Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Recenzie: Asasin la feminin de Monica Ramirez (Alina Marinescu #1)

Alina Marinescu #1

Nu voi începe prin a mă lăuda cu toate cărțile care mă înconjoară și cu faptul că pot să citesc in tihnă toată seria fără să aștept sponsorizare financiară de la părinți pentru a le procura.

O să încep prin a vă povesti că viața de agent secret a fost dură dintotdeauna. Nu știu care a fost  primul agent secret și nu cred că voi afla vreodată, însă acum știu că este extrem de greu să fii unul. Exceptând partea de strălucire perfectă, brusc nu mai sunt convinsă că vreau să fiu răpită de poliție și înrolată în nu știu ce agenție extrem de secretă.

Citind această carte, am învățat că pentru a ajunge la acea strălucire, trebuie să sacrifici mai mult decât câteva nopți nedormite și studiu din greu. Trebuie să renunți la umanitate și la libertate, iar eu și, aparent, Alina nu prea vrem să renunțăm la ele atât de ușor. Nu știu de ce, dar oricât s-a chinuit autoarea să o descrie pe Alina Marinescu ca fiind o femeie de o frumusețe orbitoare, în capul meu este doar o femeie de statura medie, blondă, cu câteva kilograme în plus. Nu o văd în rochii somptuoase și nici de o eleganță copleșitoare.

În schimb Alex… ei bine cu el este altă poveste. Îl văd ca pe un bărbat calculat, înalt, frumos…. exact cum este descris, dar fără sentimente, în timp ce Alina este un amalgam de sentimente, emoții și vise.

Și citind chiar m-am gândit la persoanele care spuneau că autoarea este Alina, dar eu clar nu o văd alergând cu gloanțele țâșnind după ea. Și cam ăsta a fost motivul  principal pentru care am citit această carte.

Lumea spionajului este de-a dreptul încâlcită și totul este în oglindă. Deși pare tentant să zâmbești cuiva care îți face un compliment, mai bine stai și gândește puțin înainte de a-i oferi zâmbetul, pentru că totul are un preț pe care trebuie să îl plătești mai devreme sau mai târziu.

Nu știu dacă am reuțit să surprind ceeace voiam și dacă aceasta se poate numi recenzie, dar încerc să mă las de obiceiul de a da spoilere.

Citind cartea am înțeles că merită să lupți pentru cauza în care crezi. Citind am înțeles că alegerile pe care le faci deși par dureroase, sunt mereu pentru a proteja pe cineva și că nu trebuie să plângi decât atunci când știi toate detaliile situației. Citind am înțeles că poți simți mereu mai multă iubire pentru cineva, chiar dacă acel cineva este un ticălos. Și tot citind, am văzut cum legătura dintre două persoane se întărește cu fiecare secundă care trece pentru că așa îi aduce mai aproape de momentul revederii.

Nume: Asasin la feminin

Nume original: The Unwilling Assassin

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Colecția: Crime Scene

Anul publicării: 2010

Notă: 5/5