nu doar al voințelor și al puterii, dar și al loialității și prieteniei.

S-au testat legăturile de familie și de prietenie, s-au făcut confesiuni care au zdruncinat serialul din temelii și ne-am luat la revedere de la personaje dragi nouă, urmând a fi înlocuite de altele aproape la fel de interesante, dacă nu mai interesante.

S-au făcut noi alianțe între eroi și răufăcători și s-au destrămat altele care păreau extrem de solide. A fost un sezon care a încheiat o poveste de trei ani într-un mod memorabil care nu a lăsat loc pentru o continuare, deși din câte am înțeles, producătorii vor continua serialul cu o nouă poveste.

Făcând o paranteză, mi se pare penibil să păstrezi titlul „Arcașul” pentru o poveste în care protagonistul nu mai este Arcașul, ci Suicide Squad – o echipă formată de o organizație guvernamentală secretă pentru a pune în slujba dreptății niște răufăcători controlați cu o bombă în creier. Așadar eu voi întrerupe vizionarea acestui serial din motive evidente.

Însă din câte am înțeles, în curând se va lansa un serial sau un film intitulat „DC’s Legend of Tomorrow”, însă momentan nu am prea multe informații despre această ecranizare, știu doar că acesta reunește eroi din „Arrow” și „The Flash” pentru a face lumea un loc mai bun.

 

Titlu: Arcașul

Titlu original: Arrow

Perioada de difuzare: 2014 – 2015

Distribuție: Stephen Amell (Oliver Queen), Katie Cassidy (Laurel Lance), David Ramsey (John Diggle), Willa Holland (Thea Queen), Emily Bett Rickards (Felicity Smoak), John Barrowman (Malcolm Merlyn), Matt Nable (Ra’s al Ghul), Caity Lotz (Sara Lance), Paul Blackthorne (Quentin Lance)

Nota: 3/5D&E2

Recenzie serial: The Flash, sezonul #1

Potrivit primului sezon, „The Flash nu este „încă un alt serial pentru tineri cu super-eroi”, ci s-a dovedit a fi un serial dedicat tuturor persoanelor care au crescut cu eroii de la D.C.

În opinia mea, adesea, cele mai bune povești sunt cele născute într-o altă poveste, precum cea a lui Barry Allen.

Prima dată l-am întâlnit pe acest tânăr, de la departamentul de criminalistică din Central City, în sezonul al doilea din „Arrow”, când a venit în Starling pentru investigarea unui caz. Acolo nu doar că a făcut parte, pentru o scurtă vreme, din echipa Arcașului, dar a reușit să lege o prietenie cu Felicity. Mult timp am avut senzația că între cei doi se va lega o idilă, însă inimii nu îi poți dicta și nici destinului, căci începând cu finalul acestui episod s-a născut The Flash.

La aproape un an de stat în comă după ce a fost lovit de un fulger în laboratorul său, când s-a trezit, Barry a devenit The Flash #1cel mai rapid om în viață.

Luând-și un part-time în STAR Lab., ca super-erou, în curând Barry își formează propria echipă (Flash Team) care îl va ajuta cu tehnologia, controalele medicale, prietenia, loialitatea și, de ce nu, nebunia necesare de a se avânta în lumea necunoscută a meta-oamenilor.

Odată cu fulgerul care l-a trăsnit pe Barry, a explodat și o invenție, al cărui scop încă nu l-am înțeles, cunoscută sub numele de Acceleratorul de particule, oferind astfel puteri extraordinare oamenilor obișnuiți, dar și infractorilor.

În lupta sa contra criminalității supranaturale, Flash este ajutat de Caitlin, Cisco, dr. Wells și tatăl adoptiv al lui Barry, det. West, o echipă pe cât de ciudată, pe atât de unită.

A fost hilar să privesc cum încet, încet Barry devine eroul cu care mulți copii au crescut și să-l cunosc și pe individul din spatele măștii, să-i aflu secretele, poveștile și, poate, temerile.

Personajul meu preferat din serial este Cisco. Îmi place maxim de el, și nu pentru că este extrem de banal, ci pentru că în ciuda greutăților vieții, și-a păstrat inocența copilăriei pe care a combinat-o genial cu inteligența sa. În timp ce inventează câte ceva care va salva lumea, sau o va distruge, Cisco dă porecle haioase meta-oamenilor, stârnindu-mi râsul cu fiecare supranatural apărut în poveste.

Combinând haiosul, cu acțiunea si plăcutul, „The Flash” este de departe unul din motivele pentru care abia aștept să vină luna octombrie mai repede pentru că în mai puțin de 20 de minute acest serial m-a cucerit complet.

Titlu: The Flash

Perioada de difuzare: 2014 – 2015

Distribuție: Grant Gustin (Barry Allen), Danielle Panabaker (Caitlin Snow), Tom Cavanagh (Harrison Wells), Carlos Valdes (Cisco Ramon), Jesse L. Martin (det. West), Candice Patton (Iris West)

Nota: 3.5/5

 

Recenzie serial: Nikita, sezonul #4

Încă din luna martie încerc să-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a scrie recenzia ultimului sezon al serialului meu preferat „Nikita”.

Nikita #4În principiu ar trebui să-mi fie ușor să scriu pentru că a avut doar șase episoade, însă nu este așa pentru că aceste ultime episoade au cuprins multe evenimente, informații și mult prea multe sentimente pe un spațiu mai mic.

Cu regret m-am despărțit de personajele principale și cu noduri în stomac (de emoție) am așteptat bătălia finală dintre Amanda și Nikita, doar ca la final totul să fie un joc psihologic și al inducerii în eroare.

Reîntorcându-se la origini, în final, bătălia este dusă doar de Nikita și Alex cu puțin ajutor din partea lui Birkhoff. Ei trei împotriva Amandei și a Atelierului. Ei trei contra nebunilor obsedați de putere.

Folosindu-se de ceea ce știa despre Amanda, protagonista învinge „nebuna” – cum îmi place să-i zic – cu propriile-i arme.

Într-un fel m-am bucurat că serialul s-a terminat și că nu mai are continuări, care probabil l-ar fi stricat și de asemenea mă bucur și că finalul deși a părut a fi happy ending, a avut acea notă de realism: lupta împotriva teroriștilor și războaiele nu va înceta niciodată.

Titlu: Nikita

Distribuție: Aaron Stanford (Birkhoff), Devon Sawa (Owen/Sam), Lyndsy Fonseca (Alex), Maggie Q (Nikita), Melinda Clarke (Amanda), Noah Bean (Ryan Fletcher), Shean West (Michael)

Anul difuzării: 2013

Nota: 5/5

D&E2

Recenzie serial: Nikita, sezonul #3

„Nikita” este de departe serialul meu preferat!

Îmi place acest serial nu doar pentru că nu este siropos, ci pentru că este plin de acțiune, răsturnări de situație și cel mai important, ascunde niște adevăruri de care poți avea ghinionul să te lovești.

Prezentând viața dintr-o organizație fantomă (precum Elite din seria „Alina Marinescu”), „Nikita” este acel serial care Nikita #3mi-a tăiat respirația până la ultima secundă, în special acest sezon.

Mi-au plăcut super mult aceste episoade din mai multe motive: în primul rând au dovedit că Divizia va dăinui chiar și după ce conducerea a fost schimbată și oarecum reclădită, însă după cum știm atunci când se strică un lucru, oricât de mult te-ai pricepe în a-l repara, acel ceva nu va mai putea fi niciodată așa cum a fost sau cum ar fi trebuit să fie. La fel și Divizia. Dacă Percy și Amanda au făcut-o să fie ceea ce este, Ryan, Nikita, Michael, Alex și Birkhoff niciodată nu vor putea să-i modifice orientările decât aruncând-o în aer și la propriu și la figurat, refăcând-o de la capăt, lucru imposibil.

Am considerat acest sezon ca fiind unul emoționant deoarece am putut să înțeleg anumite lucruri și personaje chiar dacă taberele s-au schimbat constant. Cu greu am putut urmări mișcările Amandei care practic tot sezonul a jucat șah cu protagonista folosindu-se de restul personajelor ca piese în războiul dominării poziției de „femeie fatală”.

Terminând acest sezon nu am putut decât să o admir pe Nikita mai mult și să vreau mai mult din aventurile ei, nerăbdătoare să aflu care va fi sfârșitul.

Nu pot să intru în detalii cu privire la ceea ce eu am considerat a fi un Război Mondial al Fantomelor deoarece ar însemna să vă stric surpriza și plăcerea de a urmări acest serial fenomenal care pe mine m-a furat cu totul, însă pot să vă spun că am rămas la fel de fascinată de Birkhoff și Ryan Fletcher a cărui minte de detectiv și charismă m-au făcut pur și simplu să mă îndrăgostesc de el.

Cu toate întorsăturile de situație, nu pot să vă spun decât că finalul acestui sezon este cu totul neașteptat și nu a putut fi prevăzut nici măcar de Nikita sau de calculele Tocilarului sau ale lui Ftecher din orice unghi ai fi privit situația. Ce se va întâmpla odată cu asasinatul Președintelui SUA și aruncarea în aer a sediului Diviziei?

Nume: Nikita

Nume original: Nikita

Distribuție:  Maggie Q (Nikita), Shean West (Michael), Lyndsy Fonseca (Alex), Aaron Stanford (Birkhoff), Noah Bean (Ryan Fletcher), Melinda Clarke (Amanda), Devon Sawa (Owen/Sam)

Data difuzare: 2012 – 2013

Nota: 5/5

D&E2

Recenzie serial: Sungkyunkwan Scandal

„Sungkyunkwan Scandal” este un serial corean cu tematică istorică de pe vremea regilor, reginelor și curtezanelor, când femeilor le era refuzat dreptul la învățătură sau studii superioare. Însă în această lume a restricțiilor, o tânără înflorește din punct de vedere intelectual.

SungKyunKwan ScandalKim Yon Hee este o tânără ambițioasă și talentată la literatură, dar care s-a născut într-o epocă ce o respinge. După moartea tatălui său, fata preia identitatea fratelui său mai mare, Kim Yon Shik și își găsește un loc de muncă la librăria din sat unde își câștigă traiul copiind manuscrise, romane sau rezolvând subiectele pentru examene.

Într-o zi, șeful său îi propune să dea un examen în locul unui băiat bogat dar cu un IQ scăzut în schimbul unei sume mari. Fiind prima dată când făcea așa ceva și din cauza emoțiilor, Kim Yon Hee, acum Kim Yon Shik, încurcă studentul care o plătise să îi țină locul cu Lee Sun Joon.

Fiind singurul fiu al Primului Ministru, Lee Sun Joon, este un tânăr ambițios, dar extrem de corect și strict, motiv pentru care o denunță pe protagonistă, iar mai apoi o obligă să dea examenul de admitere la Academia Sungkyunkwan, academie la care studiază doar bărbații. Fiind pusă într-o postură incomodă și obligată să împartă dormitorul cu doi băieți, dintre care unul este însuși Lee Sun Joon, Kim Yon Hee trebuie să fie extrem de atentă la atitudinea pe care o are și cum se comportă fără a stârni suspiciuni. Dar când Moon Jae Shin, fiul Ministrului Justiției, află adevărul despre ea și ajunge să îi protejeze identitatea cu orice preț, o pune adesea în pericol.

Moon Jae Shin (personajul meu preferat) este un bad boy, repetent la școală, dar în timpul liber face pe Robin Hood de Coreea, furând de la bogați, dând la săraci și protejând visul regelui, acela de a creea o nouă capitală unde nu există diferențe de rang.

După cum știți, în fiecare școală, fie că este din prezent sau trecut, există un filfizon. Un playboy mereu la modă, pervers care știe toate bârfele și cu un talent înnăscut de a evita munca fizică, Gu Yong Ha, bănuiește că Kim Yon Shik nu este bărbat, ci o fată încă din primul episod când se întâlnesc la librărie. Astfel, apropiindu-se de el pentru a-l deconspira (la început), Gu Yong Ha sfârșește prin a se împrieteni cu Kim Yon Hee, Lee Sun Joon și Moon Jae Shin.

Împreună, cei patru devin cei mai buni prieteni, dar și cei mai doriți bărbați de fetele ginsaeng (echivalentul geishelor din Japonia). Însă Kim Yon Shik nu are ochi decât pentru Lee Sun Joon. Fără să vrea Lee Sun Joon se apropie mai mult decât ar trebui de micuțul Daemul, motiv pentru care începe să se îndoiască de el însuși crezând că îi plac bărbații. Cu sentimentele înăbușite și într-o continuă luptă cu sinele, cvartetul trebuie să treacă prin o mulțime de încercări care îi unesc, dar îi și pot îndepărta dacă nu sunt atenți la detalii.

Mi-a plăcut foarte mult serialul acesta și nu doar prin realismul de care a dat dovadă, dar și prin faptul că între băieți și fete nu există chiar atât de multe diferențe atunci când vine vorba de comportament. Urmărindu-l, am râs, am plâns și am stat cu sufletul la gură așteptând ce are să-mi ofere următorul episod.

Titlu: Sungkyunkwan Scandal

Anul difuzare: 2010

Distribuție: Park Min Young (Kim Yoon Hee), Park Yoochun  (Lee Sun Joon), Yoo Ah In (Moon Jae Shin), Song Joong Ki (Gu Yong Ha)

Notă: 5/5

D&E2