Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Recenzie: Identități secrete (Alina Marinescu #2) (2)

Am zis pe la începutul săptămânii acesteia (sau să fie sfârțitul săptămânii trecute?) pe pagina de Facebook a blogului că mai am puțin și termin partea a doua din volumul al doilea al seriei „Alina Marinescu”. Am încercat să mai diversific postările pentru a nu face recenzie una după alta, însă când nu se poate, nu se poate. Deja am avansat cu lectura celui de al treilea volum și sincer dacă nu aș avea și alte lucruri mai „pământene” de făcut l-aș fi terminat de mult.

Alina Marinescu #2 2Chiar eram curioasă cum se va adapta Alina vieții de la Paris și cine mama naibii este Vallis? Adică la început eram sigură că avea să fie un ceva între Ford și Alex, și am avut dreptate. Oricum am fost  puțin cam îmbufnată pentru că Ford nu a avut prea multe replici pe aici. Sincer mi-ar plăcea să-și facă apariția mai des prin carte. Este de-a dreptul adorabil de dulce și amuzant. Auzi la el „Ducesă” nici dacă mă gândeam 1000 de ani nu-i găseam o poreclă mai potrivită Alinei.

Cu ce personaje noi o să faceți cunoștiință pe aici? Păi eu am numărat trei personaje importante: un profesor de filozofie Robert Keam care are bucurii la Alina, Vallis care nu m-am prea prins dacă o să-l mai vedem sau nu și tata-Grant, șeful filialei Elite din Paris. Îmi place mai mult de Grant decât de Brett. Grant are oleacă de culoare și pare mai deschis ideilor noi, decât înțepatul ăla de viespii din Italia.

Oricum știți că Alina vrea să fugă de Alex, dar numai cu fizicul, pentru că de legătură nu va scăpa prea curând, iar mai spre final, când Doamne ajută, ajung și ei la un rezultat bun, desigur că Alex dă cu bâta în baltă și strică tot. Ca de obicei. Ce fel de iubire o simți el pentru Alina, nu pot să înțeleg.

În concluzie, citiți cu atenție ultimele pagini pentru că este foarte important să vedeți dincolo de aparențe. Deși autoarea se pricepe să facă pe iluzionistul șef. Frate, multe oglinzi a mai băgat în cartea asta.

Titlu: Identități secrete. Începutul sfârșitului

Titlu original: Whispered Identities

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Colecția: Crime Scene

Anul publicării: 2011

Notă: 5/5

Recenzie: Identități secrete de Monica Ramirez (Alina Marinescu #2) (1)

Alina Marinescu #2 1Chiar și cea mai puternică iubire poate păli la un moment dat. Nu știu de ce spun asta acum că citesc a doua parte din volumul doi al seriei „Alina Marinescu, dar chiar am rămas cu acest gust acum câteva zile când am terminat „Dincolo de Invizibil. Aș putea să încep prin a face o interpretarea titlului raportat la acțiunea cărții, însă aș fi oarecum ipocrită, pentru că eu nu am citit cartea pentru a face un eseu literar, ci pentru a-mi hrăni curiozitatea legată de relația dintre Alina și Alex.

Așa cum am spus în recezia primului volum, îmi place Alex pentru că are acel ceva „interzis” care mă fascinează și sperie în același timp. Nu știu dacă vreau să întâlnesc pe cineva ca el în viața reală, însă nu aș da înapoi nici dacă aș face-o. Poate că gândesc așa deoarece văd doar exteriorul care este de-a dreptul spectaculos, însă sunt momente în care, dacă ar fi real, i-aș da cu ceva în cap. Este atât de insensibil, arogant, închis în el, încât mă mir cum de Alina nu a fugit cu Ford.

Ford este un personaj învăluit în mister. Este acea notă glumeață din lumea gri, albă și neagră cunoscută sub numele de Elite. Nu știu de ce, dar este un personaj care mă intrigă. Este un personaj periculos, dar care te face să vrei să divizezi peronajele în clasicele „team-uri” și să vrei să ieși din team-ul lui Alex, pentru a intra într-al său. Dacă nu era să mă apuc de al doilea volum, probabil că m-aș fi apucat de editat poze și postat pe blog, cât să se vadă din avion, că sunt team Alex, insă acum declar cu mâna pe inima că sunt team Ford forever. Acum sunt confuză și sunt prinsă la granița celor două team-uri.

Îmi place foarte mult acțiunea și chiar dacă nu sunt de acord cu fuga Alinei de Alex, deși o înțeleg, chiar rămân prinsă în lectură până la ultimul rând. Acum nu reușesc să mă despart de Alina Marinescu mai mult de două zile.

Apreciez foarte mult stilul autoarei de a destinde atmosfera tensionată din carte cu câte o replică de milioane. Este adevărat că sunt destul de rare, însă îmi amintesc că la un moment dat începusem să râd cu lacrimi, chiar dacă în urmă cu o pagină cineva murise.  Momentan sunt fericită că Scott este în viață (am o slăbiciune pentru el, nu știu de ce) și că Ford a rămas cu două mâini, două picioare, doi ochi și restul tacâmului și chiar sunt curioasă cum va fi viața Alinei la Paris din moment ce vrea să fugă de trecut. Sper să aflu cât mai repede.

P.S. Acesta este citatul meu preferat din carte:

„Lasă-mă să te întreb ceva, Alex. Femeia pe care o iubești e sus în patul tău, iar tu dormi cu mine în cameră. Sincer oricît m-aș simți de măgulit, trebuie să admiți că sună ca naiba.” (pag. 70)

Titlu: Identități secrete. Dincolo de invizibil

Titlu original: Whispered Identities

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Colecția: Crime Scene

Anul publicării: 2011

Notă: 5/5