Lumea cărților #13: Editura UP

Am observat că a trecut foarte mult de când am discutat, aici pe blog, despre ce se mai întâmplă în lumea cărților.  Astăzi vă propun să facem cunoștință cu o nouă editură de pe piața noastră, Editura UP.

„Bebelușul” acesta adorabil, sub numele juridic Unconventional Publishing, s-a născut din dorința de a crea o comunitate menită să reunească cititorii amatori, dar și pe cei de cursă lungă sub atenta îndrumare a Oanei Arion.

Personal, sunt foarte încântată de apariția acestei echipe pe piața literară autohtonă ,întrucât are o mulțime de idei care mă atrag foarte mult spre ei.

Primul lor proiect este o campanie care se adresează publicului tânăr care încă nu a părăsit băncile liceului. #Fiidiferit #Citeste este o campanie realizată de Editura UP în colaborare cu Editurile Tritonic, Quantum Publishers, Herg Benet și TREI. Autorii noștri preferați vor merge în școlile din București pentru a le demonstra adolescenților că nu toți scriitorii români sunt „morți” (atât fizic, cât și din punct de vedere al calității cărților scrise) și că este nevoie să își extindă orizonturile literare și pe plaiurile românești nu doar internaționale.

Eu sunt extrem de fericită datorită aceastei inițiative pe care o susțin, în speranța că proiectul va ajunge la inimile tinere a numeroși cititori. Îmi doresc ca prin sprijinul meu și al altor colegi din blogosferă, Editura UP să depășească granițele Bucureștiului, ajungând astfel și în alte orașe din țară.

Al doilea proiect este un club de lectură. Până nu de mult, nu prea cunoșteam noțiunea aceasta și fiind o nișă foarte mică, este important să încurajăm aceste evenimente. Nu doar pentru că putem să ne întâlnim cu autorii preferați, ci și pentru că avem posibilitatea de a ieși din zona noastră de confort literar și astfel vom putea descoperi titluri noi. Mai jos aveți o listă cu întâlnirile din următoarea perioadă a clubului Eu citesc!.

Pe lângă evenimentele interesante pe care această Editură le organizează, nu pot spune stop nici titlurilor care urmează să fie disponibile în cel mai scurt timp. Printre acestea numărăm și a treia ediție a seriei „Alina Marinescu” de Monica Ramirez, deși eu o consider a patra ediție pentru că este foarte important să nu uităm de unde am plecat. La început, primele trei volume ale seriei au făcut cunoștință cu publicul român în ediția de buzunar Crime Scene, apoi acestea au avut primele haine noi la Editura Tritonic unde a fost și publicată integral prima ediție a seriei.

A doua serie pe care o aștept cu interes este chiar seria Oanei Arion, „Nemuritor”. Aproape toate prietenele mele au citit-o și de multe ori îmi este ciudă că nu pot participa la dezbaterile lor despre cele cinci cărți care o alcătuiesc. Așa că pentru mine a devenit un must read pentru anul acesta.

Momentan, Editura se concentrează pe cele două autoare menționate mai sus și organizarea evenimentelor literare care mă fac să îmi doresc mai mult timp liber decât prevede legea și contractul de muncă. Însă echipa este în creștere și sunt sigură că de acum încolo vom avea o mulțime de surprize plăcute.

Advertisements

Recenzie: Gemini de Monica Ramirez (Gemini #1)

Ați văzut vreodată un trandafir de un miros îmbătător și o eleganță rară, dar atunci când ați vrut să-l atingeți v-ați rănit în spinii săi ascuțiți?

Cred că doar astfel pot descrie stilul Monicăi Ramirez de a scrie o carte, trilogie sau întreagă serie. Ea are un condei delicat ca petalele unui trandafir, cu emoții pure precum roua ce se ascunde între ele, dar cu un subiect dureros de real așa cum sunt spinii lui.

Cartea despre care vreau să scriu astăzi este prima din trilogia „Gemini”, cu scena desfășurării acțiunii în misteriosul, dar și tragicul Orient.

Jadyn Mathison are norocul de a fi înzestrată cu o inteligență sclipitoare, zeii oferindu-i și o frumusețe exotică datorită originilor sare orientale. Este tânără, independentă cu toată viața înainte, însă piedica ei spre o viață liniștită și fără probleme este creată chiar de proprii săi părinți. Pentru că s-a născut într-o familie în care mama este americancă și tatăl islamic, numele tinerei absolvente al școlii de drept de la Harvard este trecut pe listele teroriștilor.

Acțiunea este în floare încă din primele pagini ale romanului care debutează cu un atentat terorist la ambasada americană din Beirut unde Jadyn și tatăl său sunt răpiți de un grup terorist condus de Farouk Tehrazzi. Acest antagonist este interesant pentru că deși rându-i este dotat cu un instict foarte bun de supraviețuire, are și o minte strategică excepțională, calități ce au fost mai întâi cultivate de unul din personajele „pozitive” ale romanului.

Dacă Owen Wallace nu ar fi fost prin zonă în timpul atentatului de la ambasadă, cartea ar fi rămas un thriller foarte bun, însă prezența acestui agent Navy’s SEALs o condimentează, fiind jumătatea perfectă a lui Jadyn. Cu toate că legătura celor doi este scrisă în stele, noul cuplu, de pe scena literaturii contemporane, este nevoit să facă multe sacrificii pentru supravițuire și este pus la și mai multe teste pe care le va trece sau nu.

Toate cele 336 de pagini sunt de un suspans sfâșietor care de multe ori m-a împiedicat să fac și altceva decât să citesc pentru că așa cum am fost obuțnuită pâna acum, în lumea umbrelor nimic nu este ceea ce pare. Totul este fum și iluzii și doar cei mai buni supraviețuiesc.

 

Îmi place foarte mult atenția autoarei asupra detaliilor și puterea calmului cu care scrie. Monica niciodată nu a sărit peste anumite pasaje și cu o răbdare colosală, ne explică fiecare detaliu al acțiunii. De exemplu, eu nu știu politică aproape deloc, însă citind această carte mi-am făcut o oarecare idee despre scena politică islamică și am înțeles implicațiile pe care disputele în numele lui Allah le pot avea pe scena politică și economică mondială. De asemenea, romanul acesta are și implicații psihologice foarte mari. După ce a fost răpită și a asistat la mai multe evenimente triste, Jadyn trece prin niște stări asemănătoare cu isteria, apropiind cartea de realitate. Sunt convinsă că vor fi cititori sceptici care vor considera că ei în situațiile respective s-ar purta calm și rațional, însă cred că nu ai cum să rămâi întreg după ce treci printr-o lună de foc în deșerturile estice.

Sunt sigură că „Gemini” este începutul unei trilogii plină de adrelină, suspans, pasiune și umor suficient cât cititorul să nu fie îngrozit de realitatea de dincolo de granițe și abia aștept să continui periculoasa odisee cu al doilea volum, „Rogue”.

Titlu: Gemini

Autor: Monica Ramirez

Editura: Librex

Anul publicării: 2018

Nota: 5/5

Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?

Recenzie: Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez (Alina Marinescu #6)

Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez este una din cele mai complexe și realiste serii scrise de un scriitor contemporan. Ba mai mult, trebuie să ținem cont și de faptul că această scriitoare este româncă, lucru care îi aduce și mai multă valoare în ochii mei, mai ales că majoritatea cărților promovate la această oră sunt scrise de autori străini.

Curpinzând șase volume, această serie, se încheie cu renașterea agenției Elite, regăsirea protagonistei și începutul a Alina Marinescu #6ceva nou și diferit.

Mi-a plăcut foarte mult desfășurarea acțiunii și modul în care acesta m-a surprins odată cu avansarea lecturii. A fost exact așa cum m-am așteptat: definiția crudului adevăr.

Mi-a plăcut (și displăcut în același timp) că autoarea a subliniat efemeritatea vieții, a relațiilor, dar și puterea sentimentelor și a sufletului. În câteva pagini, mi-a reamintit că nici cele mai puternice persoane nu trăiesc o eternitate și că pot fi ucise, sau rănite.

Nu aș vrea să intru în detalii cu privire la acțiunea cărții pentru că aș putea face spoilere, iar astfel să vă piară cheful de lectură, ceea ce ar fi păcat pentru că romanul trebuie citit de la A la Z (inclusiv notele autorului, vă rog, nu vă opriți la „The End”).

Alina Marinescu este o persoană care a murit și a reînviat, care a suferit și a fost fericită, care a fost rănită și s-a vindecat. Pe lângă faptul că este un agent secret, ea este om, dar mai presus de toate, este femeie și mamă. Poate că în cele din urmă nu a rămas vie pentru ea sau pentru Alex, ci pentru a lăsa lumea un loc mai bun pentru fiicele ei. Poate că a avut momente în care voia ca existența să-i fie întreruptă pentru că viața îi cerea prea multe. Însă a rămas puternică până la final.

Alina a fost alături de mine și mi-a arătat viața așa cum e timp de patru ani. Pentru asta am iubit-o și am urât-o în același timp. Pentru asta o respect și o admir, chiar dacă este un personaj dintr-o carte.

De obicei aveam un întreg paragraf dedicat lui Ford (da, încă am rămas fascinată de el), însă de această dată, nu am ce să spun despre el. Vă informez că împreună cu Roman și Jason sunt bine. Au supraviețuit cu toții și sunt sigură că vor supraviețui până la final. Trebuie!

În acest volum am început să-l văd pe Alex cu alți ochi. Am început să îl văd și eu ca pe un bărbat, nu ca pe un robot cu circuite în loc de inimă. Am început să-l înțeleg și am început să regret că nu i-am acordat mai multe șanse încă din primul volum, chiar dacă l-am urât și admirat în același timp.

Nu l-am iubit niciodată (probabil că pe nimeni nu am iubit, cu excepția lui Ford) din mai multe motive. Însă l-am admirat pentru puterea lui, curajul său și loialitatea față de Alina. L-am admirat pentru că a ales să își calce pe inimă pentru a o salva pe cea iubită, că a mers până în Iad și înapoi pentru ea, că a făcut totul pentru ea și în cele din urmă am ajuns la concluzia că merită ca Alina să-i fie alături.

Am observat că am folosit destul de des „final” în această postare, dar numai pentru că nu știu cu ce aș putea să-l înlocuiesc: „sfârșit”, „în cele din urmă”? Nu știu. Știu doar că este ultimul volum dintr-o serie care m-a făcut să trăiesc o mulțime de emoții și diferite stări sufletești.

Știu că începând de azi nu voi mai aștepta continuarea poveștii și că probabil nu voi lua parte la nici o uniune fericită și nici o aniversare sau petrecere de-a lor.

Parcă văd că mulți dintre voi veți comenta când veți vedea sfârșitul și că veți ajunge la concluzia că mai trebuie ceva, însă vă anunț că: nu mai trebuie nimic. Seria s-a terminat așa cum trebuia.

Nu mai este nevoie de o continuare, de o altă versiune a ei pentru că lucrurile au fost așezate impecabil, făcând dintr-o poveste cu agenți secreți, o lecție de viață despre viață.

Mai devreme am menționat notele autoarei. Să știți că ele nu sunt un interviu cu autoarea și nici ea nu s-a trezit să vorbească despre biografia ei sau realizările sale. Ea pur și simplu ne-a oferit un nou final. O nouă perspectivă.

Monica Ramirez, în ultimele 25 de pagini ale cărții ne-a prezentat pe scurt și la obiect viața unui agent secret. Implicațiile ei și povara unui agent pe care o duce toată viața lui.

Da, lumea lor este atractivă, fascinantă, luxoasă, însă ești sigur ca îi vei supraviețui? Ești tu sigur că iubirea învinge totul? Realitatea este alta. Realitatea este crudă. În realitate, un agent secret, minte ca să supraviețuiască și supraviețuiește ca să ne salveze de alte incidente precum cel din 11 septembrie 2001.

Titlu: Recviem pentru un Asasin

Titlu original: Requiem for an Assassin

Autor: Monica Ramirez

Editura: Librex

Anul publicării: 2015/2017

Notă: 5/5D&E2

Recenzie: Abis de Monica Ramirez (Alina Marinescu #5)

Pentru mine, „Alina Marinescu” nu este pur și simplu o serie de cărți sau doar seria mea preferată. În această serie am avut ocazia de a cunoaște viața unor personaje care, conform autoarei, sunt inspirate din viața reală.

Alina Marinescu #5Vă dați seama că nu vom ști adevărul din spatele acestui șir de evenimente, însă eu m-am atașat foarte mult de tot ceea ce reprezintă Alina Marinescu și îmi pare rău că acesta este penultimul volum, dar este de departe preferatul meu.

Citind aceste cărți am depășit starea de cititor și am asimilat informațiile ca și cum aș intervieva-o pe însăși Alina Marinescu într-o emisiune în șase părți. Am fost fascinată de primul volum când aceasta a pornit pe drumul pierderii inocenței alături de Alex și de procesul complicat și istovitor de a deveni un super agent.

Al doilea volum m-a făcut să îmi înghit cuvintele pentru că a fost volumul în care Alina a încercat să se regăsească în nebunia noutății și a vieții de „fantomă” în timp ce în al treilea a trebuit să învețe să trăiască cu durerea și să o depășească.

Volumul patru a fost crunt. Dureros. Acesta a fost apogeul durerii Alinei și momentul în care a căzut în prăpastia întunericului.

Și acum privesc volumul al cincilea de pe masă și mă întreb dacă acesta este adevărat. Din punctul meu de vedere, „Abis” este cel mai inocent, dar în același timp și cel mai dur dintre toate. Alina a fost în iad și s-a întors de acolo cu forțe noi.

La început mă speriasem că este posibil ca tovarășul ucis de ea ar fi putut fi Ford, însă din fericire (pentru mine), nu a fost el. M-am bucurat de prezența personajului meu preferat în mai multe episoade din viața Alinei. De data aceasta, Ford a avut un rol șocant în viața protagonistei. Practic alături de Alex, Ford a fost cel care a eliberat lebăda rănită și vindecată din colivia cunoscută sub numele de Elite.

Am râs și am plâns parcurgând paginile romanului. M-am bucurat de fericirea Alinei, de iubirea necondiționată a lui Alex, de puritatea lui Marius și loialitatea lui Ford. Din punctul meu de vedere, cei patru sunt chintesența romanului. Separat sunt simpli oameni, dar împreună sunt o adevărată poveste despre iubiri, trădări și regăsiri de sine.

Nu știu câți dintre voi sunteți fani ai acestui gen de literatură, însă ca și până acum, recomand această serie cu căldură tuturor, pentru că sunt sigură că veți găsi cel puțin un personaj în care la un moment dat vă veți regăsi.

Titlu: Abis

Titlu original: Abyss

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

D&E2

Recenzie: Bariere de fum de Monica Ramirez (Alina Marinescu #4)

Acum o lună am decis că am așteptat suficient  ziua în care îmi voi cumpăra acest volum.

Sinceră să fiu, îmi era cam teamă să îl citesc mai ales acum că Alex s-a întors din morți, chiar dacă, personal, pe Alina nu o văd în brațele nimănui.

Din punctul meu de vedere, Alina este acel gen de persoană singuratică ce face totul pe cont propriu, persoana de lângă mai mult încurcând-o decât ajutând-o.Alina Marinescu #4

Trebuie să recunosc că am fost șocată de rolul minuscul pe care Alex l-a avut în acest volum. Mă așteptam să văd un război între el și Marius pentru recâștigarea, respectiv, păstrarea Alinei însă nu a fost să fie. Alex s-a retras în umbre de unde, ca un adevărat maestru păpușar, a supravegheat acțiunea desfășurată la picioarele lui.

Dar pentru mine plăcerea lecturii nu stă în supravegherea triunghiului Alina – Alex – Marius, ci are un nume mai simplu format din patru litere: Ford.

Sincer, ador personajul acesta. Este extrem de bine conturat și cât se poate de realist. Nu îl văd ca pe un super spion și categoric nu îl văd nici ca pe Superman. Este un agent secret, o fantomă, care a avut norocul sau ghinionul să fie cel mai bun prieten al lui Alex. Are sentimente puternice și este întruchiparea perfectă a loialității, a prietenului pe care oricine și l-ar dori, dar și a camaradului pe care te poți baza atât fizic, psihic, dar și care mereu știe ce să spună, făcând ca adevărul să fie dulce, nu ca un pumn în plexul solar. Îmi place foarte mult dedicarea cu care face chiar și cel mai mărunt lucru, dar cel mai mult îl iubesc pentru replicile spirituale pe care le are în orice situație.

Revenind la acțiunea romanului pot spune că mi-a plăcut foarte mult pentru că am avut parte de schimbări la 180 de grade a situației și a faptului că nu a fost un roman sentimentalist care s-a rezumat la problemele de cuplu ale protagoniștilor. Am fost marcată de spiritul de sacrificiu al Alinei, dar și de ceea ce a îndurat când a fost luată prizonieră de membrii Al’ Qaeda. Au fost unele paragrafe la care închideam ochii și îmi doream să se termine mai repede.

Tortura psihică și fizică la care a fost supusă nu numai ea, dar și alte personaje a fost insuportabilă la un moment dat și chiar mi-a părut rău când unul dintre agenții Elite a murit. Scena respectivă a fost descrisă cu foarte mult talent, la un moment dat reușind să o văd desfășurându-se dinaintea ochilor pe parcurs ce avansam cu lectura.

Romanul a fost o adevărată evadare în lumea umbrelor și a jocurilor sorții, de unde m-am întors cu o mulțime de întrebări. Ce s-a întâmplat cu Alina? Nu a murit nu-i așa? Adică dacă ar fi murit, atunci seria s-ar fi terminat, corect? Și unde este Alex când este nevoie de el? Dar Marius va reuși să înceteze să se mai învinovățească de eșecul ultimei misiuni?

Titlu: Bariere de fum

Titlu original: Hidden Rules

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2013

Nota: 5/5D&E2

Recenzie: Balanța puterii de Monica Ramirez (Alina Marinescu #3)

Până la toamnă, când se va publica volumul al IV-lea din seria „Alina Marinescu”, îmi permit să precizez că acesta este ultimul volum din serie. Îmi vor lipsi enorm personajele și replicile lor. Nu știu de unde să încep această recenzie pentru că sunt foarte multe lucruri de spus despre acțiunea volumului.Alina Marinescu #3

Cu toții știm că Elite este o organizație care nu există, al cărei staff este format din oameni „morți”. Nimeni nu știe de existența ei, până ce Alina nu intră în raza vizuală a CIA-ului. Vă dați seama că orgoliul acestei organizații este mai mare decât China și că în secunda imediat următoare își bagă nasul unde nu îi fierbe oala, transformând situația de așa natură, încât Elite se vede nevoită de a accepta un parteneriat până ce dușmanul numărul unu al lumii, organizația Al Quaeda va fi istorie. Când CIA sosește la Elite, vine cu un trădător, un nou erou care încearcă să-i salveze Alinei sufletul de la pierzanie și cu o mulțime de morți. Nu pot să spun exact ce s-a întâmplat acolo, decât că este prima dată când m-am înșelat cine este trădătorul, asta până ce adevăratul trădător nu a făcut un anumit lucru în timpul unei crize de isterie de-a Alinei.

Uitați un sfat dragilor: nu vă atașați prea mult de Kosmas pentru că nu o să facă prea mulți pureci pe aici, din păcate. Vestea bună e că personajele care mie îmi plac încă mai respiră și sper să respire în continuare.

Acum am și eu o problemă, care chiar mă roade, de când Alina i-a dat glas la un moment dat: ce se întâmplă cu pensionarii Elite? Chiar nu vreau să mă gândesc că ar putea fi uciși sau mai știu eu ce. Chiar m-am atașat de unele personaje cum ar fi Janson, Scott, de Ford nu mai trebuie să menționez și chiar și Webb mi se pare simpatic, deși e agent CIA.

Concluzia? Păi…. până în iulie, când va fi lansată „Fantoma de pe Lac”, o să fac o pauză de la cărțile Monicăi și o să îmi îndrept atenția spre o carte în engleză („Can You Keep a Secret?” de Sophie Kinsella), ceeace înseamnă o recenzie în engleză. Toate cele bune dragilor și ne auzim curând! ^^

Titlu: Balanța puterii

Titlu original: Balance of Power

Autor: Monica Ramirez

Anul publicării: 2012

Editura: Tritonic

Colecția: Crime Scene

Notă: 5/5