Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Lumea cărților #9 – Toamna lansărilor și a discuțiilor

Toamna este anotimpul meu preferat pentru că în sfârșit scăpăm de căldura insuportabilă a verii, pentru că pot savura ceaiuri peste ceaiuri cât este ziua de lungă, pentru că pot purta hainele mele pufoase și pentru că, bineînțeles încep lansările și surprizele editurilor.

discutii-rockstarÎmi displace vara pentru căldura ei insuportabilă și pentru că atunci nu am chef nici să citesc, nici să mă uit la seriale și nici măcar înghețata nu îmi place, așa că trei luni am zăcut ca un mort așteptând ca toamna să pună stăpânire pe noi și să mă trezesc și eu.

Pe 27 septembrie am fost la Cărturești Carusel pentru a mă întâlni cu Cristina Nemerovschi și Navi.

Într-o atmosferă rebelă și pe acordurile muzicii rock, cele două ne-au împărtășit viziunea lor asupra lumii rockstarurilor.

Este adevărat că atunci când cineva spune „sunt rocker” implicit te gândești la „sunt un dependent de alcool, dorguri și sunt certat cu frizerul, apa și săpunul”, însă nu este chiar așa.

Cristina a încercat ca prin romanul său, „Rockstar” să ne arate și lumea din spatele persoanei înveșmântată în piele neagră, pletoasă și tatuată. Poate că noi, oamenii banali și, considerați de societate, „normali” ne grăbim să-i judecăm prea repede și prea aspru fără să știm motivele pentru care rockerii aleg să se răzvrătească, sau poate pur și simplu nu ne plac schimbările și diferitul.

Pentru că toată adolescența mi-am petrecut-o printre rockeri, fără să vin acasă pe 7 cărări de la alcool sau fără să mă fi dorgat vreodată în viața mea, le-am găsit pe Navi si Cristina două persoane perfect normale, extrem de talentate și bune în ceea ce fac. Alții, probabil că le găsesc extravagante și posibil plecate de acasă pentru că lor nu le este teamă să ne arate cine sunt cu adevărat.

Și cum surprizele se țin lanț, pe 05 octombrie după fix 2 ani și 2 zile, ne-am reîntâlnit lansare-tritoniccu echipa de la Editura Tritonic la Casa Radio pentru dubla lansare a romanelor „Zodiac” de Anamaria Ionescu și „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez.

A fost o seară interesantă plină de surprize pentru că am revăzut oameni dragi și ne-am relaxat într-o atmosferă prietenoasă, plină de voie bună și carismă.

Aș putea spune că sunt tristă că „Alina Marinescu” a ajuns la final, dar vă mărturisesc că are un sfârșit cât se poate de potrivit pentru această serie spectaculoasă.

În timp ce Monica Ramirez a încheiat o poveste despre viață, curaj și sacrifiu, Anamaria abia a început-o.

După, probabil, cei mai lungi doi ani de așteptare Anamaria vine cu continuarea romanului „Nume de Cod Arkon” și abia aștept să o citesc și să văd ce mai face Sergiu.

Înainte de a încheia, vă anunț că în ultimul weekend din octombrie, chiar înainte de Halloween, vă invit să ne întâlnim cu toții la Romcon pentru a ne vedea într-un cadru SF dar de asemenea să ne și bucurăm de câteva din surprizele celor de la Crux Publishing.

romcon-banner

Leapșă #7: The sick book tag

Am primit această leapșă de la Simona, căreia îi mulțumesc pentru nominalizare ^^

  1. Diabet: o carte dulce, extrem de dulce.

20804Prin „diabet” eu înțeleg o carte extrem de siropoasă care, la final, m-a determinat să consum multă apă. Ei bine, aici nu este vorba de o carte, ci de o serie întreagă și anume „Hush, Hush de Becca Fitzpatrick, serie publicată la Editura Litera.

În prezent, la noi s-au publicat 3 din cele 4 volume apărute care aduc în lumina reflectoarelor o iubire dintre o muritoare și un înger căzut, care ulterior devine îngerul ei păzitor, doar ca apoi să cadă din nou. Acest clișeu mi se pare extrem de dulce. Defapt este exagerat de dulce pentru că este ca un cerc vicios al iubirii. Din iubire pentru cineva, te întorci mereu la greșelile anterioare.

2. Varicelă: o carte pe care ai citit-o odată, dar pe care nu o vei mai citi niciodată.

03915Testul Fierului de Holly Black și Cassandra Clare. Această carte, este interesantă, are magie, are prietenii sincere, dar îi lipsește acel je ne sais quoi care te prinde până la ultima pagină. Seamănă cu seria „Harry Potter”, dar fără să fie nici pe jumătate la fel de interesantă. Seamănă cu seria „Tara Duncan”, dar fără să aibă creaturi magice care să te facă să îți dorești să te reîntâlnești cu ele.

3. Gripă: o carte contagioasă care s-a răspândit ca un virus22503

Categoric seria „Divergent a Veronicăi Roth. Seria aceasta a făcut mari valuri în lumea literaturii contemporane și mulțumită Editurii LEDA am putut să o citesc și eu, însă odată cu avansarea în lectură am rămas în convalescență ca după o gripă lungă și urâtă.

 

4. Ciclu: o carte pe care o citești în fiecare lună sau mai des

Este o carte a cărei recenzie încă nu am scris-o pentru că o gândesc de la… începutul verii. Este vorba de „Anotimpul 03913Pumnalelor” scrisă de Andrei Șreban Mazilu. Această carte este apărută la Editura Crux Publishing în acest an și s-a lansat în luna Martie la festivalul Final Frontier. Am achizițonat-o la începutul verii și acum cred că sunt la a treia sau a patra lectură.

Subiectul acestui roman este o poveste a lorzilor, domnițelor și a ambițiilor, unde gloria secolului XIX se îmbină perfect cu fantasy-ul și sf-ul. Unde intrigile și comploturile îți prăjesc creierii dacă nu ești pe fază încă de la primul rând, căci toată povestea este un joc de domino imens. Sincer, plănuiesc să scriu și recenzia, toamna aceasta, cândva… trebuie doar să am curaj. Sper :))

5. Insomnia: o carte care te-a ținut treaz toată noaptea

03935Este o carte pe care am citit-o mai de mult: „…și la sfârși a mai rămas COȘMARUL”, carte scrisă de Oliviu Crâznic. Am citit-o acum mult timp, însă povestea m-a prins încă de la început nu doar prin eleganța cu care este scrisă, cât și prin acțiunea ei. Este o carte care aduce la lumină unul din cele mai vechi războaie ale lumii: Binele contra Răului. Niciodată nici unul nu va învinge, doar se va lua o pauză la răsărit.

Urmărind aventura tragică a lui  Arthur de Seragens am învățat că dacă forțele Binelui vor învinge, sunt necesare anumite sacrificii, iar dacă Răul va triumfa, cu toții vor fi sacrificați. Este o poveste de groază din Evul Mediu care îți taie respirația și te face să dormi cu lumina aprisă.03907

6. Amnezie: o carte pe care ai citit-o și care a eșuat în a lăsa o impresie puternică în mintea ta.

Seria „Fasciație de Melissa Marr. Știu doar că aveam mari așteptări de la ea și că după ce am terminat cele două volume, am uitat ce se petrece acolo.

7. Astm: o carte care ți-a luat respirația (care te-a impresionat)20813

Clar este „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez. Această carte a sunat un clopoțel în interiorul meu care m-a trezit din visele despre agenți secreți și lumea lor. Nu totul este faimă și glorie, ci doar un sacrificiu poleit cu aur.

8. Malnutriție: o carte care te-a lipsit din a mai vrea să mănânci

Momentan nu am întâlnit o asemenea carte.

9. Boală „călătoare”: o carte care te-a purtat prin spațiu și timp.

03927Asta este cea mai ușoară întrebare din leapșă, căci răspunsul este evident: „Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K.Rowling. Acesta este primul volum dintr-o serie care te poartă pe aripile imaginației și care îți taie respirația oricând a citi seria. Nu contează că am 11 ani sau 23 de ani. Efectul este același. Magic.

Predau această leapșă oricui vrea să o preia ^^

D&E2

Lansare de carte #2

Hey dragilor, știu că nu v-am mai ținut la curent cu nici o lansare de carte în ultimul an, însă mi-am propus să reiau acest obicei și să vă aduc la cunoștință o lansare dublă de la începutul lunii Octombrie.

Vineri,03 Octombrie, la ora 17:30, Editura Tritonic vă învită la Casa Radiu – Sala Radio (Str. General Berthelot nr. 60-64, sector 1, București) pentru a participa la lansarea celui de cincialea volum al seriei Alina Marinescu semnată de Monica Ramirez, „Abis”, dar și la lansarea unui nou roman semnat de Anamaria Ionescu, „Nume de cod: Arkon”, volumul care începe seria „Sergiu Manta”. La acest eveniment vor participa Răzvan Dolea și Bogdan Hrib.

Alina Marinescu #5„Deschid ușa apartamentului meu și rămân în prag un timp îndelungat. Din nou acasă. Pășesc înăuntru și închid ușa cu piciorul. Casă, dulce casă.
Aprind niște lumânări și mă îndrept către bucătărie pentru a-mi turna un pahar cu vin din sticla pe care am adus-o cu mine. Zâmbesc cu amărăciune. Pe masă se află un alt pahar cu o peliculă vișinie pe fund… vinul pe care n-am apucat să-l termin în ziua plecării s-a evaporat în eter, la fel ca anul care a trecut. Între timp, am fost capturată și spălată pe creier, transformată într-un monstru care și-a ucis un prieten cu sânge rece și acum iată-mă înapoi acasă, cu un alt pahar cu vin roșu în mână. Mă întreb dacă de data asta o să am timp să-l termin.
Găsesc o cutie goală din carton și-mi petrec următoarele ore la vânătoare de microfoane și camere video ascunse. Știu de ceva timp despre cele din sufragerie și dormitor, dar mai descopăr un set în bucătărie din pură întâmplare. Știam despre existența lor, dar înainte îmi petreceam atât de puțin timp acasă, încât nu mă deranjau cu adevărat. Acum, însă, nu mai suport ideea că Elite îmi înregistrează și analizează fiecare cuvânt și gest. Dacă nu le convine, Brett n-are decât să-și trimită asasinii. Îi aștept cu interes.” 
(Monica Ramirez, Abis)

Ana Maria Ionescu

„Nu poți să-ți croiesti un drum dacă nu știi de unde vii. Dar atunci când ești în război cu trecutul tău, mai mult ca sigur pierzi. Iar învinșii nu au prea multe variante.
Sergiu Manta s-a luptat cu soarta și a reușit să iasă din ratarea care i-a marcat debutul vieții. Specialist IT, soț și tată – pare un om împlinit. Dar când fantomele trecutului își arată chipul hidos, Manta decide să le vâneze, lăsând totul în urmă. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere.
Ucide sau lasa-te ucis, par a fi opțiunile lui Sergiu. Ce va alege și mai ales, cum va reuși să se împace cu această alegere? Care dintre ele este răul cel mai mic? ” 
(Ana Maria Ionescu, Nume de cod: Arkon)

 

Eeveniment #3: Vă invităm la un ceai la…„La Un Ceai”

Dragilor, mai devreme mă lăudam pe pagina de Facebook a blogului că sunt la o întâlnire „elevată” , „culturală” etc. unde am fost amenințați cu pistolul…

foto1Da, am avut parte de poliție, agenți secreți, „iubiri pe pereți” (ăsta e un citat cenzurat) și o mulțime de râsete însoțite de „amenințările” Monicăi Ramirez. Da știu că v-am înncebunit cu articole despre ea, dar în lumea mea, este în vogă și de vreo câteva luni de 1000 de ori mai șmecheră decât „Twilight” (scuze fanilor). Ca invitați au mai fost Adina Speteanu, o tânără scriitoare care vara trecută m-a încântat cu romanul „Crimă la Timpul Trecut”, căreia îi urez mult succes în continuare și la examenele de final de liceu, de asemenea.

Bogdan Hrib și doamna Lucia Verona, să-mi fie cu iertare, dar încă nu mi-a picat nimic în mână scris de dânșii, deci nu mă pot exprima mai mult decât din ce am auzit și anume că doamna Lucia este o autoare de romane polițiste, iar domnul Bogdan este un autor de de toate, din câte am înțeles, dar cu toții au în comun un lucru: arta de a scrie și de a ne oferi uși către lumi care mai de care mai misterioase. Cu toții sunt înscriși în competiția imaginației și a originalității, iar pentru asta merită aplauze și să le citim creațiile.

Atmosfera de azi a fost genială și vremea a ținut cu noi. Nu ne-a prins ploaia decât în ultima jumătate de oră. S-a discutat foarte mult pe tema „românilor”. E adevărat că suntem praf când vine vorba de cărți (ca civilizație, nu individual) și că nu știm să apreciem ce avem, știți vorba aia veche „Munții noștri aur poată, noi cerșim din poartă-n-poartă”? Cam așa este și cu lumea cărților. Avem scriitori de valoare, dar când mergem în librărie, cerem orice nume de la Smith în sus. Niciodată de la Popescu în sus. Este tristă povestea, dar este adevărată. Sunt oameni, ca cei despre care am vorbit mai sus, care au idei bune, condei de nota 20,  dar noi nu ne ducem spre ei pentru că îi cheamă Popescu și nu Smith, ceeace nu este corect.

foto2

Sunt sigură că toată lumea asociază literatura noastră cu Marin Preda, George Călinescu etc. Da este bine, pentru că ei sunt Balzac, Charles Dickens și alții de România, dar sunt clasici si sunt „depășiți tehnologic”. Ceea ce vreau eu să spun aici și s-a subliniat și în timpul discuției este că sunt oameni „în vogă” care scriu despre PDA-uri, laptop-uri etc. care sunt români, trăiesc și scriu super bine. Hai că suntem mai obișnuiți cu astea decât cu plugul de pe câmp al lui Moromete, deci ce ziceți aruncăm un ochi și prin alte părți?

Nu știu ce să zic. Eu sunt aici un mesager al literaturii și încerc să promovez, atât cât sunt în stare și îmi permite condeiul, să vă spun că se merită să citești cărți de-ale noastre, chiar dacă nu sunt la modă. Cine știe? Poate acțiunea din ele s-a petrecut chiar în fața casei tale și când te urcai în copacul din fața curții autorul te-a văzut și i-a plăcut de tine, iar acum zaci fără să știi între paginile unei cărți. De ce să nu descoperi și surprize din astea?

Ce să mai? Sunt nebună după romanele polițiste, dar asta știați și mai nou îmi plac și thrillerele, seria „Alina Marinescu” fiind vinovatul principal și abia aștept să îmi completez colecția de Mystery & Thriller când o să merg la Festivalul Mystery & Thriller care este la Râșnov între 5 și 10 Iulie (nu sunt sigură 100% de dată, dar e undeva între 2 și 10 Iulie), la care o să particip și eu și o să mă îndrăgostesc de cine știe ce personaj inexistent. În următoarele zile o să revin cu un articol mai exact (trebuie să citesc mai mult să nu vă spun tâmpenii).

Lansare de carte #1: „Eu nu sunt Alina Marinescu”

Hm…v-ați prins despre cine vorbesc? Nu? Ei bine…asta a spus-o Monica Ramirez astăzi la propria-i lansare de carte.

Cum adică ce carte? „Viață dublă la Veneția”.

Vai nu pot să cred că trebuie să dau mură în gură, dar pmonicaresupun că este vina mea, pentru că este prima dată când vorbesc despre această autoare. Ce pot să spun? Până acum nu am avut ocazia pentru că eram prinsă în lumea vampirașilor lui L.J. Smith, dar acum ca s-a terminat cu norisorii roz și pufoși… se mai schimbă puțin lucrurile.

Așadar astăzi când m-am trezit, inima îmi bătea cu putere pentru că aveam să o revăd pe Monica (am cunoscut-o la lansarea de anul trecut a romanului „Seducția Apei”) și mai schimbaserăm câteva cuvinte pe Facebook și eram de-a dreptul în extaz că aveam să îmi mai adaug cel puțin o carte la colecție și cu autograf pe deasupra. Însă viitorul este și mai neprevăzut pentru că după ce m-am oprit din tremurat, aveam în mână două cărți semnate, dar era prea târziu pentru că deja îmi sunam bunica și îi spuneam că mai adaug câteva cărți pe rafturile bibliotecii.

Acum că scriu și mă uit la cele două amărâte de fotografii pe care le-am făcut, încep să regret că nu am făcut mai multe. Și sunt puțin  ofticată, oh dar deja bat câmpii și mai bine vă explic ce este cu titlul acesta.carti

Lansarea cărții a fost în cadrul unui târg SF unde au participat toate editurile noastre care promovează acest gen, dar din păcate nu am stat să cercetez toate cărțile așa cum aș fi vrut, pentru că eram pusă pe picior de plecare. În timpul lansării, Monica ne-a citit puțin din carte, și dacă nu mă înșel, cred că era puțin emoționată, ceeace m-a făcut să chicotesc pentru că îmi imaginam că am în față una dintre eroinele sale, nu pe ea. Iar la întrebările care i-au fost puse, am fost cât se poate de atentă, dar acum că încerc să reproduc citate, nu reușesc. Este ca și cum mintea mi-ar fi blocată de nu știu….un comutator???

 

Cu ce am rămas în minte este că nu este Alina Marinescu, eroina seriei cu acelasi nume, chiar dacă toată lumea susține contrariul, eu am crezut-o. Și am crezut-o și când a spus că este mai ușor să gândești o carte în engleză decât în română, pentru că este… cum a spus că este? Am uitat… Dar și eu acum când scriu mă gândesc puțin în engleză și cred că a ieșit un mare ghiveci de cuvinte, dar cel puțin sper că ați înțeles aluzia și anume că mie chiar îmi place ce am văzut astăzi și că dacă nu aș scrie tot ce îmi trece prin cap aici, probabil că aș lua-o razna.