Tag Archive | Andreea Sterea

Postare aniversară: La mulți ani Șerban Andrei Mazilu!

Serban Andrei MaziluAstăzi este ziua de naștere a scriitorului meu preferat – Șerban Andrei Mazilu.

Astăzi vreau să fac un pleonasm și să distrug puțin limba română: Șerban Andrei Mazilu este scriitorul meu cel mai preferat dintre preferați.

Autorul seriei „Cronici din Voss”, care (momentan) este formată din „Anotimpul pumnalelor” și „Jocul necromanților”, Andrei are și o mică povestioară intitulată „Misterele din Sparktower” ce a fost publicată în antologia „Metamorfoze”.

image-2017-02-11-at-8-34-15-pmPe lângă faptul că a scris seria mea preferată și cărțile mele de suflet, Andrei este tatăl lui Aendo Assermore (este pagina oficială a protagonistului din CDV*) și co-fondatorul Editurii Crux Publishing.

Pentru că este mare petrecere în gașca cruxiană, editorul Andreea Sterea a declarat această zi „zi de petrecere” așa că toate titlurile romanelor scrise de Andrei au reducere de 50% până la sfârșitul zilei.

Și dacă nu aș avea deja în bibliotecă (la loc de cinste) seria „Cronici din Voss”, vă spun sincer că aș cumpăra-o fără să stau pe gânduri.

La mulți ani Andrei! La cât mai multe cărți Maestre!

DSC_1425

 

*CDV – Cronici din Voss
AP – Anotimpul pumnalelor
JN – Jocul Necromanților
MDS – Misterele din Sparktower

Advertisements

Recenzie: Metamorfoze, editor Andreea Sterea

Odată cu globalizarea și modernizarea, nu doar piața bunurilor și serviciilor a fost afectată, ci și piața literară.
În prezent, autorii caută să se adapteze noilor vremuri, modernizând legendele și transformându-le în ceva „cu priză la publicul de astăzi”.
metamorfozeAstfel, în zilele noastre, copiii nu se mai tem de lupi, pentru că sunt sexy, însă prin prezenta antologie, Andreea Sterea ne face un tur prin prin propria-i fermă de vârcolaci autentici. Uneori cu o putere de seducție neobișnuită, alteori înspăimântători, licantropii din această antologie sunt deopotrivă fascinanți și misterioși.
Cele 205 pagini ce alcătuiesc „Metamorfoze” însumează 11 povești ale marilor autori ai Literaturii Universale după cum urmează:
1. „Lup Nomad” de Alegernon Blackwood, deschide antologia cu povestea unui recepționer. Iubitor fiind de excursiile in natură, el alege să-și petreacă vacanța la pescuit pe malul Lacului Tămăduirii. Iar acest loc nu este întâmplător, se spune că acolo poate găsi ceea ce își dorește în materie de pescuit. Chiar dacă a fost avertizat de unul din prietenii săi de la Clubul Sportiv din Montreal, vrăjit de frumusețea locului, Malcom Hyde își instalează tabăra pe malul greșit, deși acesta părea să fie ideal pentru a-și desfășura vacanța. De ce nu trebuia să se stea acolo? Pentru că acela este teritoriul lupului mare și rău. Sau poate ne înșelăm?
2. „Lenore Arras” de Oliviu Crâznic este prezentă și în antologia autorului „Ceasul Fantasmelor” publicată tot la Crux Publishing și este vorba despre prada care devine prădător. Atunci când nu mai ai pe cine să iubești și să protejezi, durerea ce te macină lasă bestia din tine să iasă la suprafață acaparându-te cu totul, nemailăsându-ți decât dorința de răzbunare. Așa cum a spus Prof. Doc. Ciprian Mitoceanu aceasta este doar o „mostră din ce poate crea Oliviu Crâznic”. Și, așa cum veți vedea, nimic nu este ceea ce pare în această poveste despre iubire și răzbunare.
3. „Barrington Cowels” de Sir Arthur Conan Doyle, este printre poveștile mele preferate nu doar pentru că este scrisă de unul din autorii mei îndrăgiți, ci pentru că are de toate: legende, iubiri, mistere, dar cel mai important, crime nerezolvate. Este povestea misterului morții studentului Barrington Cowels, îndrăgostit nebunește de o tânără de o frumusețe afrodiziacă, dar care ascunde un secret ce duce la moartea tuturor pretendenților ei.
4. „Proscrisul” de Robert E. Howard este o poveste care începe cu un bal ce adună la castelul lui Dom Vicente da Lusto prietenii acestuia din toate colțurile lumii, printre care și un invitat misterios. Aceasta este povestea (dar și blestemul) unui suflet chinuit de forțe supranaturale prins între lupta dintre dorința Întunericului și propria-i conștiință.
5. „Stigmatul Bestiei” de Rudyard Kipling este dovada clară că acesta nu se rezumă doar la poveștile copilăriei noastre, cum ar fi „Cartea Junglei”, ci poate depăși oricând granița basmelor pentru a ne impresiona cu o intrigă ce pune accent pe puterea zeilor. Se știe că Asia este continentul cel mai apropiat de zei pentru că tradițiile s-au păstrat intacte din moși strămoși, iar prin tradiții ne putem referi și la blesteme, ce pot fi folosite ca și lecții de viață…
6. „Inspirație pentru Pickman” de H.P. Lovecraft a fost povestea care mi-a dat fiori și la propriu și la figurat. Celebru pentru stilul său de a crea trăiri prin cuvinte, mi-a luat destul de mult să-mi dau seama care este povestea din spatele poveștii pentru că eu eram atentă la personaje, nu la background-ul unde, cu mult calm, mă aștepta lupul…
7. „Sură lupoaica” de George Macdonald este povestea unui student prins de o furtună pe unul din dealurile scoțiene. Mai întâi se refugiază într-o peșteră, apoi este primit de o frumoasă fată în propria-i vizuină. O scurtă poveste în 7 pagini despre dorința de a fi iubit, dar și despre lupta dintre bestie și conștiință.
8. „Fiara” de Guy de Maupassant este mitul Bestiei din Geuvaudan prezentat sub forma unei scene de viață. Doi frați nobili, ce se consideră cei mai buni vânători din lume, se aventurează într-o noapte să prindă marele lup din zonă, însă ce-i prea mult strică, iar orgoliul lor este stins cu bestialitate…
9. „Misterele din Sparktower” este liantul dintre „Anotimpul Pumnalelor” și ”Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu. Este acea poveste de după acțiune și de dinaintea furtunii ce îl are ca personaj principal pe inspectorul Baudelaire. Este o scurtă poveste despre bestia ce deschide o cale de comunicare dintre om și zeu. Dacă ați citit primul volum, cu siguranța veți dori să continuați cu „Jocul Necromanților” pentru că veți întâlni aici cel puțin un personaj nou…
10. „Gabriel – Ernest” de Saki, în primă fază m-a dus cu gândul la „Câinele din Baskerville” al lui Doyle, însă de această dată ne întâlnim nu cu o fiară, ci cu un copil care la un moment dat recunoaște că preferă să servească la masă carne crudă de animal sau om. „Ai o fiară în pădurile tale” este prima propoziție a povestirii care se dovedește a fi povestea unui copil – monstru.
11. „Tarnhelm, sau cum a murit unchiul Robert” de Hugh Walpole încheie antologia „Metamorfoze”. Aceasta începe cu sosirea unui copil la unchii săi pentru a-și petrece vacanța, însă de ce nu are voie în micul Turn Cenușiu al conacului? Oare pentru că acolo locuiește lupul?metamorfoze
Toate aceste 11 povestiri sunt însoțite la final de un mic glosar în care Andreea Sterea și Oliviu Crâznic ne explică cine este autorul, pentru ce este cunoscut în literatura universală, dar și ce înseamnă anumiți termeni sau care au fost sursele de inspirație pentru aceste povești.
Recomand acest volum tuturor celor care doresc să se reîntoarcă la vechile concepții despre licantropie, fără să fi fost alterate de filmele și cărțile pentru adolescenți din ultima perioadă. O călătorie în timp când orice umbră se putea transforma în ceva monstruos.
Este lună plină și trebuie să CITEȘTI această antologie!

Titlu: Metamorfoze

Traducere și adaptare: Andreea Sterea, Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu

Editură: Editura Crux Publishing

An publicării: 2015

Nota: 5/5

Lumea cărților #8: Final Frontier 2016

În weekend-ul 2 – 3 aprilie am fost invadați de extratereștri pentru a ne spune povești SF la Connect Hub din București în cadrul celei de-a cincea ediție, Final Frontier, un eveniment marca Bookblog.

FF5 AfisAnul acesta, târgul de carte intergalactic a adunat laolaltă unele din cele mai de seamă edituri din țara noastră precum Editura Nemira, Editura Paladin, Editura Millennium, Crux Publishing, Editura Tritonic sau Editura RAO.

Pe lângă editurile mai sus menționate, la târg au mai avut stand de jocuri, benzi desenate și figurine cu eroii noștri preferați cei de la magazinul Red Goblin, au venit cu romane grafice și benzi desenate colegii de la HAC!BDThe EATComics și LEX Hobby Store, iar ocazia de a ne delecta cu romane în limba engleză sau de la Editura Quantum Publishers ne-a fost oferită la standul colegilor de la Book Express.

Printre picături atmosfera a fost întreținută de către cosplayerii costumați ca eroii dragi nouă din Star Wars sau care întruchipau personaje ca desprinse din poveștile steampunk ale lui Florin Pîtea sau pur și simplu copii fidele ale avatarurilor din jocurile video sau protagoniștii filmelor fantasy.

Atmosfera a fost destinsă și relaxantă, animată din când în când de un atelier de creație, de un concurs sau de către lansări de carte de la editurile participante. Din păcate nu știu câte lansări au fost pentru că nu am reușit să particip la nici una (fără excepție), însă am auzit de la editorii și colegii de breaslă prezenți că toate au fost un succes.

Lista lansărilor (sper să fie toate) este după cum urmează:

Editura Crux Publishing

Logo Crux Publishing

 

Editura Paladin13874_215332041939856_315965269_n

Editura Millennium

edmillennium

Editura Eurostampa

Erostampa

 

Editura Tritonic

Editura Tritonic

  • Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba
  • Galaxia sudică” de Aurel Cărășel

Alte lansări și evenimente:

  • „Căldura ghețarilor” de Nic Dobre
  • Opere complete, vol. 4 de Mihail Grămescu (Tracus Arte, 2016)
  • Din ştreang de Aurelia Chircu (editura Bookmasters, 2016)
  • Exit, povestiri de dincolo, de Lucian Dragoș Bogdan, Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Florin Purluca, Liviu Surugiu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu (Eagle, 2016)
  • Întâlnire cu Secția 14 unde publicul a avut ocazia să facă cunoștiință cu membrii acestui grup și unde au putut asculta un fragment din „Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan de Alexandra Medaru citit pe voci.

Savanți și domnițe victoriene sau gothice, pământeni și extratereștri, autori și cititori, toți s-au adunat într-un singur loc pentru a lansa cărți, a schimba opinii, a-și completa biblioteca sau pur și simplu care au vrut să se trezească după amorțeala de după iarna ce a trecut.

Am râs, am avut emoții la concursuri, am confecționat povești și ne-am distrat cu toții fiind mândri că împreună FFV #2formăm o comunitate.

Din păcate bugetul meu redus, de 50 RON, nu mi-a permis să iau tot ceea ce voiam de acolo, însă nu m-am putut abține să nu iau 3 volume de la Quantum Publishers (care au fost fix cei 50 de lei). Sunt catchy, au o poveste interesantă – numai bune de citit în metrou. Este vorba despre: primele volume din seria  „Am murit, din fericire” de Theo Anghel („Întoarcerea”, respectiv „Chaos) și romanul „Frumuseți Monstruoase” de Marina Neagu.

În prima zi am prins doar „Dezbaterea Editurilor” (dacă îmi este permis să îi spun așa unuia dintre evenimente) în care editorii de la Editurile Nemira, Tritonic, Millennium și Crux Publishing au fost antrenați într-o discuție deschisă unde ni s-au dezvăluit anumite lucruri despre cum merg lucrurile într-o editură și unde au fost dezbateri pe diverse teme și subiecte legate de lumea literaturii.

FFV #1Și evident nu aveam cum să ratez evenimentul de a doua zi pentru care mi-aș fi dat toată biblioteca numai să pot participa – Atelierul de confecționat povești fantastice al lui Dan Rădoiu (pentru acest eveniment voi avea o postare specială).

În rest? Am stat lipită de cei de la Crux pentru că sunt oameni faini, frumoși și talentați. Își fac treaba excelent și sunt tare mândră că sunt parte din familia lor de un an. Sunt mândră să-i văd crescând și lansând carte după carte care mai de care mai frumoasă, mai interesantă, mai misterioasă.

Nu cred că mai este vreun secret faptul că am făcut o adevărată pasiune pentru ei și că îi susțin în orice trăsnaie cu care au de gând să ne înveselească și să ne scoată din cotidian. I-am cunoscut acum un an la a IV-a ediție Final Frontier, am sărbătorit un an de colaborare weekend-ul acesta și peste 50 de ani am să îmi duc nepoții la a 55-a ediție a acestui târg pentru a vedea unde bunica lor a descoperit pasiunea pentru literatura de calitate.

Si nu în ultimul rând, vreau să vă arăt fotografia mea preferată: eu în toată splendoarea mea cu sabia deasupra „Anotimupului Pumnalelor” ca un mesaj subliminal pentru Șerban Andrei Mazilu.

DSC_1425

Dragă Andrei, poate nu termini „Jocul Necromanților” până la Gaudeamus. Am o sabie și știu să o folosesc.

 

D&E2

La mulți ani Primăvară, la mulți ani vouă, la mulți ani… Crux Publishing!

De regulă, scriam această postare dedicată anotimpului renașterii pe 1 martie, însă anul acesta nu am reușit să fiu promptă și să vă ofer tradiționalul mărțișor.

floareSă crești și să te maturizezi este puțin cam tragic pentru că pe zi ce trece te afunzi din ce în ce mai mult în problemele existențiale ale vieții. Uiți să trăiești pentru tine, pentru visele și pasiunile tale și înveți să trăiești pentru alții (noul job, familia sau pur și simplu abia aștepți sfântul Somn).

În ultimele luni, adesea m-am așezat în fața calculatorului „pusă  pe fapte mari” însă mereu mă uitam ca pisica în calendar neștiind ce să scriu sau să zic, așa că sfârșeam închizându-l și afundându-mă în lumea viselor unde speram că voi găsi un loc al meu, un refugiu unde să reușesc să fiu eu însămi.

Acum ar trebui să urmeze revelația primăverii cum că „de data asta am să mă schimb și că voi deveni un om, un angajat, un blogger mai bun” , dar nu voi exprima o astfel de dorință pentru că omul nu se schimbă niciodată.

Așa că anul acesta vă urez tuturor fetelor, băieților, mamelor și (mai ales) cititorilor și autorilor, o primăvară care să vă aducă acel colțișor unde puteți fi voi înșivă, unde să aveți timp de pasiunile voastre și de micile lucruri care vă aduc zâmbetul pe buze!

Vă mărturisesc în câteva cuvinte că pentru mine există un astfel de loc în ceainăria La Un Ceai unde lunar, de 6 luni încoace, familia Crux se întâlnește sub bagheta lui Dan Rădoiu pentru a țese vise ce urmează să fie așternute pe hârtie sub forma unor povești. Atelierele de creație organizate de această editură au serbat, sâmbăta aceasta, 6 luni de când ne-am întâlnit prima dată în curtea din spate, sub nucul secular al localului.

Nu știu ce s-a întâmplat la ultimele 3 întâlniri pentru că am tras chiulul fiind prea ocupată cu cotidianul și banalul, însă de data aceasta, am fost pusă în fața faptului împlinit: am scris un început de poveste pe care l-am citit în fața unui public. Am avut emoții și la început încercam să mă ascund pe sub masă sau în ceașca de ceai, însă până la urmă mi-am făcut curaj și am dat glas gândurilor mele.

Că am fost aplaudată ori din complezență ori că le-o fi plăcut ce am scris, nu prea mă interesează, însă faptul că am avut curaj să vorbesc în public fără să mă bâlbâi și să fac ceea ce îmi place valorează cât toate premiile și aplauzele din lume. Pentru câteva ore am uitat de probleme, de griji și de monotonie. Pentru câteva ore am simțit că pot visa din nou, că mă pot așeza în fața monitorului și că pot să scriu din nou postări kilometrice, nu pentru a mă afla în treabă, iar acest lucru este cel mai frumos dar al primăverii. Am avut parte de o terapie de relaxare în grup.

Nu știu dacă pe voi v-ar ajuta să vă relaxați sau să vă regăsiți într-o astfel de întâlnire, nu știu nici dacă măcar v-ar plăcea să faceți ce am făcut noi sâmbătă, dar ar fi păcat să fii în București în Sâmbăta Lunară Crux și să nu servești o ceașcă de ceai alături de niște oameni minunați.

În încheiere, vreau să le mulțumesc colegilor de la Crux Publishing și în mod special Andreei Sterea și lui Șerban Andrei Mazilu, care au făcut dintr-o Editură o familie de scriitori și cititori și au avut ideea atelierelor, dar și lui Dan Rădoiu, Senseiul meu, pentru răbdarea, imaginația și dorința de a împărtăși cu noi tainele condeiului și literaturii de calitate.

La mulți ani fetelor, mamelor, dar la mulți ani și Crux Publishing pentru momentele de respiro și cărțile publicate!

D&E2

Lumea din spatele cărților #3: Atelier de scriere creativă cu Dan Rădoiu

12063327_1057066107659220_1386053985057095974_nSâmbătă, pe 3 octombrie, am fost la a treia întâlnire, marca Crux Publishing sub atenta supraveghere a lui Dan Rădoiu, care în aproape trei luni a devenit prietenul, mentorul și colegul nostru.

Moartă, copată, înfundată și cu o voce de șoricel speriat, m-am prezentat în ceainăria La Un Ceai pentru a învăța lucruri, noi și pentru a descoperi noua lume pe care autorul o pregătise pentru noi.

La început aveam schița unui personaj de care, personal, nu am reușit să mă atașez din prima. Eu o vedeam pe Serafina o tânără de 19 ani orfană, săracă, ce locuia la marginea orașului într-o cocioabă, dar care cunoștea tainele plantelor, astfel la primele ore al dimineații femeile, bărbații și bătrânii orășelului se furișau la ea pentru a-i cere plante pentru diverse întrebiunțări. Însă până la urmă am transformat-o în Serafima, singura persoană din satul X care are voie sa atingă un mort, să îl îmbălsămeze și să îl facă numai bun de înmormântare.

12065521_1057066104325887_921756225424596243_n

Foto: Alex Sutiu

Într-o seară, la ușa tinerei, bate un străin care aduce mortul, lucru neobișnuit pentru că toate „comenzile” sale sunt lăsate la poartă, ea ocupându-se de transportatea lor în casă.

Corbul este un bărbat de 42 de ani, de familie bună, trecut prin viață, dar și plictisit de ea. El se crede deja mort, așa că din plictiseală, sau curiozitatesau poate chiar lașitate apelează la fată pentru a-l pregăti de moarte, iar acesta este startul poveștii noatre.

Scoși la „interval” ca în timpul școlii, Dan ne lăsa singuri în fața publicului pentru a interpreta cele două personaje, pentru a le scrie dialogul prin viu grai și pentru a trăi în pielea lor.

Recunosc, am fost și eu în rolul Serafimei, o fată timidă, neobișnuită să vorbească cu oamenii vii, deloc cooperantă cu Corbul care insista că trebuie să moară pentru că „nu mai are ce să facă”. Aceasta se pierde cu totul în încercarea ei de a-l convinge pe Corb că viața merită trăită, însă în final acestuia i se face milă de ea și o „înfiază” pentru a o învăța secretele vieții.

11222052_1057066667659164_7607599367376605925_n

Foto: Alex Sutiu

O a doua Serafima este o tânără rebelă, curajoasă care chiar stă și povestește la o țigară cu Corbul despre viața ei, argumentându-i motivele pentru care refuză să îl pregătească de moarte. În timp ce a treia versiune a acestui personaj este o combinație interesantă între cele două care au fost înaintea ei.

Urmărind această punere în scenă a poveștii am uitat de frigul toamnei și de răceala mea, care apropo s-a făcut mai mare, mai urâtă și am uitat că vreau o ceașcă de ceai pentru a mă încălzi.

Cu mâinile înghețate și sufletul arzându-mi în piept am savurat fiecare secundă petrecută cu  scriitori ca Oliviu Crâznic sau Andrei Duduman, bloggeri ca Maria.

D&E2

Lumea din spatele cărților #2: Atelier de scriere creativă cu Dan Rădoiu

Ploaia aproape că inundase Bucureștiul dându-ne senzația de frig, de tristețe, făcându-ne să ne refugiem undeva cu o ceașcă de ceai și o poveste bună.

Foto: Alex Sutiu

Foto: Alex Sutiu

În acest peisaj lacustru, la etajul unu dintr-o ceainărie de lângă Cișmigiu sunetele ploii erau acoperite de râsul sănătos al scriitorului Dan Rădoiu, al diverselor voci ale cititorilor și altor scriitori în timp ce mirosul de umezeală și natură udă era acoperit de dulcele parfum al ceaiului de cireș care aburea în fața mea.

Povestea sfârșitului lumii nu putea fi concepută decât în La Un Ceai sub bagheta magică a lui Dan, a ideilor lui Oliviu Crâznic și sub atenta supraveghere a Andreei Sterea.

Cărțile de tarot nu mi-au prezis că voi fi bogată, sănătoasă sau că mă voi mărita cu alesul inimii, mi-au prezis că mă voi simți bine în ceas de noapte alături de un grup de oameni minunați.

20150821_221641Am povestit despre magie, simbolistică, am râs, ne-am cunoscut mai bine și am simțit fiorii creației până în adâncurile ființei mele atunci când autorul „Povestirilor de la marginea realității” punea cap la cap ideile noastre.

Vineri seara am învățat să ne bucurăm de ploaie sau să o ignorăm. Am învățat să scriem și să fim creativi.

În zilele următoare ne vom întâlni pe site-ul Crux Publishing pentru a scrie povestea unei Apocalipse eșuate, și poate, de ce nu, să scriem primul nostru roman.

Un roman de aventură, cu personaje biblice, un roman pe care abia aștept să-l citesc. Bineînțeles că vă voi ține la curent cu ce se va scrie și că veți putea vedea ce înseamnă să găsești un grup de oameni, aparent, plecați de acasă, dar cu suflet mare și imaginație nemărginită. Doar așa putem să ne luăm zborul și putem evada în totalitate în lumea poveștilor.

Eu vă propun să ne acordați o șansă și data viitoare să ne întâlnim la cea de-a treia reuniune cu acești oameni fantastici.

D&E2

Pagini de jurnal #5

Dragii mei prieteni,

20141112_140914Mă bucur nespus să fiu din nou cu Lappy în brațe pentru că au trecut aproape două luni în care nu am mai intrat pe blog să împărtășesc fragmente din viața mea cu voi.

Vara aceasta am fost o mică leneșă, însă cred că este cazul să mă redresez și să mă reîntorc cu noi recenzii, știri și informații despre cărți, filme sau seriale și de ce nu, poate și puțină muzică (mai mult rock, vă rog!).

20-08-151Cred că ați văzut pe pagina de Facebook a blogului că mi-am stricat laptopul (Lappy) la începutul lunii iulie în tentativele mele disperate de a încerca să devin gammeriță, parcă nu eram suficient de mulțumită de faptul că sunt bloggeriță și cititoare împătimită. Acum că m-am ars, suflu și în iaurtul Zuzu pe care îl mănâncă în fiecare dimineață la serviciu (este preferatul meu).

În data de 18 iulie am fost la un atelier de scriere creativă organizat de prietenii noștri de la Editura Crux Publishing sub atenta supraveghere a scriitorului Dan Rădoiu, autorul colecției de nuvele „Povestiri de la marginea realității”.

Alături de el am creat, pe loc, o poveste de aventură a unui sconcs spațial, a unui nefericit exterminator de șoareci și a unui medium.

Mâine, 21 august, la o lună și ceva, intenționez să mă reîntorc în ceainăria La Un Ceai împreună cu el, Andreea Sterea (editorul Crux Publishing) și (sper din suflet) Oliviu Crâznic pentru a ne juca cu cărțile de tarot. Așa că sper să ne vedem cât mai mulți începând cu ora 19:30 la o ceașcă fierbinte de voie bună.

Și dacă suntem la capitolul evenimente, nu mă pot abține să nu menționez de festivalul „Gâbroveni & Covaci Days” care se va desfășura în perioada 21 – 23 august în centrul vechi al Bucureștiului un festival despre  legendele, poveştile și tradiţiile străzilor din această zonă. La acest festival va participa și scriitoarea Cristina Nemerovschi pentru a citi din ultima carte pe care a publicat-o „Păpușile” câteva fragmente. Așadar, dacă sunteți prin zonă, nu ratați ocazia de a o întâlni pe această autoare alături de care am avut ocazia duminică să petrec o zi specială la Muzeul Satului.

20-08-152Da, duminică am fost invitată la o emisiune găzduită de scriitorea Anamaria Ionescu, Amelia Velea și Cristian Florea la Radio România unde am discutat despre miturile și legendele românești în literatura de azi.

În cadrul emisiunii „Lada de zestre – Antena Satelor în Satul comorilor” am dezbătut această temă nu doar cu gazdele emisiunii dar și cu Alexandru Voicescu, Cristina Nemerovschi și Simona Lazăr.

Pe pagina de Facebook a blogului, în albumul „Lada de zestre – Antena Satelor in Satul comorilor din 16 august 2015” puteți vizualiza fotografiile pe care le voi uploada pe parcurs. A fost frumos, am dezbătut extrem de multe teme din literatură și așa am profitat de ocazie de a mă apropia mai mult de ei, cunoscând oamenii din spatele cuvintelor tipărite.

De asemenea, mi-am completat trilogia „Ultima Vrăjitoare din Transilvania” de Anna Vary și am mai adăugat vreo două cărți la bibliotecă.

Dacă nu am avut laptop și nici distrageri masive din lumea Internetului, am citit pe bandă rulantă, atât cât mi-a permis timpul liber, iar în pauzele de la muncă am scris recenziile aferente.

Acum stau, mă uit la cât am scris și nu știu când voi termina de publicat tot ce am scris. Voi cum mă sfătuiți? Să scriu recenziile una după alta, la un interval de câteva zile, între recenzii să mai presar câte o postare off? Nu știu ce să fac. Am prea multe de făcut și prea puține idei. Niște ajutor din partea voastră nu mi-ar strica…

Văd că am o postare de +600 de cuvinte însă am vrut să profit de ea pentru a vă povesti tot ce am făcut în perioada verii când nu am fost nici la munte, nici la mare și foarte puțin acasă la părinți.

Am vegetat, dar am încercat să nu mă rup cu totul de lumea pe care o iubesc atât de mult. Acum sper că nu v-am plictisit și că ne vom întâlni mai des pe aici pentru a ne povesti câte’n lună și în stele, mai ales că toamna pare să se grăbească (finally).

D&E2