Pagini de jurnal #11: Cum am ieșit din reading și blogging slump

Dragă jurnalule,

Observ că au trecut mai bine de două săptămâni de la ultima postare și îmi este foarte rușine de atitudinea mea delăsătoare, însă în perioada aceasta nu am stat degeaba plângându-mi de milă, ci am făcut tot posibilul să mă mobilizez și să revin.

În primul rând, sănătatea nu este de partea mea, lucru care de cele mai multe ori m-a împiedicat să stau în fața monitorului să scriu sau în loc să citesc adormeam după câteva pagini.

În al doilea rând, realizez că pe zi ce trece devin o tânără din ce în ce mai ocupată de carieră și viața de familie, pentru că deși am un iubit extraordinar, mâncarea nu se face singură, casa nu se curăță singură, iar micul meu peruș nu știe să își curețe colivia. Așa că cineva trebuie să se ocupe și de aceste mici aspecte ale vieții și cine altcineva dacă nu eu?

Și nu în ultimul rând instabilitatea vremii din această iarnă mi-a creat o stare de amorțeală și apatie groaznică transformându-mă într-o pesimistă.

Cu toate aceaste aspecte negative, am încercat să lupt cu mine însămi și să încerc să mă ocup și de persoanamea pentru că am realizat că tocmai amorțeala aceasta mi-a făcut rău.

Pasul 1. Ieși din casă oricât de greu ți-ar fi să te dai jos din pat. Am început prin a duce gunoiul, a merge la cumpărături și apoi am culminat cu prima mea participare la B3. Faptul că am văzut oameni și am luat o gură de aer, mi-a mai pus sângele în mișcare. Deși de data asta am stat într-un colț la Book Blogger of Bucharest și mai mult am studiat oamenii și subiectele de discuție, m-am simțit chiar bine în compania altcuiva. Cu pași mici, intenționez să merg pe drumul socializării și să îmi fac noi prieteni sau să reînnod vechile prietenii deoarece Ghanda aduce lunar la Epic Bar oameni interesanți.

Pasul 2. Adoptă un stil de viață mai „sănătos”. Prin „sănătate” nu fac referire doar la ceea ce consumăm în viața de zi cu zi. Este adevărat că dacă încercăm un stil alimentar echilibrat și fără excese ne simțim fizic mai bine. Însă trebuie ținut cont și de mediul înconjurător. De exemplu eu am un chef mai mare de viață dacă mediul în care ămi desfășor activitățile este curat. Mă simt mult mai bine dacă dimineața fac patul, iar după ce servesc masa spăl vasele și mătur puțin. După o zi obositoare la birou parcă am alt chef de viață când ajung acasă într-un mediu ordonat. De asemenea acordă-ți o zi pe săptămână doar pentru tine. Eu sunt mai egoistă și mi-am alocat serile de sâmbătă și de marți să le petrec încuiată în baie făcându-mi toaleta din cap până în picioare, iar duminica dorm cât mai mult cu putință.

Pasul 3. Nu citi cărți „grele”. Nu este un secret că unul dintre autorii mei preferați este Șerban Andrei Mazilu, însă „Jocul Necromanților” este o carte ce trebuie citită cu mintea limpede, motiv pentru care refuz să o întinez cu lipsa mea de chef. De ce să citesc o carte bună, doar ca să fie citită, când aș putea să îmi revin cu o carte de duzină pentru care nu am nevoie de toată atenția din lume? Pentru mine o lectură ușoară este „Fluturi” de Irina Binder. Observ că pe măsură ce avansez cu lectura cărților Irinei, începe să mi se facă din ce în ce mai dor de Aendo și să citesc în paralel și cartea lui Andrei cu care înaintez destul de bine.

Pasul 4. Fă ceva nou. Prin ceva „nou” eu vreau să fac tradiții pentru blog și să încerc să continui #lecturadeluni. Însă acum, că mi-am schimbat telefonul, trebuie să îmi reconectez contul de Instagram al blogului de pagina acestuia de Facebook. O altă noutate ar fi că începând de anul acesta vreau ca lunar să achiziționez un obiect nou de pe wishlistul meu. Luna aceasta am început cu Funko Pop.

Pasul 5. Înconjoară-te de oameni cu care ești pe aceeași lungime de undă. Datorită cărților și filmelor, am avut bucuria de a cunoaște oameni extraordinari, însă există 4 persoane din cele 4 colțuri ale țării de care m-am atașat enorm. Alături de ele mă simt foarte specială și în același timp responsabilă persoanele lor pentru că ele s-au cunoscut prin mine. Ador sentimentul pe care îl am atunci când vorbim despre orice fleac și că de când ne-am adoptat reciproc nu m-am mai simțit singură.

Pasul 6. Fii cititor sau blogger doar dacă simți cu adevărat. Mi-a luat ceva până am conștientizat care este „menirea” mea în mediul online și până am acceptat că nu citesc și scriu pentru faimă sau cărți gratuite, ci pentru că așa simt că mă pot regăsi. Am realizat că dacă nu citesc sau scriu devin o persoană agitată care caută motiv de ceartă în orice, de parcă aș fi în sevraj. Așa că ceea ce fac, este în primul rând pentru mine iar restul este pe locul al doilea.

Pasul 7. Nimeni nu te aleargă. Deadline-urile, cifrele, numerele și statisticile ar trebui să fie pe ultimul loc. Bloggingul nu este un job, ci un mod de relaxare. De ce să mă simt și acasă ca la serviciu, când aș putea să îmi relaxez mintea făcând ceva ce îmi place?

Acum că ne-am lămurit ce și cum, nu rămâne decât să mă reorganizez și să vedem cine sunt câștigătorii concursurilor de luna aceasta. Pentru seria „Regii timpului” de Laura Nureldin vă mai puteți înscrie până sâmbăta aceasta, iar duminică seara, voi anunța câștigătorul.

Câșigătorul exemplarului „Ragdoll” va fi anunțat tot duminică, iar ambele premii vor pleca spre voi pe 10.02.2018 ^^

Advertisements

Pagini de jurnal #10: Frustrările anului 2017 și rezoluții pentru 2018

Dragă jurnalule,

Au mai rămas câteva ore din anul 2017 care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai urât an al meu. Dar am supraviețuit, ceea ce înseamnă că am făcut o treabă excelentă.

Cred că este prima dată când aștept un sfârșit și nu pentru că vreau să fac promisiuni pe care știu că nu le voi respecta niciodată, ci pentru că simt nevoia acută de a simți ceva nou: o haină, o pereche de pantaloni, o prietenie, nu contează. Vreau doar să simt că fac parte din ceva nou. Pentru a face acest lucru, însă, simt nevoia să mă descarc și ce modalitate mai bună, dacă să nu discut cu oamenii cu care, vreau să cred, că sunt pe aceeași lungime de undă.

Privind în spate observ că am oscilat destul de mult între activitate și inactivitate, iar motive sunt suficiente, dar nu și scuze. De data asta, cred că pot să fac un mare ghem din ele și să-l arunc în coșul stării de lene.

Desigur că lenea mi-a pus și un diagnostic pe care nu l-am mai avut până acum și anume de cititor căzut în reading slump pentru că nu am reușit să citesc tot anul nici măcar 25 de cărți.

Tocmai aceste lucruri, nu foarte plăcute, au fost un fel de duș rece pentru cititorul / bloggerul din mine și m-au făcut să îmi reamintesc motivul pentru care am luat decizia de a scrie și vreau să vă mărturisesc și vouă acest lucru.

Toată viața am fost izolată din punct de vedere social din varii motive, lucru care m-a făcut să tânjesc după prieteni. Când am iesșit în societate, am descoperit că nu reușesc să mă integrez în lumea modernă, simțindu-mă de cele mai multe ori în plus sau inferioară. Acest lucru mi-a adus o ceartă monstru cu o tipă super faină pe care la vremea respectivă nu am știut să o apreciez.

 

În încercările mele de a găsi oameni pe aceeași lungime de undă ca și mine și care, în primul rând, să simpatizeze cu mine am luat decizia de a scrie pe un blog despre ceea ce știam și încă știu să fac. Așa că puteți considera Reader’s Republic un club de lectură și discuții decât un blog despre cărți pentru că asta îmi doresc să fac aici. Vreau să cunosc oameni faini care sunt cinefili, bibliofili, sau pe scurt geek ca și mine cu care pot dezbate diverse subiecte din acest domeniu.

Îmi place să scriu și să citesc, să mă uit la filme, desene animate și animeuri. Sunt fan Harry Potter, Sherlock Holmes și Sailor Moon de când mă știu, iar cel mai mare vis al meu este să am posibilitatea fizică și financiară de a vizita Japonia. Sunt neîndemânatică și nu înțeleg multe lucruri din prezent, motiv pentru care de foarte multe ori cad și mă lovesc foarte, foarte tare și mă doare. Apoi ridic privirea și văd că sunt înconjurată de oameni faini care mă acceptă așa cum sunt și, cu multă răbdare, îmi explică ceea ce nu știu până înțeleg, iar apoi mă învață să mă descurc singură.

 

Pentru 2018 asta îmi doresc cel mai mult. Prin micul meu blog, vreau să cunosc mai mulți oameni dispuși să comunicăm și să dezbatem subiecte de interes comun pentru că am învățat că este greu să fii singur.

Abia aștept să ne revedem pe 1 ianuarie cu noi surprize, iar până atunci vă urez La Mulți Ani și un An Nou fericit! 

Pagini de jurnal #9: De ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor?

Pe Facebook, scriitorul Oana Arion a organizat un concurs în care trebuia să argumentăm de ce o serie fantasy nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor.

Pentru că premiul este întreaga serie „Nemuritor”, nu m-am putut abține să nu mă înscriu și eu, dar am senzația că în comentariul postării nu am spus chiar tot ce mă roade pe suflet legat de acest subiect.

Citesc fantasy de când mă știu. „Cenușăreasa”, „Fata moșului și fata babei”, „Harry Potter”, „Jurnalele Vampirilor” sunt doar câteva din titlurile cu care am descoperit lumea acestui gen. Desigur că am avut grijă să nu neglijez nici faimoasa listă „to be read” din școală, dar oricând era binevenită o aventură desprinsă din altă lume.

Unul din motivele pentru care recomand genul fantasy oricărei persoane o întâlnesc este acela că am cunoștințe care toată viața au citit cărți despre lucruri realiste, motiv pentru care nu sunt și nu vor fi niciodată deschiși sugestiilor. Toate aceste persoane de care vă spun nu fac excepție de la rutina zilnică, evitând pe cât posibil să încerce lucruri noi, deși adesea se plâng de monotonie.

 

Eu, pe de altă parte, care 8 din 10 cărți citite fantasy, pot afirma că nu îmi este frică de aproape nimic. Recunosc că foarte rar ies din zona mea de confort, dar când o fac, mă asigur că are să fie cu „stil” și sunt mândră de acest lucru.

Un exemplu ar fi că până să citesc „Jurnalele Vampirilor” eram ferm convinsă că gogoșile sunt niște chestii grețoase pline de ulei, însă văzând că Elena servea la micul dejun o gogoașă în drum spre școală, am zis „de ce nu?” iar acum aș mânca toată ziua acest desert.

Astfel pot afirma că cititorii de fantasy preiau în viața reală mici fragmente din cărțile genului transformând realitatea în ceva mult mai atrăgător și colorat.

Acum am și eu o întrebare pentru toți cei care ați citit / vizionat cel puțin o carte / film Harry Potter: câți dintre voi ar fi purtat dacă nu erau elevii de la Hogwarts fulare, căciuli, mănuși în culorile caselor? Sau câți dintre voi nu ați încercat măcar o dată să gustați un preparat din dovleac? Dacă v-a plăcut sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Un alt argument pentru care sunt pro fantasy ar fi dezvoltarea imaginației și a vocabularului. Citind cărți de specialitate (istorie, geografie, biografii, etc.) pot spune că am acumulat o mulțime de cunoștințe în domeniu, dar numai Calistrat Hogaș sau Tolkien au reușit să mă facă să văd cu ochii minții fundalul pe care se petrece acțiunea. Categoric figurile de stil ca„florile salcâmului atârnau precum clopoțeii unui templu indian” nu le-am regăsit într-o piesă de teatru sau într-o carte de analiză matematică.

Prin această postare nu inteționez să vă oblig să citiți doar fantasy sau doar un singur gen literar deoarece gusturile diferă de la o persoană la alta, însă o dată la câteva cărți, ar fi frumos să schimbăm puțin peisajul și să ne aventurăm într-o lume puțin mai diferită decât cea în care trăim.

Pagini de jurnal #8 – Bookster

De câteva luni vreau să scriu această postare în care doresc să vă prezint, poate, singura plăcere de a avea un job – accesul la o bibliotecă în continuă creștere.

Bookster are parteneriat cu peste 160 de firme și mai are o listă de așteptare de 100 de posibili parteneri. Are peste 25000 de abonați și cărți din toate domeniile.

Din fericire lucrez la una din firmele partenere cu această bibliotecă online și am acces la volume pe care nu le am sau pe care vreau să le citesc, fără să le achiziționez, ceea ce este grozav.

Termenul în care poți păstra o carte de la Bookster este între o lună și două luni și poți împrumuta până la maxim 5 materiale o dată.

Pentru că trăim într-o lume comodă, bibliotecarii virtuali ne aduc romanele direct la sediul firmei (la noi sunt livrate la departamanetul HR) în fiecare vineri.

Îmi place site-ul lor pentru că are o interfață prietenoasă și pot găsi cu ușurință informații despre cărțile dorite, mai ales că în josul paginii avem o secțiune în care ni se propun alte titluri asemănătoare.

Cu ceva timp în urmă am împrumutat „Memoriile unei gheișe” și așa am aflat de alte cărți cu acțiunea care se desfășoară în Japonia

Un alt punct forte al acestei biblioteci este că pot să reîmprumut oricând orice carte. De exemplu, nu am reușit să scriu recenzii la nici o carte din cele împrumutate și le-am reîmprumutat pentru acest lucru, fără ca cineva să mă ia la întrebări.

Tot pe acest site există un fel de target pe care poți să ți-l faci de-a lungul unui an. Poți citi 12, 18, 24 sau mai multe cărți într-un an.

Încă nu am înțeles o chestie de pe site, dar nu este vremea pierdută: la fiecare roman împrumutat sau recenzie făcută, primești niște puncte și un nou titlu – eu sunt bookcenic. Încă nu știu dacă primesc sau nu vreun premiu pentru asta, dar am colegi care la începutul anului au primit niște plicuri de la Bookster în urma target-urilor sau punctelor. Poate că au fost niște diplome, cine știe? ^^

Una peste alta, dacă ați părăsit băncile școlii și lucrați, întrebați-vă șeful sau colegii dacă firma la care v-ați angajat are parteneriat cu Bookster și nu ezitați să vă creați un cont și să începeți să citiți ce cărți doriți.

 

Pagini de jurnal #7

Bună dragilor,

Astăzi mi-am amintit o vorbă spusă de unul din cei mai cunoscuți bloggeri de la noi – „astăzi toți vor să fie bloggeri și uită să fie cititori. Acum blogurile apar ca ciupercile după ploaie”.

JurnalRecunosc, eram la începutul „carierei” mele de blogger și m-am simțit cu musca pe căciulă la momentul respectiv, însă am încercat să închid ochii, să-mi astup urechile și să merg înainte fără să-mi pese de ce scrisese pe Facebook.

Îmi amintesc că la vremea aceea scriam pe un alt blog decât acesta. Acum 4 ani și 6 zile am scris prima postare pe Reader’s Republic, iar câteva luni mai târziu am fost la o discuție deschisă între cititori, autori și editorul de la editura X.

La vremea aceea eram singurul blogger dintre invitați și nu cred că se știa că era și un blogger pe acolo pentru că editorul  a zis „nu prea îmi vine să colaborez cu bloggerii, pentru că apar ca ciupercile după ploaie și asta doar pentru a cere cărți pe care nu sunt sigur dacă le și citesc”. Din nou m-am simțit nasol pentru că știam că îmi doream enorm o colaborare cu o editură sau o librărie online, așa că nu am știut cum să reacționez. A fost unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viața mea de blogger.

Ulterior, am primit ceea ce îmi doream, însă nu a fost să fie. Am avut colaborări cu editurile Corint, Litera, Herg Benet și Libris, însă nu am reușit să mă ridic la nivelul așteptărilor acestora pentru că pur și simplu nu pot. Nu pot să fiu altfel decât sunt.

Poate că nu am un condei excepțional și nu reușesc să fiu suficient de persuasivă să citiți anumite cărți care îmi plac mie sau pe care s-ar presupune că le promovez. Și poate că unele recenzii de-ale mele sunt extrem de laudative, însă asta nu înseamnă că nu încerc să fiu cât pot de sinceră aici. Scriind pe acest blog, am încercat să fiu sinceră, dar și să învăț să fiu diplomată.

Zilele trecute am făcut „curățenia de primăvară” pe blog și profilul meu de Goodreads. Pe blog am editat tag-urile și etichetele, iar pe Goodreads am editat recenziile, cu link-uri către blog.

Am făcut toate astea pentru că nu mă mai simt presată să fac totul perfect întrucât nu mai am colaborări, în sensul de sponsorizări, cu nici o editură, dar asta nu înseamnă că nu vom mai avea concursuri.

Și pentru că, din motive personale, am lipsit din blogosferă tot anul 2016, pot spune că am colecționat câteva cărți pe care aș vrea să vi le ofer sub forma unor mici concursuri.

În concluzie, vă mulțumesc tuturor celor care ați rămas să-mi citiți blogul și pentru like-urile pe care le primesc pe pagina de facebook Reader’s Republic. Voi face tot posibilul să nu vă dezamăgesc și sper ca în curând să fim o comunitate mai mare decât suntem acum 🙂

Pagini de jurnal #6

20141112_140914Cred că am uitat cum este să ții un jurnal, pentru că nu am mai făcut asta din liceu, însă, teoretic, într-un jurnal se presupune că notez toate evenimentele importante care mi se întâmplă.

Un astfel de eveniment, aș putea spune că s-a întâmplat acum 10 zile, când m-am urcat pentru prima oară într-un tren cu destinația Brașov.

De mult timp îmi doream să vizitez acest oraș și nu pentru că este „sediul central al celor mai tari librării online din țară”, ci deoarece consider ca are iz de istorie datorită Cetății Brașovului, a Bisericii Negre, dar mai ales a Centrului Vechi.20161106_153407

Am fost, am văzut, m-am distrat, am răcit și am plecat. Cam așa a fost escapada mea în câteva cuvinte.

Mai pe larg, am fost la „Doctor Strange”. Ultima capodoperă Marvel, de care m-am îndrăgostit. A fost pentru prima dată după mult timp când am râs cu lacrimi, când m-am detașat de realitate pătrunzând într-un alt univers.

img-20161107-wa0009Și cum eu sunt mai, să zicem, energică de felul meu, nu m-am putut abține să nu merg la film cu Yuki de pe blogul și vlogul Yuki Black.

Yuki este o copilă tare simpatică și veselă care știe cum să facă omul să nu se rătăcească prin Brașov (prea rău) și evident a știut să mă alerge prin tot orașul.

Am fost la film, am mancat popcorn și am băut cel mai mare pahar de suc din viața mea (mi-a ajuns pentru 100 de ani).20161106_151625

După ce am fost la film în mall-ul Coresi, a fost rândul meu să o trag pe Yuki după mine să găsim magazinul Pandora, care defapt a fost un stand undeva pe mijlocul unui coridor din mall, iar reclama e atât de minusculă, ca am regretat că nu mi-am luat ochelarii la mine :))

img-20161107-wa0018Înconjurate de munți și păduri, pe aproape fiecare straduță a Brașovului se află câte o librărie în care îmi venea să intru și să uit să mai ies cum ar fi Okian, Șt. O. Iosif, Cărturești, Humanitas și multe altele.
Din păcate nu am fost până la Cetate, cel mai probabil, de lene, dar concluzia este că mai vreau. ^^

 

 

Pagini de jurnal #5

Dragii mei prieteni,

20141112_140914Mă bucur nespus să fiu din nou cu Lappy în brațe pentru că au trecut aproape două luni în care nu am mai intrat pe blog să împărtășesc fragmente din viața mea cu voi.

Vara aceasta am fost o mică leneșă, însă cred că este cazul să mă redresez și să mă reîntorc cu noi recenzii, știri și informații despre cărți, filme sau seriale și de ce nu, poate și puțină muzică (mai mult rock, vă rog!).

20-08-151Cred că ați văzut pe pagina de Facebook a blogului că mi-am stricat laptopul (Lappy) la începutul lunii iulie în tentativele mele disperate de a încerca să devin gammeriță, parcă nu eram suficient de mulțumită de faptul că sunt bloggeriță și cititoare împătimită. Acum că m-am ars, suflu și în iaurtul Zuzu pe care îl mănâncă în fiecare dimineață la serviciu (este preferatul meu).

În data de 18 iulie am fost la un atelier de scriere creativă organizat de prietenii noștri de la Editura Crux Publishing sub atenta supraveghere a scriitorului Dan Rădoiu, autorul colecției de nuvele „Povestiri de la marginea realității”.

Alături de el am creat, pe loc, o poveste de aventură a unui sconcs spațial, a unui nefericit exterminator de șoareci și a unui medium.

Mâine, 21 august, la o lună și ceva, intenționez să mă reîntorc în ceainăria La Un Ceai împreună cu el, Andreea Sterea (editorul Crux Publishing) și (sper din suflet) Oliviu Crâznic pentru a ne juca cu cărțile de tarot. Așa că sper să ne vedem cât mai mulți începând cu ora 19:30 la o ceașcă fierbinte de voie bună.

Și dacă suntem la capitolul evenimente, nu mă pot abține să nu menționez de festivalul „Gâbroveni & Covaci Days” care se va desfășura în perioada 21 – 23 august în centrul vechi al Bucureștiului un festival despre  legendele, poveştile și tradiţiile străzilor din această zonă. La acest festival va participa și scriitoarea Cristina Nemerovschi pentru a citi din ultima carte pe care a publicat-o „Păpușile” câteva fragmente. Așadar, dacă sunteți prin zonă, nu ratați ocazia de a o întâlni pe această autoare alături de care am avut ocazia duminică să petrec o zi specială la Muzeul Satului.

20-08-152Da, duminică am fost invitată la o emisiune găzduită de scriitorea Anamaria Ionescu, Amelia Velea și Cristian Florea la Radio România unde am discutat despre miturile și legendele românești în literatura de azi.

În cadrul emisiunii „Lada de zestre – Antena Satelor în Satul comorilor” am dezbătut această temă nu doar cu gazdele emisiunii dar și cu Alexandru Voicescu, Cristina Nemerovschi și Simona Lazăr.

Pe pagina de Facebook a blogului, în albumul „Lada de zestre – Antena Satelor in Satul comorilor din 16 august 2015” puteți vizualiza fotografiile pe care le voi uploada pe parcurs. A fost frumos, am dezbătut extrem de multe teme din literatură și așa am profitat de ocazie de a mă apropia mai mult de ei, cunoscând oamenii din spatele cuvintelor tipărite.

De asemenea, mi-am completat trilogia „Ultima Vrăjitoare din Transilvania” de Anna Vary și am mai adăugat vreo două cărți la bibliotecă.

Dacă nu am avut laptop și nici distrageri masive din lumea Internetului, am citit pe bandă rulantă, atât cât mi-a permis timpul liber, iar în pauzele de la muncă am scris recenziile aferente.

Acum stau, mă uit la cât am scris și nu știu când voi termina de publicat tot ce am scris. Voi cum mă sfătuiți? Să scriu recenziile una după alta, la un interval de câteva zile, între recenzii să mai presar câte o postare off? Nu știu ce să fac. Am prea multe de făcut și prea puține idei. Niște ajutor din partea voastră nu mi-ar strica…

Văd că am o postare de +600 de cuvinte însă am vrut să profit de ea pentru a vă povesti tot ce am făcut în perioada verii când nu am fost nici la munte, nici la mare și foarte puțin acasă la părinți.

Am vegetat, dar am încercat să nu mă rup cu totul de lumea pe care o iubesc atât de mult. Acum sper că nu v-am plictisit și că ne vom întâlni mai des pe aici pentru a ne povesti câte’n lună și în stele, mai ales că toamna pare să se grăbească (finally).

D&E2