Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Lumea cărților #9 – Toamna lansărilor și a discuțiilor

Toamna este anotimpul meu preferat pentru că în sfârșit scăpăm de căldura insuportabilă a verii, pentru că pot savura ceaiuri peste ceaiuri cât este ziua de lungă, pentru că pot purta hainele mele pufoase și pentru că, bineînțeles încep lansările și surprizele editurilor.

discutii-rockstarÎmi displace vara pentru căldura ei insuportabilă și pentru că atunci nu am chef nici să citesc, nici să mă uit la seriale și nici măcar înghețata nu îmi place, așa că trei luni am zăcut ca un mort așteptând ca toamna să pună stăpânire pe noi și să mă trezesc și eu.

Pe 27 septembrie am fost la Cărturești Carusel pentru a mă întâlni cu Cristina Nemerovschi și Navi.

Într-o atmosferă rebelă și pe acordurile muzicii rock, cele două ne-au împărtășit viziunea lor asupra lumii rockstarurilor.

Este adevărat că atunci când cineva spune „sunt rocker” implicit te gândești la „sunt un dependent de alcool, dorguri și sunt certat cu frizerul, apa și săpunul”, însă nu este chiar așa.

Cristina a încercat ca prin romanul său, „Rockstar” să ne arate și lumea din spatele persoanei înveșmântată în piele neagră, pletoasă și tatuată. Poate că noi, oamenii banali și, considerați de societate, „normali” ne grăbim să-i judecăm prea repede și prea aspru fără să știm motivele pentru care rockerii aleg să se răzvrătească, sau poate pur și simplu nu ne plac schimbările și diferitul.

Pentru că toată adolescența mi-am petrecut-o printre rockeri, fără să vin acasă pe 7 cărări de la alcool sau fără să mă fi dorgat vreodată în viața mea, le-am găsit pe Navi si Cristina două persoane perfect normale, extrem de talentate și bune în ceea ce fac. Alții, probabil că le găsesc extravagante și posibil plecate de acasă pentru că lor nu le este teamă să ne arate cine sunt cu adevărat.

Și cum surprizele se țin lanț, pe 05 octombrie după fix 2 ani și 2 zile, ne-am reîntâlnit lansare-tritoniccu echipa de la Editura Tritonic la Casa Radio pentru dubla lansare a romanelor „Zodiac” de Anamaria Ionescu și „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez.

A fost o seară interesantă plină de surprize pentru că am revăzut oameni dragi și ne-am relaxat într-o atmosferă prietenoasă, plină de voie bună și carismă.

Aș putea spune că sunt tristă că „Alina Marinescu” a ajuns la final, dar vă mărturisesc că are un sfârșit cât se poate de potrivit pentru această serie spectaculoasă.

În timp ce Monica Ramirez a încheiat o poveste despre viață, curaj și sacrifiu, Anamaria abia a început-o.

După, probabil, cei mai lungi doi ani de așteptare Anamaria vine cu continuarea romanului „Nume de Cod Arkon” și abia aștept să o citesc și să văd ce mai face Sergiu.

Înainte de a încheia, vă anunț că în ultimul weekend din octombrie, chiar înainte de Halloween, vă invit să ne întâlnim cu toții la Romcon pentru a ne vedea într-un cadru SF dar de asemenea să ne și bucurăm de câteva din surprizele celor de la Crux Publishing.

romcon-banner

Happy 3’rd Anniversary

Inițial am vrut ca această brioșă să fie una adevărată (de la McDonald’s sau dintr-o benzinărie OMV căci acelea sunt 3rd_birthday_cake1cele mai bune brioșe ever), însă din lipsă de timp trebuie să mă mulțumesc cu una virtuală.

Și da, știu că trebuia să postez această postare acum două zile, însă din lipsă de timp nu am reușit să o finalizez. Pe 13 am fost la lansarea romanului „Delirul încapsulat” de Florin Corneliu Pîtea cu toată echipa de la Crux, iar ieri am fost într-o mini-excursie cu cei dragi.

Retrospectiva anului 2015 stă cam așa:

În primul rând am cunoscut oameni minunați în urma continuării colaborării mele cu scriitorul Oliviu Crâznic printre care se numără Șerban Andrei Mazilu, autorul romanului „Anotimpul Pumnalelor”, care în scurt timp a devenit romanul meu preferat.

03927Citindu-i pe cei doi am ajuns să mă îndrăgostesc de Editura Crux Publishing și inevitabil am avut ocazia de a face cunoștiință cu Andreea Sterea, editorul acestei, căreia trebuie să îi mulțumesc pentru întâlnirile lunare de la ceainăria La Un Ceai unde împreună cu Dan Rădoiu, un om extraordinar de la care am învățat foarte multe lucruri în doar câteva întâlniri.

Tot anul acesta am fost inivitată de către scriitoarea Anamaria Ionescu să particip alături de autorul și editorul de la Editura Herg Benet, Alexandru Voicescu și de soția sa, scriitoarea Cristina Nemerovschi la prima mea emisiune radio de la Radio Antena Satelor alături de care am petrecut niște ore fantastice discutând despre literatură și pasiunea noastră comună pentru cărți și citit.

Ulterior acestei emisiuni am încheiat o colaborare cu Editurile Crux Publishing si Herg Benet cărora le mulțumesc pentru sprijin și cărți.

05900În 2015, Moș Crăciun a venit mult mai devreme decât mă așteptam pentru că am primit un kindle Amazon și am avut ocazia de a citi ultimul volum al seriei „Alina Marinescu” de Monica Ramirez. Și trebuie să recunosc că a fost o lectură cu peripeții. Am fost extaziată, apoi am plâns, m-am simțit vinovată, am învățat să fiu mai puternică, doar ca apoi, odată cu terminarea romanului să aflu că Monica se întoarce în State, deci am plâns din nou.

Monica, sper ca atunci când te vei întoarce, va fi ca să lansezi acasă „Recviem pentru un asasin”, romanul care pur și simplu mi-a zguduit lumea din temelii.

03903Tot anul acesta am fost pentru prima dată la târgul de carte Gaudeamus. Nu fusesem niciodată și era visul meu să merg acolo și să mă bucur de atmosfera de „geek”. Da, mi-am făcut damblaua și am mers acasă cu o mulțime de cărți, cu autograf, și tot acolo, pentru câteva minute, am avut ocazia de a schimba câteva cuvinte și cu Lavinia Călina și am avut ocazia de a-i descoperi lumea din seria „Ultimul Avanpost”.

Am avut un an plin în care am învățat să scriu, să simt și să mă bucur de o mulțime de sentimente și senzații și sper ca anul acesta să fie cel puțin atât de fantastic ca cel care s-a încheiat.

Privind înapoi și trăgând linie lucrurile stau astfel:

Cea mai bună carte citită:

Anotimpul Pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu

Cea mai bună serie citită:

Ultimul Avanpost” de Lavinia Călina

Cea mai așteptată apariție:

readersrepublic_3_years_avatar

Mulțumesc Florin pentru design

Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez

Cea mai proastă carte/serie citită:

Crescendo” de Becca Fitzpatrick

Personajul preferat:

Aendo Assermore din Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu

Cel mai bun film fantasy văzut:

Bibliotecarul”

Cel mai așteptat film:

Insurgent

Cel mai slab film văzut:

Spongebob Pantaloni Pătrați

Actor preferat:

John Kim – Ezekiel Jones din Bibliotecarii

Cel mai bun serial:

Bibliotecarii

Cel mai grozav eveniment la care am participat:

Gaudeamus

03920

Observ că am scris un post kilometric și nu am apucat să vă spun ce am făcut sâmbătă. Ei bine… dimineața m-am trezit ferm decisă să compun o urare fabuloasă pentru Dan Rădoiu a cărei zi de naștere a fost și căruia îi urez un întârziat dar sincer La Mulți Ani, apoi mi-am dat seama stupefiată că este sâmbătă și că nu este zi de muncă așa că am adormit la loc doar ca apoi să mă trezesc și să îmi dau seama că mai era puțin și începea lansarea romanului „Delirul Încapsulat” de Florin Pîtea, lansare la care am fost și unde m-am relaxat, iar apoi am fost să sărbătoresc ziua blogului cu o amică prin Carusel de unde am achiziționat niște – câteva – mai multe cărți, iar când am ajuns acasă m-am pus din nou la somn.

Așa că mă puteți urî, bombăni căci deși am zis că mut munții din loc, nu am mutat nici ceașca de cafea de pe masă în chiuvetă și asta pentru că sunt o cititoare leneșă. ^^

D&E2

Leapșă #7: The sick book tag

Am primit această leapșă de la Simona, căreia îi mulțumesc pentru nominalizare ^^

  1. Diabet: o carte dulce, extrem de dulce.

20804Prin „diabet” eu înțeleg o carte extrem de siropoasă care, la final, m-a determinat să consum multă apă. Ei bine, aici nu este vorba de o carte, ci de o serie întreagă și anume „Hush, Hush de Becca Fitzpatrick, serie publicată la Editura Litera.

În prezent, la noi s-au publicat 3 din cele 4 volume apărute care aduc în lumina reflectoarelor o iubire dintre o muritoare și un înger căzut, care ulterior devine îngerul ei păzitor, doar ca apoi să cadă din nou. Acest clișeu mi se pare extrem de dulce. Defapt este exagerat de dulce pentru că este ca un cerc vicios al iubirii. Din iubire pentru cineva, te întorci mereu la greșelile anterioare.

2. Varicelă: o carte pe care ai citit-o odată, dar pe care nu o vei mai citi niciodată.

03915Testul Fierului de Holly Black și Cassandra Clare. Această carte, este interesantă, are magie, are prietenii sincere, dar îi lipsește acel je ne sais quoi care te prinde până la ultima pagină. Seamănă cu seria „Harry Potter”, dar fără să fie nici pe jumătate la fel de interesantă. Seamănă cu seria „Tara Duncan”, dar fără să aibă creaturi magice care să te facă să îți dorești să te reîntâlnești cu ele.

3. Gripă: o carte contagioasă care s-a răspândit ca un virus22503

Categoric seria „Divergent a Veronicăi Roth. Seria aceasta a făcut mari valuri în lumea literaturii contemporane și mulțumită Editurii LEDA am putut să o citesc și eu, însă odată cu avansarea în lectură am rămas în convalescență ca după o gripă lungă și urâtă.

 

4. Ciclu: o carte pe care o citești în fiecare lună sau mai des

Este o carte a cărei recenzie încă nu am scris-o pentru că o gândesc de la… începutul verii. Este vorba de „Anotimpul 03913Pumnalelor” scrisă de Andrei Șreban Mazilu. Această carte este apărută la Editura Crux Publishing în acest an și s-a lansat în luna Martie la festivalul Final Frontier. Am achizițonat-o la începutul verii și acum cred că sunt la a treia sau a patra lectură.

Subiectul acestui roman este o poveste a lorzilor, domnițelor și a ambițiilor, unde gloria secolului XIX se îmbină perfect cu fantasy-ul și sf-ul. Unde intrigile și comploturile îți prăjesc creierii dacă nu ești pe fază încă de la primul rând, căci toată povestea este un joc de domino imens. Sincer, plănuiesc să scriu și recenzia, toamna aceasta, cândva… trebuie doar să am curaj. Sper :))

5. Insomnia: o carte care te-a ținut treaz toată noaptea

03935Este o carte pe care am citit-o mai de mult: „…și la sfârși a mai rămas COȘMARUL”, carte scrisă de Oliviu Crâznic. Am citit-o acum mult timp, însă povestea m-a prins încă de la început nu doar prin eleganța cu care este scrisă, cât și prin acțiunea ei. Este o carte care aduce la lumină unul din cele mai vechi războaie ale lumii: Binele contra Răului. Niciodată nici unul nu va învinge, doar se va lua o pauză la răsărit.

Urmărind aventura tragică a lui  Arthur de Seragens am învățat că dacă forțele Binelui vor învinge, sunt necesare anumite sacrificii, iar dacă Răul va triumfa, cu toții vor fi sacrificați. Este o poveste de groază din Evul Mediu care îți taie respirația și te face să dormi cu lumina aprisă.03907

6. Amnezie: o carte pe care ai citit-o și care a eșuat în a lăsa o impresie puternică în mintea ta.

Seria „Fasciație de Melissa Marr. Știu doar că aveam mari așteptări de la ea și că după ce am terminat cele două volume, am uitat ce se petrece acolo.

7. Astm: o carte care ți-a luat respirația (care te-a impresionat)20813

Clar este „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez. Această carte a sunat un clopoțel în interiorul meu care m-a trezit din visele despre agenți secreți și lumea lor. Nu totul este faimă și glorie, ci doar un sacrificiu poleit cu aur.

8. Malnutriție: o carte care te-a lipsit din a mai vrea să mănânci

Momentan nu am întâlnit o asemenea carte.

9. Boală „călătoare”: o carte care te-a purtat prin spațiu și timp.

03927Asta este cea mai ușoară întrebare din leapșă, căci răspunsul este evident: „Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K.Rowling. Acesta este primul volum dintr-o serie care te poartă pe aripile imaginației și care îți taie respirația oricând a citi seria. Nu contează că am 11 ani sau 23 de ani. Efectul este același. Magic.

Predau această leapșă oricui vrea să o preia ^^

D&E2

Leapșă #6: The Disney Song Tag

Nu am mai postat de ceva vreme un Tag și nici nu știu dacă cineva îl va prelua.

Citind blogul lui Yuki, am descoperit acest Tag și am vrut să-l preiau și eu să văd ce iese.

Acesta se referă la celebrele melodii cunoscute din desenele Disney cărora li se atribuie o carte.

1. Part of Your World (Mica sirenă). Ce lume dintr-o carte te-ar putea schimba pentru ca tu să faci parte din ea?

part-of-your-world-o

Sincer? Mereu am fost fascinată de poveștile secolelor trecute, însă nici la prezent nu aș renunța. Însă Kerstin Gier a combinat superb trecutul cu prezentul într-o trilogie despre călătorii în timp: „Culorile Dragostei. Mi-ar plăcea foarte mult să fac parte din această lume magică și plină de intrigi și suspans pentru că are de toate. Iubire, trădări, mister, magie, legături ciudate…

2. Let It Go (Frozen). Ce carte nu ai vrut să o termini pentru că ai iubit-o aşa de mult?

freeze-softball-frozen

Cred că răspunsul este Harry Potter și Piatra Filosofală. A fost prima carte fantasy pe care am citit-o, până atunci obișnuindu-mă cu romanele scrise de autorii români. Însă Harry Potter mi-a marcat copilăria și a fost prima carte pe care o citeam sub pătură la lumina celularului (aveam un Sony Ericson de dimensiunile unui bolțar). A fost prima carte pe care am primit-o în dar de la un băiat de care (la vremea respectivă îmi plăcea), motiv pentru care a făcut-o și mai specială.

3. Beauty and the Beast (Frumoasa şi Bestia). Ce carte crezi că nu va fi uitată?

Beauty_and_the_Beast_-_OTPO carte care m-a făcut să plâng, care m-a făcut să o închid și apoi să îmi strâng tot curajul pentru a o redeschide. O carte care m-a făcut să simt trăirile personajului principal, făcându-le aproape palpabile. Este cartea pe care am citit-o într-o noapte de vară, acum un an. Este volumul al patrulea din seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez, „Bariere de Fum”.

4. So This is Love (Cenuşăreasa). La ce carte ai ezitat, dar ai sfârşit prin a o iubi?

Cinderella_-_So_This_Is_Love_-_2

Sincer? „Obsidian. Când am văzut că este cu extratereștri mi-am dat ochii peste cap și am zis „grozav, încă o poveste ca Twilight”. Și deși este „încă o poveste ca Twilight”, m-a prins. Mi-a plăcut. Am sfârșit prin a mă îndrăgosti iremediabil de ea.

 

5. Friend Like Me (Aladdin). Ce personaj ai vrea să-ţi fie cel mai bun prieten?

friend-like-me-aladdin-oPrietenul meu cel mai bun vreau să fie arogant, fițos, înfumurat, să nu îți poți da seama ce vrea și toate fetele să mă invidieze pentru că stau pe lângă el. Cel mai bun prieten al meu aș vrea să fie Daemon Black din seria „Lux”.

 

6. Reflection (Mulan). Ce carte ţi-a schimbat modul de a gândi?

giphy

Aici vorbim despre ultima carte citită, Recviem pentru un Asasin. A fost cartea care mi-a deschis ochii și care m-a adus mai aproape de maturizare. Când am termint-o, ieri, am stat câteva momente și am meditat la ce am citit și în câteva minute m-am autoevaluat și am înțeles multe lucruri pe care deși îmi erau spuse, nu le înțelegeam sau le consideram importante. Acum voi duce acea luptă cu mine pentru a trece acest prag cu brio.

7.Colors of the Wind (Pocahontas). Cui îi dai mai departe acest tag?

largeBună întrebare. Nu știu cât este de vechi și nici câte persoane l-au făcut, motiv pentru care îl predau tuturor cititorilor blogului.

D&E2

Recenzie: Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez (Alina Marinescu #6)

Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez este una din cele mai complexe și realiste serii scrise de un scriitor contemporan. Ba mai mult, trebuie să ținem cont și de faptul că această scriitoare este româncă, lucru care îi aduce și mai multă valoare în ochii mei, mai ales că majoritatea cărților promovate la această oră sunt scrise de autori străini.

Curpinzând șase volume, această serie, se încheie cu renașterea agenției Elite, regăsirea protagonistei și începutul a Alina Marinescu #6ceva nou și diferit.

Mi-a plăcut foarte mult desfășurarea acțiunii și modul în care acesta m-a surprins odată cu avansarea lecturii. A fost exact așa cum m-am așteptat: definiția crudului adevăr.

Mi-a plăcut (și displăcut în același timp) că autoarea a subliniat efemeritatea vieții, a relațiilor, dar și puterea sentimentelor și a sufletului. În câteva pagini, mi-a reamintit că nici cele mai puternice persoane nu trăiesc o eternitate și că pot fi ucise, sau rănite.

Nu aș vrea să intru în detalii cu privire la acțiunea cărții pentru că aș putea face spoilere, iar astfel să vă piară cheful de lectură, ceea ce ar fi păcat pentru că romanul trebuie citit de la A la Z (inclusiv notele autorului, vă rog, nu vă opriți la „The End”).

Alina Marinescu este o persoană care a murit și a reînviat, care a suferit și a fost fericită, care a fost rănită și s-a vindecat. Pe lângă faptul că este un agent secret, ea este om, dar mai presus de toate, este femeie și mamă. Poate că în cele din urmă nu a rămas vie pentru ea sau pentru Alex, ci pentru a lăsa lumea un loc mai bun pentru fiicele ei. Poate că a avut momente în care voia ca existența să-i fie întreruptă pentru că viața îi cerea prea multe. Însă a rămas puternică până la final.

Alina a fost alături de mine și mi-a arătat viața așa cum e timp de patru ani. Pentru asta am iubit-o și am urât-o în același timp. Pentru asta o respect și o admir, chiar dacă este un personaj dintr-o carte.

De obicei aveam un întreg paragraf dedicat lui Ford (da, încă am rămas fascinată de el), însă de această dată, nu am ce să spun despre el. Vă informez că împreună cu Roman și Jason sunt bine. Au supraviețuit cu toții și sunt sigură că vor supraviețui până la final. Trebuie!

În acest volum am început să-l văd pe Alex cu alți ochi. Am început să îl văd și eu ca pe un bărbat, nu ca pe un robot cu circuite în loc de inimă. Am început să-l înțeleg și am început să regret că nu i-am acordat mai multe șanse încă din primul volum, chiar dacă l-am urât și admirat în același timp.

Nu l-am iubit niciodată (probabil că pe nimeni nu am iubit, cu excepția lui Ford) din mai multe motive. Însă l-am admirat pentru puterea lui, curajul său și loialitatea față de Alina. L-am admirat pentru că a ales să își calce pe inimă pentru a o salva pe cea iubită, că a mers până în Iad și înapoi pentru ea, că a făcut totul pentru ea și în cele din urmă am ajuns la concluzia că merită ca Alina să-i fie alături.

Am observat că am folosit destul de des „final” în această postare, dar numai pentru că nu știu cu ce aș putea să-l înlocuiesc: „sfârșit”, „în cele din urmă”? Nu știu. Știu doar că este ultimul volum dintr-o serie care m-a făcut să trăiesc o mulțime de emoții și diferite stări sufletești.

Știu că începând de azi nu voi mai aștepta continuarea poveștii și că probabil nu voi lua parte la nici o uniune fericită și nici o aniversare sau petrecere de-a lor.

Parcă văd că mulți dintre voi veți comenta când veți vedea sfârșitul și că veți ajunge la concluzia că mai trebuie ceva, însă vă anunț că: nu mai trebuie nimic. Seria s-a terminat așa cum trebuia.

Nu mai este nevoie de o continuare, de o altă versiune a ei pentru că lucrurile au fost așezate impecabil, făcând dintr-o poveste cu agenți secreți, o lecție de viață despre viață.

Mai devreme am menționat notele autoarei. Să știți că ele nu sunt un interviu cu autoarea și nici ea nu s-a trezit să vorbească despre biografia ei sau realizările sale. Ea pur și simplu ne-a oferit un nou final. O nouă perspectivă.

Monica Ramirez, în ultimele 25 de pagini ale cărții ne-a prezentat pe scurt și la obiect viața unui agent secret. Implicațiile ei și povara unui agent pe care o duce toată viața lui.

Da, lumea lor este atractivă, fascinantă, luxoasă, însă ești sigur ca îi vei supraviețui? Ești tu sigur că iubirea învinge totul? Realitatea este alta. Realitatea este crudă. În realitate, un agent secret, minte ca să supraviețuiască și supraviețuiește ca să ne salveze de alte incidente precum cel din 11 septembrie 2001.

Titlu: Recviem pentru un Asasin

Titlu original: Requiem for an Assassin

Autor: Monica Ramirez

Editura: Librex

Anul publicării: 2015/2017

Notă: 5/5D&E2

Recenzie: Abis de Monica Ramirez (Alina Marinescu #5)

Pentru mine, „Alina Marinescu” nu este pur și simplu o serie de cărți sau doar seria mea preferată. În această serie am avut ocazia de a cunoaște viața unor personaje care, conform autoarei, sunt inspirate din viața reală.

Alina Marinescu #5Vă dați seama că nu vom ști adevărul din spatele acestui șir de evenimente, însă eu m-am atașat foarte mult de tot ceea ce reprezintă Alina Marinescu și îmi pare rău că acesta este penultimul volum, dar este de departe preferatul meu.

Citind aceste cărți am depășit starea de cititor și am asimilat informațiile ca și cum aș intervieva-o pe însăși Alina Marinescu într-o emisiune în șase părți. Am fost fascinată de primul volum când aceasta a pornit pe drumul pierderii inocenței alături de Alex și de procesul complicat și istovitor de a deveni un super agent.

Al doilea volum m-a făcut să îmi înghit cuvintele pentru că a fost volumul în care Alina a încercat să se regăsească în nebunia noutății și a vieții de „fantomă” în timp ce în al treilea a trebuit să învețe să trăiască cu durerea și să o depășească.

Volumul patru a fost crunt. Dureros. Acesta a fost apogeul durerii Alinei și momentul în care a căzut în prăpastia întunericului.

Și acum privesc volumul al cincilea de pe masă și mă întreb dacă acesta este adevărat. Din punctul meu de vedere, „Abis” este cel mai inocent, dar în același timp și cel mai dur dintre toate. Alina a fost în iad și s-a întors de acolo cu forțe noi.

La început mă speriasem că este posibil ca tovarășul ucis de ea ar fi putut fi Ford, însă din fericire (pentru mine), nu a fost el. M-am bucurat de prezența personajului meu preferat în mai multe episoade din viața Alinei. De data aceasta, Ford a avut un rol șocant în viața protagonistei. Practic alături de Alex, Ford a fost cel care a eliberat lebăda rănită și vindecată din colivia cunoscută sub numele de Elite.

Am râs și am plâns parcurgând paginile romanului. M-am bucurat de fericirea Alinei, de iubirea necondiționată a lui Alex, de puritatea lui Marius și loialitatea lui Ford. Din punctul meu de vedere, cei patru sunt chintesența romanului. Separat sunt simpli oameni, dar împreună sunt o adevărată poveste despre iubiri, trădări și regăsiri de sine.

Nu știu câți dintre voi sunteți fani ai acestui gen de literatură, însă ca și până acum, recomand această serie cu căldură tuturor, pentru că sunt sigură că veți găsi cel puțin un personaj în care la un moment dat vă veți regăsi.

Titlu: Abis

Titlu original: Abyss

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

D&E2