Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Leapșă #6: The Disney Song Tag

Nu am mai postat de ceva vreme un Tag și nici nu știu dacă cineva îl va prelua.

Citind blogul lui Yuki, am descoperit acest Tag și am vrut să-l preiau și eu să văd ce iese.

Acesta se referă la celebrele melodii cunoscute din desenele Disney cărora li se atribuie o carte.

1. Part of Your World (Mica sirenă). Ce lume dintr-o carte te-ar putea schimba pentru ca tu să faci parte din ea?

part-of-your-world-o

Sincer? Mereu am fost fascinată de poveștile secolelor trecute, însă nici la prezent nu aș renunța. Însă Kerstin Gier a combinat superb trecutul cu prezentul într-o trilogie despre călătorii în timp: „Culorile Dragostei. Mi-ar plăcea foarte mult să fac parte din această lume magică și plină de intrigi și suspans pentru că are de toate. Iubire, trădări, mister, magie, legături ciudate…

2. Let It Go (Frozen). Ce carte nu ai vrut să o termini pentru că ai iubit-o aşa de mult?

freeze-softball-frozen

Cred că răspunsul este Harry Potter și Piatra Filosofală. A fost prima carte fantasy pe care am citit-o, până atunci obișnuindu-mă cu romanele scrise de autorii români. Însă Harry Potter mi-a marcat copilăria și a fost prima carte pe care o citeam sub pătură la lumina celularului (aveam un Sony Ericson de dimensiunile unui bolțar). A fost prima carte pe care am primit-o în dar de la un băiat de care (la vremea respectivă îmi plăcea), motiv pentru care a făcut-o și mai specială.

3. Beauty and the Beast (Frumoasa şi Bestia). Ce carte crezi că nu va fi uitată?

Beauty_and_the_Beast_-_OTPO carte care m-a făcut să plâng, care m-a făcut să o închid și apoi să îmi strâng tot curajul pentru a o redeschide. O carte care m-a făcut să simt trăirile personajului principal, făcându-le aproape palpabile. Este cartea pe care am citit-o într-o noapte de vară, acum un an. Este volumul al patrulea din seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez, „Bariere de Fum”.

4. So This is Love (Cenuşăreasa). La ce carte ai ezitat, dar ai sfârşit prin a o iubi?

Cinderella_-_So_This_Is_Love_-_2

Sincer? „Obsidian. Când am văzut că este cu extratereștri mi-am dat ochii peste cap și am zis „grozav, încă o poveste ca Twilight”. Și deși este „încă o poveste ca Twilight”, m-a prins. Mi-a plăcut. Am sfârșit prin a mă îndrăgosti iremediabil de ea.

 

5. Friend Like Me (Aladdin). Ce personaj ai vrea să-ţi fie cel mai bun prieten?

friend-like-me-aladdin-oPrietenul meu cel mai bun vreau să fie arogant, fițos, înfumurat, să nu îți poți da seama ce vrea și toate fetele să mă invidieze pentru că stau pe lângă el. Cel mai bun prieten al meu aș vrea să fie Daemon Black din seria „Lux”.

 

6. Reflection (Mulan). Ce carte ţi-a schimbat modul de a gândi?

giphy

Aici vorbim despre ultima carte citită, Recviem pentru un Asasin. A fost cartea care mi-a deschis ochii și care m-a adus mai aproape de maturizare. Când am termint-o, ieri, am stat câteva momente și am meditat la ce am citit și în câteva minute m-am autoevaluat și am înțeles multe lucruri pe care deși îmi erau spuse, nu le înțelegeam sau le consideram importante. Acum voi duce acea luptă cu mine pentru a trece acest prag cu brio.

7.Colors of the Wind (Pocahontas). Cui îi dai mai departe acest tag?

largeBună întrebare. Nu știu cât este de vechi și nici câte persoane l-au făcut, motiv pentru care îl predau tuturor cititorilor blogului.

D&E2

Recenzie: Bariere de fum de Monica Ramirez (Alina Marinescu #4)

Acum o lună am decis că am așteptat suficient  ziua în care îmi voi cumpăra acest volum.

Sinceră să fiu, îmi era cam teamă să îl citesc mai ales acum că Alex s-a întors din morți, chiar dacă, personal, pe Alina nu o văd în brațele nimănui.

Din punctul meu de vedere, Alina este acel gen de persoană singuratică ce face totul pe cont propriu, persoana de lângă mai mult încurcând-o decât ajutând-o.Alina Marinescu #4

Trebuie să recunosc că am fost șocată de rolul minuscul pe care Alex l-a avut în acest volum. Mă așteptam să văd un război între el și Marius pentru recâștigarea, respectiv, păstrarea Alinei însă nu a fost să fie. Alex s-a retras în umbre de unde, ca un adevărat maestru păpușar, a supravegheat acțiunea desfășurată la picioarele lui.

Dar pentru mine plăcerea lecturii nu stă în supravegherea triunghiului Alina – Alex – Marius, ci are un nume mai simplu format din patru litere: Ford.

Sincer, ador personajul acesta. Este extrem de bine conturat și cât se poate de realist. Nu îl văd ca pe un super spion și categoric nu îl văd nici ca pe Superman. Este un agent secret, o fantomă, care a avut norocul sau ghinionul să fie cel mai bun prieten al lui Alex. Are sentimente puternice și este întruchiparea perfectă a loialității, a prietenului pe care oricine și l-ar dori, dar și a camaradului pe care te poți baza atât fizic, psihic, dar și care mereu știe ce să spună, făcând ca adevărul să fie dulce, nu ca un pumn în plexul solar. Îmi place foarte mult dedicarea cu care face chiar și cel mai mărunt lucru, dar cel mai mult îl iubesc pentru replicile spirituale pe care le are în orice situație.

Revenind la acțiunea romanului pot spune că mi-a plăcut foarte mult pentru că am avut parte de schimbări la 180 de grade a situației și a faptului că nu a fost un roman sentimentalist care s-a rezumat la problemele de cuplu ale protagoniștilor. Am fost marcată de spiritul de sacrificiu al Alinei, dar și de ceea ce a îndurat când a fost luată prizonieră de membrii Al’ Qaeda. Au fost unele paragrafe la care închideam ochii și îmi doream să se termine mai repede.

Tortura psihică și fizică la care a fost supusă nu numai ea, dar și alte personaje a fost insuportabilă la un moment dat și chiar mi-a părut rău când unul dintre agenții Elite a murit. Scena respectivă a fost descrisă cu foarte mult talent, la un moment dat reușind să o văd desfășurându-se dinaintea ochilor pe parcurs ce avansam cu lectura.

Romanul a fost o adevărată evadare în lumea umbrelor și a jocurilor sorții, de unde m-am întors cu o mulțime de întrebări. Ce s-a întâmplat cu Alina? Nu a murit nu-i așa? Adică dacă ar fi murit, atunci seria s-ar fi terminat, corect? Și unde este Alex când este nevoie de el? Dar Marius va reuși să înceteze să se mai învinovățească de eșecul ultimei misiuni?

Titlu: Bariere de fum

Titlu original: Hidden Rules

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2013

Nota: 5/5D&E2

Happy Birthday Reader’s Republic!

R's R 1 anVA PromiseNu pot să cred că Reader’s Republic are un an de când a fost înființat. A fost un an grozav, un an în care mi-am făcut o mulțime de prieteni și am cunoscut o mulțime de persoane care mi-au dat curaj și forță să continui.

Exceptând echipa mea care este de nota 100 și care m-a suportat cu idei de teme, fotografii și greșeli la engleză, am avut alături bloggeri, dar și autori care m-au sfătuit și mi-au oferit ajutor când eram în impas de idei. Dragilor, vă mulțumesc pentru sprijin și pentru faptul că mi-ați fost aripi care m-au adus astăzi aici.

Făcând o revizie la tot ce s-a întâmplat anul acesta am făcut o listă cu cele mai memorabile momente petrecute alături de voi:

Cea mai bună carte citită:

Jocul Minciunii de Sarah Shepardanigif

Cea mai bună serie citită:

Alina Marinescu de Monica Ramirez

Cea mai așteptată apariție:

Bariere de Fum de Monica Ramirez

Cea mai proastă carte citită:

O Educație Costisitoare de Nick McDonell

Personajul preferat:

Moira Bellamie (Swordplay de Katahrina Gerlach)

Cel mai bun film fantasy văzut:

Orașul Oaselor

Cel mai așteptat film:

Sfidarea

Cel mai slab film văzut:

Roșu de Rubin

Actor preferat:

Torrance Coombe (Sebastian din Reign)

Cel mai bun serial:

Nikita