Pagini de jurnal #13: Citim doar ce ne place

Este ciudat cum am reușit să scriu a 13-a postare din această categorie despre cel mai fierbinte subiect al sezonului rece, dar vreau să vă spun și despre experiențele mele cu scriitorii români.

Ca în orice relație normală, am avut momente frumoase și furtunoase în blogosfera românească. Am cunoscut oameni faini, dar și persoane cu care nu am nimic în comun și de-o parte a baricadei și de cealaltă. Dar fără niciunul dintre ei nu aș fi eu cea de astăzi. A fost nevoie să citesc multe căți până mi-am găsit stilul. Datorită tuturor oamenilor cu care am interacționat mi-am descoperit plăcerile literare, genurile care mă reprezintă și mă motivează și de aceea aleg să scriu acest articol.

Cred că discuția dintre autori și cititori/bloggeri a pornit dintr-un motiv pueril: calitatea recenziilor anumitor cărți și modul în care sunt percepute de fiecare persoană în parte. Sunt conștientă de poziția în care mă aflu și că tot ceea ce spun se poate întoarce împotriva mea, dar dacă am învățat ceva în ultima perioadă a fost asumarea propriilor fapte.

Uitându-mă la istoricul recenziilor de pe blog, îmi dau seama că am citit mai mulți autori români decât străini pentru că mi s-a părut corect să le acord și lor o șansă așa cum am făcut și cu cei străini la un moment dat.

Primii autori români (vii) pe care i-am citit și cu care am luat contact au fost Adina Speteanu și Monica Ramirez. Cele două au fost sursa mea de inspirație ca blogger, întrucât în vara anului 2012, când le-am cunoscut , treceam printr-o criză tipic adolescentină. Deși mi-au plăcut mult cărțile “Crimă la timpul trecut” și “Seducția apelor” în acel an nu m-am axat pe cărțile autohtone. Abia în 2013, când am scris prima postare pe acest blog am început să îmi deschid orizonturile literare, iar cele două au fost acolo înmânându-mi cheia spre o lume fantastică, dar cu multe nisipuri mișcătoare.

Monica m-a invitat să cunosc thrillerele prin „Traficantul de umbre” pregătindu-mă pentru seria „Alina Marinescu”. Am fost un bebeluș într-ale bloggingului, iar acest scriitor mi-a oferit încredere și amabilitate în ciuda recenziilor mele necizelate și întârziate. Uneori poate că am dezamăgit-o, alteori poate m-am ridicat la nivelul așteptărilor, dar mereu a fost deschisă la părerile mele și nu m-a scutit niciodată de adevăr.

Mergând pe aceeași linie de mistere și thrillere, am cunoscut-o și pe Anamaria Ionescu al cărei Sergiu Manta m-a cucerit. O serie care se petrece pe plaiurile noastre unde totul este o iluzie. Deși nu știam nimic una despre cealaltă, Anamaria mi-a oferit încrederea ei și m-a încurajat să-mi spun părerea despre literatura autohtonă nu doar pe blog, ci și la radio. (puteți citi despre experiența mea aici).

La radio am descoperit Editura Herg Benet, unde am întâlnit-o pe Cristina Nemerovschi. Este adevărat că scrie cărți controversate, însă omul din spatele lor, mereu a fost deschis la opinii, răspunzându-ne tuturor cu haz și diplomație. Ținându-mă după Cristina am cunoscut-o și pe Laura Nureldin care reinventează vampirii într-un mod light și pe înțelesul tuturor.

Să vă spun ceva! La capitolul „Laure” stau foarte bine pentru că pe lângă demoni, vampiri și călătorii în timp, am mai cunoscut o Laură cu dragoni. Să scrii o carte cu elemente asemănătoare cu celebra serie „Harry Potter” ai nevoie de curaj pentru că cititorii sunt foarte mofturoși. Laura Știrbu a trecut peste acest impediment și a creat un univers fantastic pentru toate vârstele prin seria „Vicontele Verenței Pierdute”. Și ca să citesc seria am fost convinsă de omul Laura, nu scriitorul.

Tot în zona Quantum Publishers, mă înclin în fața lui Theo Anghel pentru că m-a luat de pe holurile târgurilor fără să știe că nu i-am citit toată seria „Am murit din fericire” sau că la volumele citite am fost cam zgârcită la numărul de stele. Și după ce a aflat, a continuat să mă accepte așa cum sunt (plecată de la mansardă) și niciodată nu a făcut vreo referire la ce fac eu cu cărțile ei, fiind deschisă să discutăm chiar despre alte cărț. (sunteți de acord că putea să nu-și ia intenționat politețea de acasă și să mă pună la zid pentru că am avut tupeul să nu îi termin seria, nu?).

Recunosc că anul trecut am fost foarte un blogger foarte rău cu Allex Trușcă pentru că i-am zis în față că nu am fost dată pe spate de romanul său de debut. Cu toate acestea, el m-a ascultat și a zis „bine, acum știu ce nu prinde la public, așa că voi lua în considerare sugestiile tale”.  Așa că nu vă mirați că “Cealaltă regină” este bijuteria coroanei sale. Allex a fost deschis opiniilor „țăranilor” și a evoluat superb.

Dragoste la prima vedere am avut cu Aendo Assermore, care a început să facă ravagii cu inima și imaginația mea acum cinci ani, odată cu lansarea pe piață a Editurii Crux Publishing. Acolo am întâlnit foarte mulți oameni faini datorită lui Oliviu Crâznic și încrederii pe care mi-a acoradt-o. Eram cu blogul la început de tot, nu împlinisem un an de foarte mult timp, când scriitorul m-a scos din vizuină la primul meu târg Final Frontier. Acolo am descoperit “Anotimpul pumnalelor”, “Ceasul fantasmelor” și “Povestiri de la marginea realității”. Editorul Deea Sterea și autorii săi s-au asigurat că aveam să cunosc o altă versiune a fantasticului românesc care este mult mai alert decât Eliade. Dan Rădoiu mi-a adus de multe ori zâmbetul pe buze iar Șerban Andrei Mazilu rezită cu stoicism la vederea cărților sale masacrate pe care le citesc și recitesc din scoarță-n scoarță. Îmi plac cărțile cruxene și mereu am fost prima la rând când a venit vorba să lanseze ceva nou pe piață pentru că știu că de fiecare dată voi fi surprinsă plăcut.

Pe lângă lipsa de amabilitate a autorilor se mai zvonește și că scriu cărți de o calitate îndoielnică, nu?

Este adevărat că nu toți scriitorii scriu pe gustul meu și că nu reușesc să publice un text care se pliază în totalitate pe personalitatea mea, dar le-am dat o șansă pentru că așa mi s-a părut cinstit. Doar așa am aflat despre ce vreau să scriu și ce parteneriate aș vrea să am în viitor.

Anul trecut la Gaudeamus, niște doamne, care aparent mă cunoșteau, nu au ezitat să nu zică în gura mare răutăți de genul “asta-i aia care scrie doar despre Ramirez și Crux”. Este posibil să scriu mai mult despre ce îmi place decât despre ceva ce mi-a lăsat un gust amar. Recunosc că am și articole cu recenzii în care nu laud cărțile citite pentru că eu nu am empatizat cu subiectul lor. Și era de așteptat ca fanii cărțiilor respective să mă bombăne pentru că și eu aș fi bombănit dacă cineva ar spune că o carte care mie îmi place foarte mult nu este impresionantă. Diferența este că nu cred că aș putea să mă cert cu cineva pentru că nu sunt de acord cu opinia lui.

Trăgând linie la ceea ce am spus mai sus și judecând la rece ce se întâmpă în mediul online dedicat blogurilor de carte, îmi dau seama că este nevoie să-mi reevaluez prioritățile literare și să-mi triez mai bine cărțile pe care vreau să le citesc. Voi continua să citesc autori străini pentru că au cărți pe care vreau să le citesc, dar nu voi renuța nici la autorii noștri pentru că la ei am găsit povești nemuritoare care știu că mă vor însoți tot restul vieții.

Advertisements

Pagini de jurnal #12: Despre Goodreads Reading Challenge

Hei dragilor, sper că aveți un început de 2019 așa cum vă doriți pentru că știți ce se spune „dacă începutul nu este bun, așa va fi și continuarea”. Eu cred că toate aceste superstiții sunt doar influențe psihologice, cam cum este celebrul „dacă verși sarea, te cerți cu cineva”. Bineînțeles că acum 2000 de ani te certai cu toată lumea din moment ce sarea era mai scumpă decât aurul și dacă o iroseai aiurea, vărsând-o, familia te dezmoștenea și te mai și exila în deșert. Astăzi, deși obiectul discordiei s-a devalorizat, vorba a rămas, așa că fiți atenți ce vorbe folosiți anul acesta.

Că tot a venit vorba de cuvinte. Nu am putut să nu observ că mediile online dedicate cititorilor de carte au explodat cu articole despre cum să citești mai mult sau articole prin intermediul cărora cititorii își justifică numărul impresionant de cărți citite în 2018.

Pentru că suntem în plin sezon de rezoluții, aș vrea să vă împărtășesc câte ceva din experiența mea de cititor.

Unele povețti din familia mea spun că am învățat să citesc de la o vârstă incredibil de fragedă (nu o să o spun pentru că nu mă va crede nimeni, nici eu cred). Personal, nu îmi amintesc exact când am învățat să citesc, știu doar că mulți ani nu mi-a plăcut să stau cu nasul în cărți. Adesea le găseam un remediu perfect pentru insomnii sau perne ideale la orele de sport, muzică, desen sau religie.

Cu toate acestea, aparent, prin gimnaziu am descoperit că în paginile cărților se ascund lumi magice și că ele pot fi inepuizabile surse motivaționale pentru a îmi depăși condiția de elev, apoi student mediocru. Și totuși, până anul trecut niciodată nu mi-am completat Goodreads Challenge-ul, fără să trișez. Mi-a fost imposibil.

Sunt blogger de carte de aproape opt ani și scriu pe Reader’s Republic de șase. Am cont pe Goodreads din 2011 și cel mai probabil din 2012 încerc să duc un challenge până la capăt.

Prima dată am încercat să-mi setez 100 de cărți citite. Evident nu am reușit, dar am zis că pot pentru că alții puteau și voiam să fiu în trend. A doua oară am mai scăzut din număr până am ajuns la 50 de cărți pe an, fără vreo șansă de reușită. Doar anul trecut când am pus în balanță tot ce știu despre mine și ce pot, am reușit să îmi ating țelul și chiar să îl depășesc. Iar acest lucru m-a făcut să fiu mai mândră ca niciodată de cititorul din mine.

Desigur că vor fi persoane foarte implicate în acest challenge, care citesc studii științifice despre cum poți citi mai mult într-un an sau își fac ambiții în a citi ca restul, planificând totul pas cu pas, ce mă vor contrazice cu dovezi ce le aparțin mai mult sau mai puțin. Nu îmi plac polemicile și nu mă voi obosi să repet. Prefer să vă spun mai jos tot ce am pe suflet legat de acest subiect și ce am de gând să fac anul acesta în privința Reading Challenge-ului pe care mi l-am setat.

Anul acesta o să am același target ca anul trecut, de 25 de cărți. Dacă îl voi depăși, bravo mie, dacă nu, sper că îl voi putea duce la capăt. Iar dacă mai există vreun cititor, leneș ca mine prin blogosferă sau pur și simplu un nonblogger, i-aș propune să facă același experiment pe care îl fac eu acum.

Alegem un număr mic de cărți. Citim când avem chef și timp. Ne bucură de ceea ce citim și notăm citatele preferate într-un jurnal (eu fac asta pe Twitter). La final, termiăm cartea și ne gândim, sincer, dacă ne-a plăcut sau nu. Deschidem profilul nostru de Goodreads, o marcăm ca fiind citită, îi dăm o notă și de ce nu, scriem părerea sinceră despre ea.

E mai simplu să procedăm așa decât să fim ceea ce nu suntem și să căutăm justificări care nu ne reprezintă în totalitate sau să citim cărți din care nu am înțeles nimic doar pentru a ne atinge un scop care nici nu știu dacă este personal sau un trend.

Voi ce părere aveți? Cine este dispus să facă acest experiment cu mine? Poate vom deveni viitoarele modele pentru generația următoare de cititori. 

Pagini de jurnal #11: Cum am ieșit din reading și blogging slump

Dragă jurnalule,

Observ că au trecut mai bine de două săptămâni de la ultima postare și îmi este foarte rușine de atitudinea mea delăsătoare, însă în perioada aceasta nu am stat degeaba plângându-mi de milă, ci am făcut tot posibilul să mă mobilizez și să revin.

În primul rând, sănătatea nu este de partea mea, lucru care de cele mai multe ori m-a împiedicat să stau în fața monitorului să scriu sau în loc să citesc adormeam după câteva pagini.

În al doilea rând, realizez că pe zi ce trece devin o tânără din ce în ce mai ocupată de carieră și viața de familie, pentru că deși am un iubit extraordinar, mâncarea nu se face singură, casa nu se curăță singură, iar micul meu peruș nu știe să își curețe colivia. Așa că cineva trebuie să se ocupe și de aceste mici aspecte ale vieții și cine altcineva dacă nu eu?

Și nu în ultimul rând instabilitatea vremii din această iarnă mi-a creat o stare de amorțeală și apatie groaznică transformându-mă într-o pesimistă.

Cu toate aceaste aspecte negative, am încercat să lupt cu mine însămi și să încerc să mă ocup și de persoanamea pentru că am realizat că tocmai amorțeala aceasta mi-a făcut rău.

Pasul 1. Ieși din casă oricât de greu ți-ar fi să te dai jos din pat. Am început prin a duce gunoiul, a merge la cumpărături și apoi am culminat cu prima mea participare la B3. Faptul că am văzut oameni și am luat o gură de aer, mi-a mai pus sângele în mișcare. Deși de data asta am stat într-un colț la Book Blogger of Bucharest și mai mult am studiat oamenii și subiectele de discuție, m-am simțit chiar bine în compania altcuiva. Cu pași mici, intenționez să merg pe drumul socializării și să îmi fac noi prieteni sau să reînnod vechile prietenii deoarece Ghanda aduce lunar la Epic Bar oameni interesanți.

Pasul 2. Adoptă un stil de viață mai „sănătos”. Prin „sănătate” nu fac referire doar la ceea ce consumăm în viața de zi cu zi. Este adevărat că dacă încercăm un stil alimentar echilibrat și fără excese ne simțim fizic mai bine. Însă trebuie ținut cont și de mediul înconjurător. De exemplu eu am un chef mai mare de viață dacă mediul în care ămi desfășor activitățile este curat. Mă simt mult mai bine dacă dimineața fac patul, iar după ce servesc masa spăl vasele și mătur puțin. După o zi obositoare la birou parcă am alt chef de viață când ajung acasă într-un mediu ordonat. De asemenea acordă-ți o zi pe săptămână doar pentru tine. Eu sunt mai egoistă și mi-am alocat serile de sâmbătă și de marți să le petrec încuiată în baie făcându-mi toaleta din cap până în picioare, iar duminica dorm cât mai mult cu putință.

Pasul 3. Nu citi cărți „grele”. Nu este un secret că unul dintre autorii mei preferați este Șerban Andrei Mazilu, însă „Jocul Necromanților” este o carte ce trebuie citită cu mintea limpede, motiv pentru care refuz să o întinez cu lipsa mea de chef. De ce să citesc o carte bună, doar ca să fie citită, când aș putea să îmi revin cu o carte de duzină pentru care nu am nevoie de toată atenția din lume? Pentru mine o lectură ușoară este „Fluturi” de Irina Binder. Observ că pe măsură ce avansez cu lectura cărților Irinei, începe să mi se facă din ce în ce mai dor de Aendo și să citesc în paralel și cartea lui Andrei cu care înaintez destul de bine.

Pasul 4. Fă ceva nou. Prin ceva „nou” eu vreau să fac tradiții pentru blog și să încerc să continui #lecturadeluni. Însă acum, că mi-am schimbat telefonul, trebuie să îmi reconectez contul de Instagram al blogului de pagina acestuia de Facebook. O altă noutate ar fi că începând de anul acesta vreau ca lunar să achiziționez un obiect nou de pe wishlistul meu. Luna aceasta am început cu Funko Pop.

Pasul 5. Înconjoară-te de oameni cu care ești pe aceeași lungime de undă. Datorită cărților și filmelor, am avut bucuria de a cunoaște oameni extraordinari, însă există 4 persoane din cele 4 colțuri ale țării de care m-am atașat enorm. Alături de ele mă simt foarte specială și în același timp responsabilă persoanele lor pentru că ele s-au cunoscut prin mine. Ador sentimentul pe care îl am atunci când vorbim despre orice fleac și că de când ne-am adoptat reciproc nu m-am mai simțit singură.

Pasul 6. Fii cititor sau blogger doar dacă simți cu adevărat. Mi-a luat ceva până am conștientizat care este „menirea” mea în mediul online și până am acceptat că nu citesc și scriu pentru faimă sau cărți gratuite, ci pentru că așa simt că mă pot regăsi. Am realizat că dacă nu citesc sau scriu devin o persoană agitată care caută motiv de ceartă în orice, de parcă aș fi în sevraj. Așa că ceea ce fac, este în primul rând pentru mine iar restul este pe locul al doilea.

Pasul 7. Nimeni nu te aleargă. Deadline-urile, cifrele, numerele și statisticile ar trebui să fie pe ultimul loc. Bloggingul nu este un job, ci un mod de relaxare. De ce să mă simt și acasă ca la serviciu, când aș putea să îmi relaxez mintea făcând ceva ce îmi place?

Acum că ne-am lămurit ce și cum, nu rămâne decât să mă reorganizez și să vedem cine sunt câștigătorii concursurilor de luna aceasta. Pentru seria „Regii timpului” de Laura Nureldin vă mai puteți înscrie până sâmbăta aceasta, iar duminică seara, voi anunța câștigătorul.

Câșigătorul exemplarului „Ragdoll” va fi anunțat tot duminică, iar ambele premii vor pleca spre voi pe 10.02.2018 ^^

Pagini de jurnal #10: Frustrările anului 2017 și rezoluții pentru 2018

Dragă jurnalule,

Au mai rămas câteva ore din anul 2017 care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai urât an al meu. Dar am supraviețuit, ceea ce înseamnă că am făcut o treabă excelentă.

Cred că este prima dată când aștept un sfârșit și nu pentru că vreau să fac promisiuni pe care știu că nu le voi respecta niciodată, ci pentru că simt nevoia acută de a simți ceva nou: o haină, o pereche de pantaloni, o prietenie, nu contează. Vreau doar să simt că fac parte din ceva nou. Pentru a face acest lucru, însă, simt nevoia să mă descarc și ce modalitate mai bună, dacă să nu discut cu oamenii cu care, vreau să cred, că sunt pe aceeași lungime de undă.

Privind în spate observ că am oscilat destul de mult între activitate și inactivitate, iar motive sunt suficiente, dar nu și scuze. De data asta, cred că pot să fac un mare ghem din ele și să-l arunc în coșul stării de lene.

Desigur că lenea mi-a pus și un diagnostic pe care nu l-am mai avut până acum și anume de cititor căzut în reading slump pentru că nu am reușit să citesc tot anul nici măcar 25 de cărți.

Tocmai aceste lucruri, nu foarte plăcute, au fost un fel de duș rece pentru cititorul / bloggerul din mine și m-au făcut să îmi reamintesc motivul pentru care am luat decizia de a scrie și vreau să vă mărturisesc și vouă acest lucru.

Toată viața am fost izolată din punct de vedere social din varii motive, lucru care m-a făcut să tânjesc după prieteni. Când am iesșit în societate, am descoperit că nu reușesc să mă integrez în lumea modernă, simțindu-mă de cele mai multe ori în plus sau inferioară. Acest lucru mi-a adus o ceartă monstru cu o tipă super faină pe care la vremea respectivă nu am știut să o apreciez.

 

În încercările mele de a găsi oameni pe aceeași lungime de undă ca și mine și care, în primul rând, să simpatizeze cu mine am luat decizia de a scrie pe un blog despre ceea ce știam și încă știu să fac. Așa că puteți considera Reader’s Republic un club de lectură și discuții decât un blog despre cărți pentru că asta îmi doresc să fac aici. Vreau să cunosc oameni faini care sunt cinefili, bibliofili, sau pe scurt geek ca și mine cu care pot dezbate diverse subiecte din acest domeniu.

Îmi place să scriu și să citesc, să mă uit la filme, desene animate și animeuri. Sunt fan Harry Potter, Sherlock Holmes și Sailor Moon de când mă știu, iar cel mai mare vis al meu este să am posibilitatea fizică și financiară de a vizita Japonia. Sunt neîndemânatică și nu înțeleg multe lucruri din prezent, motiv pentru care de foarte multe ori cad și mă lovesc foarte, foarte tare și mă doare. Apoi ridic privirea și văd că sunt înconjurată de oameni faini care mă acceptă așa cum sunt și, cu multă răbdare, îmi explică ceea ce nu știu până înțeleg, iar apoi mă învață să mă descurc singură.

 

Pentru 2018 asta îmi doresc cel mai mult. Prin micul meu blog, vreau să cunosc mai mulți oameni dispuși să comunicăm și să dezbatem subiecte de interes comun pentru că am învățat că este greu să fii singur.

Abia aștept să ne revedem pe 1 ianuarie cu noi surprize, iar până atunci vă urez La Mulți Ani și un An Nou fericit! 

Pagini de jurnal #9: De ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor?

Pe Facebook, scriitorul Oana Arion a organizat un concurs în care trebuia să argumentăm de ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor.

Pentru că premiul este întreaga serie „Nemuritor”, nu m-am putut abține să nu mă înscriu și eu, dar am senzația că în comentariul postării nu am spus chiar tot ce mă roade pe suflet legat de acest subiect.

Citesc fantasy de când mă știu. „Cenușăreasa”, „Fata moșului și fata babei”, „Harry Potter”, „Jurnalele Vampirilor” sunt doar câteva din titlurile cu care am descoperit lumea acestui gen. Desigur că am avut grijă să nu neglijez nici faimoasa listă „to be read” din școală, dar oricând era binevenită o aventură desprinsă din altă lume.

Unul din motivele pentru care recomand genul fantasy oricărei persoane o întâlnesc este acela că am cunoștințe care toată viața au citit cărți despre lucruri realiste, motiv pentru care nu sunt și nu vor fi niciodată deschiși sugestiilor. Toate aceste persoane de care vă spun nu fac excepție de la rutina zilnică, evitând pe cât posibil să încerce lucruri noi, deși adesea se plâng de monotonie.

 

Eu, pe de altă parte, care 8 din 10 cărți citite fantasy, pot afirma că nu îmi este frică de aproape nimic. Recunosc că foarte rar ies din zona mea de confort, dar când o fac, mă asigur că are să fie cu „stil” și sunt mândră de acest lucru.

Un exemplu ar fi că până să citesc „Jurnalele Vampirilor” eram ferm convinsă că gogoșile sunt niște chestii grețoase pline de ulei, însă văzând că Elena servea la micul dejun o gogoașă în drum spre școală, am zis „de ce nu?” iar acum aș mânca toată ziua acest desert.

Astfel pot afirma că cititorii de fantasy preiau în viața reală mici fragmente din cărțile genului transformând realitatea în ceva mult mai atrăgător și colorat.

Acum am și eu o întrebare pentru toți cei care ați citit / vizionat cel puțin o carte / film Harry Potter: câți dintre voi ar fi purtat dacă nu erau elevii de la Hogwarts fulare, căciuli, mănuși în culorile caselor? Sau câți dintre voi nu ați încercat măcar o dată să gustați un preparat din dovleac? Dacă v-a plăcut sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Un alt argument pentru care sunt pro fantasy ar fi dezvoltarea imaginației și a vocabularului. Citind cărți de specialitate (istorie, geografie, biografii, etc.) pot spune că am acumulat o mulțime de cunoștințe în domeniu, dar numai Calistrat Hogaș sau Tolkien au reușit să mă facă să văd cu ochii minții fundalul pe care se petrece acțiunea. Categoric figurile de stil ca„florile salcâmului atârnau precum clopoțeii unui templu indian” nu le-am regăsit într-o piesă de teatru sau într-o carte de analiză matematică.

Prin această postare nu inteționez să vă oblig să citiți doar fantasy sau doar un singur gen literar deoarece gusturile diferă de la o persoană la alta, însă o dată la câteva cărți, ar fi frumos să schimbăm puțin peisajul și să ne aventurăm într-o lume puțin mai diferită decât cea în care trăim.

Pagini de jurnal #8 – Bookster

De câteva luni vreau să scriu această postare în care doresc să vă prezint, poate, singura plăcere de a avea un job – accesul la o bibliotecă în continuă creștere.

Bookster are parteneriat cu peste 160 de firme și mai are o listă de așteptare de 100 de posibili parteneri. Are peste 25000 de abonați și cărți din toate domeniile.

Din fericire lucrez la una din firmele partenere cu această bibliotecă online și am acces la volume pe care nu le am sau pe care vreau să le citesc, fără să le achiziționez, ceea ce este grozav.

Termenul în care poți păstra o carte de la Bookster este între o lună și două luni și poți împrumuta până la maxim 5 materiale o dată.

Pentru că trăim într-o lume comodă, bibliotecarii virtuali ne aduc romanele direct la sediul firmei (la noi sunt livrate la departamanetul HR) în fiecare vineri.

Îmi place site-ul lor pentru că are o interfață prietenoasă și pot găsi cu ușurință informații despre cărțile dorite, mai ales că în josul paginii avem o secțiune în care ni se propun alte titluri asemănătoare.

Cu ceva timp în urmă am împrumutat „Memoriile unei gheișe” și așa am aflat de alte cărți cu acțiunea care se desfășoară în Japonia

Un alt punct forte al acestei biblioteci este că pot să reîmprumut oricând orice carte. De exemplu, nu am reușit să scriu recenzii la nici o carte din cele împrumutate și le-am reîmprumutat pentru acest lucru, fără ca cineva să mă ia la întrebări.

Tot pe acest site există un fel de target pe care poți să ți-l faci de-a lungul unui an. Poți citi 12, 18, 24 sau mai multe cărți într-un an.

Încă nu am înțeles o chestie de pe site, dar nu este vremea pierdută: la fiecare roman împrumutat sau recenzie făcută, primești niște puncte și un nou titlu – eu sunt bookcenic. Încă nu știu dacă primesc sau nu vreun premiu pentru asta, dar am colegi care la începutul anului au primit niște plicuri de la Bookster în urma target-urilor sau punctelor. Poate că au fost niște diplome, cine știe? ^^

Una peste alta, dacă ați părăsit băncile școlii și lucrați, întrebați-vă șeful sau colegii dacă firma la care v-ați angajat are parteneriat cu Bookster și nu ezitați să vă creați un cont și să începeți să citiți ce cărți doriți.

 

Pagini de jurnal #7

Bună dragilor,

Astăzi mi-am amintit o vorbă spusă de unul din cei mai cunoscuți bloggeri de la noi – „astăzi toți vor să fie bloggeri și uită să fie cititori. Acum blogurile apar ca ciupercile după ploaie”.

JurnalRecunosc, eram la începutul „carierei” mele de blogger și m-am simțit cu musca pe căciulă la momentul respectiv, însă am încercat să închid ochii, să-mi astup urechile și să merg înainte fără să-mi pese de ce scrisese pe Facebook.

Îmi amintesc că la vremea aceea scriam pe un alt blog decât acesta. Acum 4 ani și 6 zile am scris prima postare pe Reader’s Republic, iar câteva luni mai târziu am fost la o discuție deschisă între cititori, autori și editorul de la editura X.

La vremea aceea eram singurul blogger dintre invitați și nu cred că se știa că era și un blogger pe acolo pentru că editorul  a zis „nu prea îmi vine să colaborez cu bloggerii, pentru că apar ca ciupercile după ploaie și asta doar pentru a cere cărți pe care nu sunt sigur dacă le și citesc”. Din nou m-am simțit nasol pentru că știam că îmi doream enorm o colaborare cu o editură sau o librărie online, așa că nu am știut cum să reacționez. A fost unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viața mea de blogger.

Ulterior, am primit ceea ce îmi doream, însă nu a fost să fie. Am avut colaborări cu editurile Corint, Litera, Herg Benet și Libris, însă nu am reușit să mă ridic la nivelul așteptărilor acestora pentru că pur și simplu nu pot. Nu pot să fiu altfel decât sunt.

Poate că nu am un condei excepțional și nu reușesc să fiu suficient de persuasivă să citiți anumite cărți care îmi plac mie sau pe care s-ar presupune că le promovez. Și poate că unele recenzii de-ale mele sunt extrem de laudative, însă asta nu înseamnă că nu încerc să fiu cât pot de sinceră aici. Scriind pe acest blog, am încercat să fiu sinceră, dar și să învăț să fiu diplomată.

Zilele trecute am făcut „curățenia de primăvară” pe blog și profilul meu de Goodreads. Pe blog am editat tag-urile și etichetele, iar pe Goodreads am editat recenziile, cu link-uri către blog.

Am făcut toate astea pentru că nu mă mai simt presată să fac totul perfect întrucât nu mai am colaborări, în sensul de sponsorizări, cu nici o editură, dar asta nu înseamnă că nu vom mai avea concursuri.

Și pentru că, din motive personale, am lipsit din blogosferă tot anul 2016, pot spune că am colecționat câteva cărți pe care aș vrea să vi le ofer sub forma unor mici concursuri.

În concluzie, vă mulțumesc tuturor celor care ați rămas să-mi citiți blogul și pentru like-urile pe care le primesc pe pagina de facebook Reader’s Republic. Voi face tot posibilul să nu vă dezamăgesc și sper ca în curând să fim o comunitate mai mare decât suntem acum 🙂