Tag Archive | Anotimpul pumnalelor

Postare aniversară: La mulți ani Șerban Andrei Mazilu!

Serban Andrei MaziluAstăzi este ziua de naștere a scriitorului meu preferat – Șerban Andrei Mazilu.

Astăzi vreau să fac un pleonasm și să distrug puțin limba română: Șerban Andrei Mazilu este scriitorul meu cel mai preferat dintre preferați.

Autorul seriei „Cronici din Voss”, care (momentan) este formată din „Anotimpul pumnalelor” și „Jocul necromanților”, Andrei are și o mică povestioară intitulată „Misterele din Sparktower” ce a fost publicată în antologia „Metamorfoze”.

image-2017-02-11-at-8-34-15-pmPe lângă faptul că a scris seria mea preferată și cărțile mele de suflet, Andrei este tatăl lui Aendo Assermore (este pagina oficială a protagonistului din CDV*) și co-fondatorul Editurii Crux Publishing.

Pentru că este mare petrecere în gașca cruxiană, editorul Andreea Sterea a declarat această zi „zi de petrecere” așa că toate titlurile romanelor scrise de Andrei au reducere de 50% până la sfârșitul zilei.

Și dacă nu aș avea deja în bibliotecă (la loc de cinste) seria „Cronici din Voss”, vă spun sincer că aș cumpăra-o fără să stau pe gânduri.

La mulți ani Andrei! La cât mai multe cărți Maestre!

DSC_1425

 

*CDV – Cronici din Voss
AP – Anotimpul pumnalelor
JN – Jocul Necromanților
MDS – Misterele din Sparktower

Advertisements

Recenzie: Metamorfoze, editor Andreea Sterea

Odată cu globalizarea și modernizarea, nu doar piața bunurilor și serviciilor a fost afectată, ci și piața literară.
În prezent, autorii caută să se adapteze noilor vremuri, modernizând legendele și transformându-le în ceva „cu priză la publicul de astăzi”.
metamorfozeAstfel, în zilele noastre, copiii nu se mai tem de lupi, pentru că sunt sexy, însă prin prezenta antologie, Andreea Sterea ne face un tur prin prin propria-i fermă de vârcolaci autentici. Uneori cu o putere de seducție neobișnuită, alteori înspăimântători, licantropii din această antologie sunt deopotrivă fascinanți și misterioși.
Cele 205 pagini ce alcătuiesc „Metamorfoze” însumează 11 povești ale marilor autori ai Literaturii Universale după cum urmează:
1. „Lup Nomad” de Alegernon Blackwood, deschide antologia cu povestea unui recepționer. Iubitor fiind de excursiile in natură, el alege să-și petreacă vacanța la pescuit pe malul Lacului Tămăduirii. Iar acest loc nu este întâmplător, se spune că acolo poate găsi ceea ce își dorește în materie de pescuit. Chiar dacă a fost avertizat de unul din prietenii săi de la Clubul Sportiv din Montreal, vrăjit de frumusețea locului, Malcom Hyde își instalează tabăra pe malul greșit, deși acesta părea să fie ideal pentru a-și desfășura vacanța. De ce nu trebuia să se stea acolo? Pentru că acela este teritoriul lupului mare și rău. Sau poate ne înșelăm?
2. „Lenore Arras” de Oliviu Crâznic este prezentă și în antologia autorului „Ceasul Fantasmelor” publicată tot la Crux Publishing și este vorba despre prada care devine prădător. Atunci când nu mai ai pe cine să iubești și să protejezi, durerea ce te macină lasă bestia din tine să iasă la suprafață acaparându-te cu totul, nemailăsându-ți decât dorința de răzbunare. Așa cum a spus Prof. Doc. Ciprian Mitoceanu aceasta este doar o „mostră din ce poate crea Oliviu Crâznic”. Și, așa cum veți vedea, nimic nu este ceea ce pare în această poveste despre iubire și răzbunare.
3. „Barrington Cowels” de Sir Arthur Conan Doyle, este printre poveștile mele preferate nu doar pentru că este scrisă de unul din autorii mei îndrăgiți, ci pentru că are de toate: legende, iubiri, mistere, dar cel mai important, crime nerezolvate. Este povestea misterului morții studentului Barrington Cowels, îndrăgostit nebunește de o tânără de o frumusețe afrodiziacă, dar care ascunde un secret ce duce la moartea tuturor pretendenților ei.
4. „Proscrisul” de Robert E. Howard este o poveste care începe cu un bal ce adună la castelul lui Dom Vicente da Lusto prietenii acestuia din toate colțurile lumii, printre care și un invitat misterios. Aceasta este povestea (dar și blestemul) unui suflet chinuit de forțe supranaturale prins între lupta dintre dorința Întunericului și propria-i conștiință.
5. „Stigmatul Bestiei” de Rudyard Kipling este dovada clară că acesta nu se rezumă doar la poveștile copilăriei noastre, cum ar fi „Cartea Junglei”, ci poate depăși oricând granița basmelor pentru a ne impresiona cu o intrigă ce pune accent pe puterea zeilor. Se știe că Asia este continentul cel mai apropiat de zei pentru că tradițiile s-au păstrat intacte din moși strămoși, iar prin tradiții ne putem referi și la blesteme, ce pot fi folosite ca și lecții de viață…
6. „Inspirație pentru Pickman” de H.P. Lovecraft a fost povestea care mi-a dat fiori și la propriu și la figurat. Celebru pentru stilul său de a crea trăiri prin cuvinte, mi-a luat destul de mult să-mi dau seama care este povestea din spatele poveștii pentru că eu eram atentă la personaje, nu la background-ul unde, cu mult calm, mă aștepta lupul…
7. „Sură lupoaica” de George Macdonald este povestea unui student prins de o furtună pe unul din dealurile scoțiene. Mai întâi se refugiază într-o peșteră, apoi este primit de o frumoasă fată în propria-i vizuină. O scurtă poveste în 7 pagini despre dorința de a fi iubit, dar și despre lupta dintre bestie și conștiință.
8. „Fiara” de Guy de Maupassant este mitul Bestiei din Geuvaudan prezentat sub forma unei scene de viață. Doi frați nobili, ce se consideră cei mai buni vânători din lume, se aventurează într-o noapte să prindă marele lup din zonă, însă ce-i prea mult strică, iar orgoliul lor este stins cu bestialitate…
9. „Misterele din Sparktower” este liantul dintre „Anotimpul Pumnalelor” și ”Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu. Este acea poveste de după acțiune și de dinaintea furtunii ce îl are ca personaj principal pe inspectorul Baudelaire. Este o scurtă poveste despre bestia ce deschide o cale de comunicare dintre om și zeu. Dacă ați citit primul volum, cu siguranța veți dori să continuați cu „Jocul Necromanților” pentru că veți întâlni aici cel puțin un personaj nou…
10. „Gabriel – Ernest” de Saki, în primă fază m-a dus cu gândul la „Câinele din Baskerville” al lui Doyle, însă de această dată ne întâlnim nu cu o fiară, ci cu un copil care la un moment dat recunoaște că preferă să servească la masă carne crudă de animal sau om. „Ai o fiară în pădurile tale” este prima propoziție a povestirii care se dovedește a fi povestea unui copil – monstru.
11. „Tarnhelm, sau cum a murit unchiul Robert” de Hugh Walpole încheie antologia „Metamorfoze”. Aceasta începe cu sosirea unui copil la unchii săi pentru a-și petrece vacanța, însă de ce nu are voie în micul Turn Cenușiu al conacului? Oare pentru că acolo locuiește lupul?metamorfoze
Toate aceste 11 povestiri sunt însoțite la final de un mic glosar în care Andreea Sterea și Oliviu Crâznic ne explică cine este autorul, pentru ce este cunoscut în literatura universală, dar și ce înseamnă anumiți termeni sau care au fost sursele de inspirație pentru aceste povești.
Recomand acest volum tuturor celor care doresc să se reîntoarcă la vechile concepții despre licantropie, fără să fi fost alterate de filmele și cărțile pentru adolescenți din ultima perioadă. O călătorie în timp când orice umbră se putea transforma în ceva monstruos.
Este lună plină și trebuie să CITEȘTI această antologie!

Titlu: Metamorfoze

Traducere și adaptare: Andreea Sterea, Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu

Editură: Editura Crux Publishing

An publicării: 2015

Nota: 5/5

Happy 3’rd Anniversary

Inițial am vrut ca această brioșă să fie una adevărată (de la McDonald’s sau dintr-o benzinărie OMV căci acelea sunt 3rd_birthday_cake1cele mai bune brioșe ever), însă din lipsă de timp trebuie să mă mulțumesc cu una virtuală.

Și da, știu că trebuia să postez această postare acum două zile, însă din lipsă de timp nu am reușit să o finalizez. Pe 13 am fost la lansarea romanului „Delirul încapsulat” de Florin Corneliu Pîtea cu toată echipa de la Crux, iar ieri am fost într-o mini-excursie cu cei dragi.

Retrospectiva anului 2015 stă cam așa:

În primul rând am cunoscut oameni minunați în urma continuării colaborării mele cu scriitorul Oliviu Crâznic printre care se numără Șerban Andrei Mazilu, autorul romanului „Anotimpul Pumnalelor”, care în scurt timp a devenit romanul meu preferat.

03927Citindu-i pe cei doi am ajuns să mă îndrăgostesc de Editura Crux Publishing și inevitabil am avut ocazia de a face cunoștiință cu Andreea Sterea, editorul acestei, căreia trebuie să îi mulțumesc pentru întâlnirile lunare de la ceainăria La Un Ceai unde împreună cu Dan Rădoiu, un om extraordinar de la care am învățat foarte multe lucruri în doar câteva întâlniri.

Tot anul acesta am fost inivitată de către scriitoarea Anamaria Ionescu să particip alături de autorul și editorul de la Editura Herg Benet, Alexandru Voicescu și de soția sa, scriitoarea Cristina Nemerovschi la prima mea emisiune radio de la Radio Antena Satelor alături de care am petrecut niște ore fantastice discutând despre literatură și pasiunea noastră comună pentru cărți și citit.

Ulterior acestei emisiuni am încheiat o colaborare cu Editurile Crux Publishing si Herg Benet cărora le mulțumesc pentru sprijin și cărți.

05900În 2015, Moș Crăciun a venit mult mai devreme decât mă așteptam pentru că am primit un kindle Amazon și am avut ocazia de a citi ultimul volum al seriei „Alina Marinescu” de Monica Ramirez. Și trebuie să recunosc că a fost o lectură cu peripeții. Am fost extaziată, apoi am plâns, m-am simțit vinovată, am învățat să fiu mai puternică, doar ca apoi, odată cu terminarea romanului să aflu că Monica se întoarce în State, deci am plâns din nou.

Monica, sper ca atunci când te vei întoarce, va fi ca să lansezi acasă „Recviem pentru un asasin”, romanul care pur și simplu mi-a zguduit lumea din temelii.

03903Tot anul acesta am fost pentru prima dată la târgul de carte Gaudeamus. Nu fusesem niciodată și era visul meu să merg acolo și să mă bucur de atmosfera de „geek”. Da, mi-am făcut damblaua și am mers acasă cu o mulțime de cărți, cu autograf, și tot acolo, pentru câteva minute, am avut ocazia de a schimba câteva cuvinte și cu Lavinia Călina și am avut ocazia de a-i descoperi lumea din seria „Ultimul Avanpost”.

Am avut un an plin în care am învățat să scriu, să simt și să mă bucur de o mulțime de sentimente și senzații și sper ca anul acesta să fie cel puțin atât de fantastic ca cel care s-a încheiat.

Privind înapoi și trăgând linie lucrurile stau astfel:

Cea mai bună carte citită:

Anotimpul Pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu

Cea mai bună serie citită:

Ultimul Avanpost” de Lavinia Călina

Cea mai așteptată apariție:

readersrepublic_3_years_avatar

Mulțumesc Florin pentru design

Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez

Cea mai proastă carte/serie citită:

Crescendo” de Becca Fitzpatrick

Personajul preferat:

Aendo Assermore din Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu

Cel mai bun film fantasy văzut:

Bibliotecarul”

Cel mai așteptat film:

Insurgent

Cel mai slab film văzut:

Spongebob Pantaloni Pătrați

Actor preferat:

John Kim – Ezekiel Jones din Bibliotecarii

Cel mai bun serial:

Bibliotecarii

Cel mai grozav eveniment la care am participat:

Gaudeamus

03920

Observ că am scris un post kilometric și nu am apucat să vă spun ce am făcut sâmbătă. Ei bine… dimineața m-am trezit ferm decisă să compun o urare fabuloasă pentru Dan Rădoiu a cărei zi de naștere a fost și căruia îi urez un întârziat dar sincer La Mulți Ani, apoi mi-am dat seama stupefiată că este sâmbătă și că nu este zi de muncă așa că am adormit la loc doar ca apoi să mă trezesc și să îmi dau seama că mai era puțin și începea lansarea romanului „Delirul Încapsulat” de Florin Pîtea, lansare la care am fost și unde m-am relaxat, iar apoi am fost să sărbătoresc ziua blogului cu o amică prin Carusel de unde am achiziționat niște – câteva – mai multe cărți, iar când am ajuns acasă m-am pus din nou la somn.

Așa că mă puteți urî, bombăni căci deși am zis că mut munții din loc, nu am mutat nici ceașca de cafea de pe masă în chiuvetă și asta pentru că sunt o cititoare leneșă. ^^

D&E2

Recenzie: Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu (Cronici din Voss #1)

Nu voi scrie o recenzie cu citate.

Nu voi scrie nici o recenzie în care să mă justific de ce am citit această carte de 4 ori. Și categoric nu am de gând să vă ofer spoilere cu privire la acțiune.

În câteva cuvinte, o sută, două, trei… câte vor fi, vă voi oferi câteva sfaturi despre cum ar trebui să savurați acest roman.

Anotimpul Pumnalelor„Anotimpul Pumnalelor” este o carte „mare” între două coperți subțiri. Este o poveste fantasy care redefinește acest gen, trecându-l pe o nouă treaptă. Pentru a înțelege acțiunea, complotul și finalul este necesar să uitați tot ce cunoașteți despre acest gen.

Citind cartea lui Andrei Șerban Mazilu am descoperit că genul fantasy nu înseamnă doar creaturi fantastice aduse în lumea reală, ci împletirea cu măiestrie a lumii imaginare cu lumea reală fără a-și pierde însă propria identitate. Acest gen este produsul întrepătrunderii în armonie a două lumi diferite.

Cu puțină imaginație, Arhipeleagul Voss ar putea fi în mijlocul Dâmboviței, Jiului, Dunării sau Mării Negre.Pur și simplu stând pe malul unei ape, având cartea în poală, poți vedea comerțul cu tutun, care de altfel este și economia de bază a acestui imperiu.

Stând acolo poți vedea Whitegate-ul cu piața lui mare de unde sărmanii sunt răpiți de Inchiziție pe motive stupide pentru a fi torturați în vederea recunoașterii unor lucruri de care nu au habar.

Iar dacă îți întorci puțin privirea vezi mărețul Helmsman’s End unde se întâmplă lucruri bizare căci acolo locuiesc Corbii. Din când în când mai simți un miros de parfum scump, chiar când Contesa Mequette debarcă în Amberstone și nu îți va fi greu să vizualizezi luxul care o încoanjoară.

Dar ce facem cu pescarul care bombăne în barbă de pe maul celălalt? Ți se face milă de el și  te decizi să îl ignori, dar întorcându-te la lectură îl vei înțelege mai bine după ce vei vedea viața locuitorilor din Perque și atunci, fără să vrei, aterizezi la propriu într-o lume nouă.

După câteva pagini, ai tendința de a căuta cu privirea Noss-ul doar pentru a te asigura că tot ce descoperi citind, poate fi raportat la lumea reală, și chiar acolo, la câțiva kilometri în depărtare zărești turla unei biserici. Răsufli ușurat și îți vezi de citit în continuare.

Serban Andrei MaziluȘi în timp ce citești descoperi că a fi cuplat cu cineva de același sex ca și tine nu este un păcat în comparație cu alte fapte, ci o artă. Trebuie mai întâi să înțelegi ce înseamnă acest lucru, să îl accepți și abia apoi să începi să lupți cu el. Nu te arunci înainte ca berbecul pentru a lupta pentru „iubirea ta” pentru că ești diferit sau șmecher. Cumva, Andrei Ș. Mazilu a reușit să ofere eleganță, pasiune și mister relației dintre contesa Mequette și  Larisse, deși între cele două nu a fost descrisă în niciun rând vreo scenă erotică pentru că însăși întâlnirile celor două, adesea false, aveau acel ceva de je ne sais quoi ce mă făcea să vreau să aflu mai multe despre natura relației lor. Erau prietene? Erau dușmance? Erau iubite? Sau era rezultatul complotului minții îmbibate cu ambiție a „zeiței blonde”, cum o numește însuși autorul în carte?

Un alt aspect al romanului care m-a fascinat este grația cu care scriitorul tratează comploturile, canibalismul sau moartea în adevăratele sale culori. Fără subiecte tabuu, fără ocolișuri sau cenzură, Andrei Ș. Mazilu a scris acest roman cu toate cărțile pe față, fără însă a se pierde în detalii.

Am apreciat faptul că a fost descris fiecare colțișor al decorului și detaliu al garderobei personajelor pentru că doar așa am putut să nu fac comparații între lumea lui Aendo Assermore cu a lui Tolkien sau Martin, văzând-o în toată măreția ei, astfel subliniind originalitatea lumii create. Nu a fost nevoie să mă inspir din lumile deja expuse pe pelicula de film pentru a vedea de la mucegaiul catacombelor, la mizeria străzilor din Perque și mai apoi la luxul și fastul din Amberstone sau de ce nu, din camerele împăratului-idiot Septimus.

Citind în continuare am descoperit că trilul Morții este cântecul care însoțește omul în fiecare moment al vieții sale care fără Thanos nu ar exista, așa cum nici zeul Morții nu ar exista fără noi. Suntem dependenți unul de altul. Acordând o atenție mai mare acestui personaj, mi-am dat seama că în cele din urmă, el a fost inima romanului, nu Mequette, nu Aendo sau oricine altcineva.

Contesa este deșteaptă și inteligentă în cel mai diabolic mod, în timp ce Aendo este personajul singur care trebuie să se regăsească și să își amintească să simtă.

Dezgustul, lăcomia și putreziciunea ființei umane sunt întruchipate de episcopul-cancelar Emeric Bone, pe când eroul este nimeni altul decât Rico Mikake alias Kalleth.

Personajele care m-am atașat cel mai mult au fost Foxley Quinn, combinația excelentă dintre viclenia unei vulpi și abilitatea unei pisici de a cădea mereu în picioare, în timp ce rațiunea și cel mai înțelept personaj al romanului este majordomul Benson care pe lângă faptul că are niște replici fenomenale, este de departe singurul personaj care vede dincolo de aparențe.

Cât despre Aendo Assermore, trebuie doar să ai răbdare pentru că ni se va dezvălui singur. De la copilul maltratat, la asasinul fără remușcări și mai apoi la un Corb-luntraș prins între două lumi. Drumul nu este atât de lung atunci când întâlnești persoanele potrivite. În aproape 350 de pagini, acest asasin se afundă într-un tango pasional și periculos cu moartea și viața. Un dans al cărui rezultat este doar foc și cenușă.

Personal, nu știu dacă aș avea curajul să trăiesc în această lume, fizic, pentru că nu mă simt nici luptătoare, nici vicleană, nici înțeleaptă, ci doar o visătoare. Așa că de fiecare dată când citesc și recitesc acest roman mă visez colidând străzile Arhipeleagului, vorbind cu localnicii și probabil strănutând continuu de la tot acel tutun, amuzându-i pe Corbi și Thanos prin ideile mele preconcepute despre happy endings.

Însă aș fi dat toată colecția mea de cărți să fiu măcar pentru câteva secunde în pielea comisarului Baudelaire, omul banal dar extrem de norocos în a face parte din această poveste și de a vedea apusul insulei Amberstone și răsăritul unei noi ere. Acel peisaj este sfârșitul Anotimpului Pumnalelor și începutul unei noi ere, iar el o întâmpină pufăind tacticos din pipa lui.

Părerile despre roman sunt împărțite. Au fost scrise sau spuse prin viu grai:

Yuki *

Leonard Ancuța

Titlu: Anotimpul Pumnalelor

Autor: Șerban Andrei Mazilu

Editura: Crux Publishing

Anul publicării: 2015

Nota: 5/5

D&E2

*Notă pentru Yuki, Aendo e personajul meu preferat, so be gentle 😉

Leapșă #7: The sick book tag

Am primit această leapșă de la Simona, căreia îi mulțumesc pentru nominalizare ^^

  1. Diabet: o carte dulce, extrem de dulce.

20804Prin „diabet” eu înțeleg o carte extrem de siropoasă care, la final, m-a determinat să consum multă apă. Ei bine, aici nu este vorba de o carte, ci de o serie întreagă și anume „Hush, Hush de Becca Fitzpatrick, serie publicată la Editura Litera.

În prezent, la noi s-au publicat 3 din cele 4 volume apărute care aduc în lumina reflectoarelor o iubire dintre o muritoare și un înger căzut, care ulterior devine îngerul ei păzitor, doar ca apoi să cadă din nou. Acest clișeu mi se pare extrem de dulce. Defapt este exagerat de dulce pentru că este ca un cerc vicios al iubirii. Din iubire pentru cineva, te întorci mereu la greșelile anterioare.

2. Varicelă: o carte pe care ai citit-o odată, dar pe care nu o vei mai citi niciodată.

03915Testul Fierului de Holly Black și Cassandra Clare. Această carte, este interesantă, are magie, are prietenii sincere, dar îi lipsește acel je ne sais quoi care te prinde până la ultima pagină. Seamănă cu seria „Harry Potter”, dar fără să fie nici pe jumătate la fel de interesantă. Seamănă cu seria „Tara Duncan”, dar fără să aibă creaturi magice care să te facă să îți dorești să te reîntâlnești cu ele.

3. Gripă: o carte contagioasă care s-a răspândit ca un virus22503

Categoric seria „Divergent a Veronicăi Roth. Seria aceasta a făcut mari valuri în lumea literaturii contemporane și mulțumită Editurii LEDA am putut să o citesc și eu, însă odată cu avansarea în lectură am rămas în convalescență ca după o gripă lungă și urâtă.

 

4. Ciclu: o carte pe care o citești în fiecare lună sau mai des

Este o carte a cărei recenzie încă nu am scris-o pentru că o gândesc de la… începutul verii. Este vorba de „Anotimpul 03913Pumnalelor” scrisă de Andrei Șreban Mazilu. Această carte este apărută la Editura Crux Publishing în acest an și s-a lansat în luna Martie la festivalul Final Frontier. Am achizițonat-o la începutul verii și acum cred că sunt la a treia sau a patra lectură.

Subiectul acestui roman este o poveste a lorzilor, domnițelor și a ambițiilor, unde gloria secolului XIX se îmbină perfect cu fantasy-ul și sf-ul. Unde intrigile și comploturile îți prăjesc creierii dacă nu ești pe fază încă de la primul rând, căci toată povestea este un joc de domino imens. Sincer, plănuiesc să scriu și recenzia, toamna aceasta, cândva… trebuie doar să am curaj. Sper :))

5. Insomnia: o carte care te-a ținut treaz toată noaptea

03935Este o carte pe care am citit-o mai de mult: „…și la sfârși a mai rămas COȘMARUL”, carte scrisă de Oliviu Crâznic. Am citit-o acum mult timp, însă povestea m-a prins încă de la început nu doar prin eleganța cu care este scrisă, cât și prin acțiunea ei. Este o carte care aduce la lumină unul din cele mai vechi războaie ale lumii: Binele contra Răului. Niciodată nici unul nu va învinge, doar se va lua o pauză la răsărit.

Urmărind aventura tragică a lui  Arthur de Seragens am învățat că dacă forțele Binelui vor învinge, sunt necesare anumite sacrificii, iar dacă Răul va triumfa, cu toții vor fi sacrificați. Este o poveste de groază din Evul Mediu care îți taie respirația și te face să dormi cu lumina aprisă.03907

6. Amnezie: o carte pe care ai citit-o și care a eșuat în a lăsa o impresie puternică în mintea ta.

Seria „Fasciație de Melissa Marr. Știu doar că aveam mari așteptări de la ea și că după ce am terminat cele două volume, am uitat ce se petrece acolo.

7. Astm: o carte care ți-a luat respirația (care te-a impresionat)20813

Clar este „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez. Această carte a sunat un clopoțel în interiorul meu care m-a trezit din visele despre agenți secreți și lumea lor. Nu totul este faimă și glorie, ci doar un sacrificiu poleit cu aur.

8. Malnutriție: o carte care te-a lipsit din a mai vrea să mănânci

Momentan nu am întâlnit o asemenea carte.

9. Boală „călătoare”: o carte care te-a purtat prin spațiu și timp.

03927Asta este cea mai ușoară întrebare din leapșă, căci răspunsul este evident: „Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K.Rowling. Acesta este primul volum dintr-o serie care te poartă pe aripile imaginației și care îți taie respirația oricând a citi seria. Nu contează că am 11 ani sau 23 de ani. Efectul este același. Magic.

Predau această leapșă oricui vrea să o preia ^^

D&E2

Lumea cărților #3: Crux Publishing

Dragilor, trebuie să vă anunț că avem un nepoțel.

Numele lui este Crux Publishing și este cea mai „tânără” editură din România. S-a lansat în timpul Final Frontier, iar acolo am avut deosebita plăcere să-i cunosc staff-ul și autorii.

Înființată în 2014 de către Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu, editura Crux Publishing reprezintă împlinirea Cruxlogounui vis comun: acela de a îmbina plăcerea scrisului și cititului cu experiența  editorială, iar în prezent, această editură numără 5 romane: Ceasul fantasmelor de Oliviu Crâznic, Anotimpul pumnalelor de Andrei Mazilu, Theoria de Ștefan Bolea, Povestiri de la marginea realității de Dan Rădoiu și  Soldați ai terebentinei de Răzvan T. Coloja.

În prezent citesc „Ceasul fantasmelor”, antologia lui Oliviu Crâznic care este o culegere de povești fantastice, mitice și istorice ce a făcut ceva, ce nu a mai reușit să facă nici o altă carte în ultimii 10 ani: m-a trimis la DEX.

De curând am interogat-o într-o oarecare măsură pe Andreea Sterea de la care am „scos” următoarele cuvinte despre bebelușul său:

„Încă de la început ne-am dorit să abordăm lucrurile altfel, într-un mod personal, intim chiar, venind în întâmpinarea scriitorilor, cerându-le părerea și ajutorul, și încercând să îi mulțumim în primul rând pe ei. Știm foarte bine cât efort și cât sentiment depun scriitorii în procesul creației, și de aceea considerăm că cei ce semnează un contract cu C.P. merită din plin întreaga noastră considerație, în timp ce produsul pe care împreună îl prezentăm cititorului trebuie să fie cât mai aproape de ceea ce autorul și-a imaginat. Nici un pas pe care această Crux Publishingeditură îl face, în sensul prelucrării unui manuscris, nu exclude și nu va exclude vreodată dorințele celor ale căror opere le publicăm.

Am pornit de la ideea promovării scriitorilor de literatură fantastică, dar am realizat pe parcurs că vrem să înglobăm și alte genuri, alte stiluri, să propulsăm cât mai mulți oameni al căror talent merită adus în atenția publicului. Din acest motiv avem acum trei colecții pe cale să se contureze: cea de Fantasy, cu care au fost prezenți la târgul Final Frontier – trei titluri semnate de Oliviu Crâznic, Andrei Mazilu și Dan Rădoiu, cea pe care am botezat-o Transgressive (ficțiune transgresivă) și care include romanul apreciatului autor Răzvan T. Coloja, și Non-Fiction, inaugurată  printr-un volum de eseuri filosofice semnate de inegalabilul Ștefan Bolea.

 Pe viitor ne propunem să publicăm atât autori autohtoni, cât și străini, conștienți fiind că există titluri, în literatura universală, mai puțin cunoscute cititorului român – opere ce merită să existe și pe rafturile bibliotecilor noastre. În același timp, plănuim să facem eforturile și demersurile necesare pentru a atrage atenția asupra lipsei de traduceri a scriitorilor români peste hotare, scopul final fiind acela de a colabora cu edituri de afară în vederea obținerii unor contracte internaționale pentru aceștia. În concluzie, vrem să ne modelăm pe standardele occidentale și să le oferim cititorilor și scriitorilor deopotrivă respectul pe care îl merită.

Crux Publishing înglobează autori, agenți literari, muzicieni, IT-iști, copywriteri etc. Ceea ce ne face deosebiți față de restul nu este doar gama de servicii complete pe care o oferim scriitorilor noștri, ci respectul nostru față de ei și empatia față de cititor.

Ne dorim, în primul rând, calitate absolută în ceea ce privește cărțile pe care le publicăm. În acest sens, lucrăm cu scriitori talentați, oferindu-le tot ceea ce ei simt că au nevoie pentru a-și îndeplini viziunea; de la corectura manuscriselor și până la alegerea copertelor potrivite, suntem deschiși propunerilor și ideilor lor, astfel încât să prezentăm cititorului un produs final cu totul special!

Totodată, dorim să promovăm cărțile și pasiunea pentru citit, convinși fiind că la baza oricărei societăți civilizate, ce tinde spre armonie, stă educația. Ne propunem astfel să organizăm / să ne implicăm în orice tipuri de evenimente ce promovează arta în general și literatura în mod deosebit. Pentru a realiza toate aceste lucruri, colaborăm și cu alte edituri / organizații culturale, considerând că scopul nostru este unul comun și nobil.”

Următoarea oprire a editurii este la Oradea pentru lansarea romanului lui Răzvan T. Coloja, „Soldați ai terebentinei (voi reveni cu un articol cu mai multe detalii).