Tag Archive | Oliviu Crâznic

Recenzie: Metamorfoze, editor Andreea Sterea

Odată cu globalizarea și modernizarea, nu doar piața bunurilor și serviciilor a fost afectată, ci și piața literară.
În prezent, autorii caută să se adapteze noilor vremuri, modernizând legendele și transformându-le în ceva „cu priză la publicul de astăzi”.
metamorfozeAstfel, în zilele noastre, copiii nu se mai tem de lupi, pentru că sunt sexy, însă prin prezenta antologie, Andreea Sterea ne face un tur prin prin propria-i fermă de vârcolaci autentici. Uneori cu o putere de seducție neobișnuită, alteori înspăimântători, licantropii din această antologie sunt deopotrivă fascinanți și misterioși.
Cele 205 pagini ce alcătuiesc „Metamorfoze” însumează 11 povești ale marilor autori ai Literaturii Universale după cum urmează:
1. „Lup Nomad” de Alegernon Blackwood, deschide antologia cu povestea unui recepționer. Iubitor fiind de excursiile in natură, el alege să-și petreacă vacanța la pescuit pe malul Lacului Tămăduirii. Iar acest loc nu este întâmplător, se spune că acolo poate găsi ceea ce își dorește în materie de pescuit. Chiar dacă a fost avertizat de unul din prietenii săi de la Clubul Sportiv din Montreal, vrăjit de frumusețea locului, Malcom Hyde își instalează tabăra pe malul greșit, deși acesta părea să fie ideal pentru a-și desfășura vacanța. De ce nu trebuia să se stea acolo? Pentru că acela este teritoriul lupului mare și rău. Sau poate ne înșelăm?
2. „Lenore Arras” de Oliviu Crâznic este prezentă și în antologia autorului „Ceasul Fantasmelor” publicată tot la Crux Publishing și este vorba despre prada care devine prădător. Atunci când nu mai ai pe cine să iubești și să protejezi, durerea ce te macină lasă bestia din tine să iasă la suprafață acaparându-te cu totul, nemailăsându-ți decât dorința de răzbunare. Așa cum a spus Prof. Doc. Ciprian Mitoceanu aceasta este doar o „mostră din ce poate crea Oliviu Crâznic”. Și, așa cum veți vedea, nimic nu este ceea ce pare în această poveste despre iubire și răzbunare.
3. „Barrington Cowels” de Sir Arthur Conan Doyle, este printre poveștile mele preferate nu doar pentru că este scrisă de unul din autorii mei îndrăgiți, ci pentru că are de toate: legende, iubiri, mistere, dar cel mai important, crime nerezolvate. Este povestea misterului morții studentului Barrington Cowels, îndrăgostit nebunește de o tânără de o frumusețe afrodiziacă, dar care ascunde un secret ce duce la moartea tuturor pretendenților ei.
4. „Proscrisul” de Robert E. Howard este o poveste care începe cu un bal ce adună la castelul lui Dom Vicente da Lusto prietenii acestuia din toate colțurile lumii, printre care și un invitat misterios. Aceasta este povestea (dar și blestemul) unui suflet chinuit de forțe supranaturale prins între lupta dintre dorința Întunericului și propria-i conștiință.
5. „Stigmatul Bestiei” de Rudyard Kipling este dovada clară că acesta nu se rezumă doar la poveștile copilăriei noastre, cum ar fi „Cartea Junglei”, ci poate depăși oricând granița basmelor pentru a ne impresiona cu o intrigă ce pune accent pe puterea zeilor. Se știe că Asia este continentul cel mai apropiat de zei pentru că tradițiile s-au păstrat intacte din moși strămoși, iar prin tradiții ne putem referi și la blesteme, ce pot fi folosite ca și lecții de viață…
6. „Inspirație pentru Pickman” de H.P. Lovecraft a fost povestea care mi-a dat fiori și la propriu și la figurat. Celebru pentru stilul său de a crea trăiri prin cuvinte, mi-a luat destul de mult să-mi dau seama care este povestea din spatele poveștii pentru că eu eram atentă la personaje, nu la background-ul unde, cu mult calm, mă aștepta lupul…
7. „Sură lupoaica” de George Macdonald este povestea unui student prins de o furtună pe unul din dealurile scoțiene. Mai întâi se refugiază într-o peșteră, apoi este primit de o frumoasă fată în propria-i vizuină. O scurtă poveste în 7 pagini despre dorința de a fi iubit, dar și despre lupta dintre bestie și conștiință.
8. „Fiara” de Guy de Maupassant este mitul Bestiei din Geuvaudan prezentat sub forma unei scene de viață. Doi frați nobili, ce se consideră cei mai buni vânători din lume, se aventurează într-o noapte să prindă marele lup din zonă, însă ce-i prea mult strică, iar orgoliul lor este stins cu bestialitate…
9. „Misterele din Sparktower” este liantul dintre „Anotimpul Pumnalelor” și ”Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu. Este acea poveste de după acțiune și de dinaintea furtunii ce îl are ca personaj principal pe inspectorul Baudelaire. Este o scurtă poveste despre bestia ce deschide o cale de comunicare dintre om și zeu. Dacă ați citit primul volum, cu siguranța veți dori să continuați cu „Jocul Necromanților” pentru că veți întâlni aici cel puțin un personaj nou…
10. „Gabriel – Ernest” de Saki, în primă fază m-a dus cu gândul la „Câinele din Baskerville” al lui Doyle, însă de această dată ne întâlnim nu cu o fiară, ci cu un copil care la un moment dat recunoaște că preferă să servească la masă carne crudă de animal sau om. „Ai o fiară în pădurile tale” este prima propoziție a povestirii care se dovedește a fi povestea unui copil – monstru.
11. „Tarnhelm, sau cum a murit unchiul Robert” de Hugh Walpole încheie antologia „Metamorfoze”. Aceasta începe cu sosirea unui copil la unchii săi pentru a-și petrece vacanța, însă de ce nu are voie în micul Turn Cenușiu al conacului? Oare pentru că acolo locuiește lupul?metamorfoze
Toate aceste 11 povestiri sunt însoțite la final de un mic glosar în care Andreea Sterea și Oliviu Crâznic ne explică cine este autorul, pentru ce este cunoscut în literatura universală, dar și ce înseamnă anumiți termeni sau care au fost sursele de inspirație pentru aceste povești.
Recomand acest volum tuturor celor care doresc să se reîntoarcă la vechile concepții despre licantropie, fără să fi fost alterate de filmele și cărțile pentru adolescenți din ultima perioadă. O călătorie în timp când orice umbră se putea transforma în ceva monstruos.
Este lună plină și trebuie să CITEȘTI această antologie!

Titlu: Metamorfoze

Traducere și adaptare: Andreea Sterea, Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu

Editură: Editura Crux Publishing

An publicării: 2015

Nota: 5/5

Advertisements

Lumea cărților #10: CRUXmas Fair & Party

Sâmbătă, 17 decembrie, între orele 12:00 – 20:00 Editura Crux Publishing în parteneriat cu Epic Bar au organizat evenimetul caritabil CRUXmas Fair & Party.

Acest eveniment literar și artistic a fost organizat cu scopul de a strânge fonduri pentru proiectul „Ciorăpelul cu 15326582_1370089959690165_8361248728927204618_nbomboane” – acțiune caritabilă ce vizează 1000 de copii cu probleme medicale severe internați în secțiile de pediatrie generală, oncologie, boli cardiovasculare, boli locomotorii, chirurgie reparatorie și ortopedie din Centrul de Recuperare pentru Copii dr. Nicolae Robănescu, Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Marie Curie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și Copilului.

La târgul de carte au participat:

Editura Crux Publishing: cărți semnate de autori români consacrați și autori străini clasici, bookbags croșetate, sacoșe pânză personalizate și tricouri inscripționate, semne de carte pictate, bijuterii hand-made, figurine.
Librăria Books Express: cărți și cadouri pentru toate vârstele
GameArt: tricouri pictate manual pentru copii și adulți, tablouri, cadouri haioase
• Pancake Planet: clătite proaspete și dulciuri artizanale
Vlady Un Vampir Simpatic: benzi desenate, stickere, postere
Aventurile lui Sărăcel: benzi desenate
• Maria Bumbar: sculpturi lut
• Braidy: coafuri împletite
Epi’s Parlour: bijuterii victoriene / rock / goth

Atmosfera a fost extrem de relaxantă și prietenoasă unde m-am revăzut cu prieteni dragi, dar și unde mi-am făcut prieteni noi.

20161217_171533La standul celor de la Books Express m-am simtit ca un copil în atelierul lui Moș Crăciun. Tot standul a fost plin de cărți frumos ambalate în hârtie de sărbătoare, bomboane de ciocolată, stickere, semne de carte și multe, multe zâmbete.

Am luat și eu un „cadou” de la standul lor (al cărui preț de 20 RON a fost donat Taxiului cu Bomboane pentru proiectul „Ciorăpelul cu Bomboane”) și am câștigat romanul, în limba engleză, „By Nightfall” de Michael Cunningham.20161218_210425

Într-o punguță cu cititoarea împătimită de la Books Express am primit un semn de carte și multe, multe stickere.

La standul Crux Publishing mi-am achiziționat (în sfârșit) „Jocul Necromanților”, volumul al doilea din „Cronici din Voss”, de Șerban Andrei Mazilu, continuarea romanului meu preferat „Anotimpul Pumnalelor”.

Tot de la Editura Crux Publishing mi-am mai cumpărat și „Conan Barbarul: Misterul fântânii blestemate” pentru că după ce am citit „Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște” am devenit fascinată de lumea creată de Robert E. Howard și abia aștept să mă reîntorc în ea.

Din păcate, nu am ajuns la eveniment de la început așa că am ratat atât discuția cu scriitorul Florin Pîtea despre „Steampunk – istorii alternative și revoluții industriale imaginare”, cât și analiza lui Oliviu Crâznic și a Alexandrei Medaru despre „Fantasticul de impact: de la Gilgameș la Urzeala Tronurilor”.

20161217_163440Dar am ajuns la timp pentru dezbaterea scriitorilor Ana Maria Negrilă și Andrei Mazilu despre Fantasy și Science Fiction.

Iar la finalul acesteia am rămas impresionată de cât de bine au reușit cei doi să îmbine SF-ul cu fantasticul, două genuri literare pe care eu le consideram paralele.

Acest dialog a început cu un citat al unui autor X menționat de Ana Maria Negrilă: „După ce termină o carte, fiecare cititor își formează în minte un autor modern”. Mi-a plăcut foarte mult acest citat pentru că m-a pus pe gânduri mult timp, atât în timpul atelierului, cât și după acesta. Chiar și acum, în timp ce scriu acest articol, am cel puțin două interpretări pentru el.

Deși se presupunea că acest atelier avea o durată de 30 de minute, am depășit timpul și ne-am întins și peste atelierul de creație literară cu numărul 10.

Până la 20:00 am râs cu lacrimi, am glumit și am tricotat o poveste de Crăciun cu Maestrul Dan Rădoiu.20161217_192340

Imaginați-vă o mare petrecere a zeilor, organizată de Șeful cel Mare (noi l-am numit Zeus) cu ocazia Crăciunului pentru a primi daruri sau omagii de la fii și fiicele lui. La această petrecere sunt doi zei – zeul penelor de curent, Panait Beznă, și zeița coșarilor, Geta Pămătuf zisă și Pufi – care uită darurile pentru Șef.

Supărat pe obrăznicia celor doi, Zeus îi trimite pe Pământ pentru a-l ajuta pe Toma Vasilescu să fie Moș Crăciun pentru o zi.

Până acum totul pare ca un scenariu dintr-un film de Crăciun difuzat pe DIVA, însă imaginați-vă ce fel de poveste este aceea în care Moș Toma are 45 de ani, este bețiv de meserie și locuiește într-o casă de pe strada Ariciului undeva prin cartierul Rahova din București.

Și ca să fie treaba treabă, pe 23 Decembrie, casa în care acesta locuiește explodează de la o surgere de gaz și rămâne doar cu jumătate din aceasta.

Matol, fără jumătate de casă și fără bani, Toma Vasilescu este vizitat de Pufi și Beznă pentru a fi rugat să fie Moș Crăciun pentru o zi.

Negocierile sunt dure: Moșul dorește, nu una, ci două sticle de votcă ce se umplu singure la infinit, iar în schimb acesta are să meargă într-un mall pe care Beznă îl lasă fără electricitate de unde trebuie să fure un coș de cumpărături, ce are să fie vrăjit pentru a se umple singur cu daruri de Crăciun.

În tovărășia celor două zeități și cu un coș de cumpărături magic, Toma Vasilescu merge prin cartierele Rahova și Ferentari să împartă daruri vecinilor.

Cred că vă dați seama ce dialoguri și background am făcut pentru această poveste și nu cred că este greu să vă dați seama cât de mult am putut să râdem,.

Datorită stării de bine și de veselie nici nu am simțit când s-a terminat acest crus literar și a început CRUXmas Party-ul, ce a ținut până în zori 🙂

Postare aniversară: Literatura, eu și lumea…

Un Happy Halloween întârziat dragi cititori și un sincer La Mulți Ani dragă Oliviu!

În această postare, mi-am propus să spun câteva cuvinte mici despre unul din marii scriitori contemporani ai literaturi române.

Banner CraznicEste vorba despre Oliviu Crâznic, autorul romanului „…și la sfârșit a mai rămas COȘMARUL” și al colecției de nuvele „Ceasul Fantasmelor”.

Înainte de a citi „COȘMARUL, roman publicat la editura Vremea, îl cunoșteam pe Oliviu din spusele cititorilor de romane și publicații SF, fiind cunoscut pentru povestea tinerei Ermengaraade din publicațiile din domeniu.

Apoi, într-o zi de primăvară, când încă eram la început cu blogul am primit un e-mail în care mi se propunea o colaborare cititor-scriitor. Am acceptat-o nu doar de curiozitate ci pentru că Oliviu este unul din puținii scriitorii de gothic de la noi.

Am fost plăcut surprinsă să întâlnesc o persoană „sătulă” de noua față a vampirilor și vârcolacilor și să mă scufund într-o lume a Evului Mediu întunecat când Răul era rău și Binele bine.

Am iubit să citesc „COȘMARUL” întrucât „ne-a reamintit faptul că răul nu este ceva cu care să ne jucăm și că monștrii mitici nu sunt niște super eroi, ci mai degrabă niște creaturi jalnice, vrednice de milă și dispreț, dar mai ales… aducătoare de teamă.” – Oliviu Crâznic

Despre „Ceasul fantasmelor” nu pot spune decât că este o colecție spectaculoasă de povești din același aluat ca și „COȘMARUL. Povești cu o mare încărcătură simbolistică ce adesea îți dau câte un indiciu cu privire la ce are să urmeze. Trebuie doar să știi să înțelegi ce citești și să nu tratezi lectura ca pe o „altă carte”.

Mi-ar fi plăcut să fi citit „Ceasul fantasmelor” mai devreme, gen în timpul adolescenței pentru că așa am învățat că uneori de la curaj, la nebunie e doar un pas și că de fapt și de drept magia nu constă în hocus-pocus, ci se regăsește în fiecare apus de soare și răsărit de lună.

Aș putea continua cu poveștile despre aceste romane, doi dintre pilonii literaturii noastre, însă am făcut acest lucru în recenziile aferente fiecăruia.

De data aceasta aș dori să vă vorbesc despre omul din spatele poveștii nu printr-un interviu, ci din perspectiva mea de cititor, semi-jurnalist și, mai ales, om.

Pentru mine, Oliviu Crâznic este un titan al literaturii contemporane , un profesor și un drag prieten care împreună cu echipa de la Crux Publishing face lucruri mărețe.

5MNLunar este o plăcere să îl văd la întâlnirile speciale dirijate de Dan Rădoiu. Este o apariție aparent tăcută, dar cu idei geniale pe care le împărtășește, ca un sufleour, la momentul potrivit.

Păstrându-și eleganța cu care ne-a obișnuit în cărțile sale și în viața de zi cu zi, cititorii și scriitorii se îmbulzesc să schimbe două vorbe cu el.

Îmi amintesc că odată era solicitat de către toți cititorii și scriitorii de pe o rază de 20 de metri și că am stat aproape 15 minute ca să îmi acorde câteva momente fugare pentru a-mi semna o carte.

Cu o fire plăcută și deschisă, un bun ascultător, acest om, m-a fermecat încă de la primele vorbe schimburi de impresii și așa cum am putut, m-am ținut după el, pe la toate evenimentele la care participa pentru că eram ferm convinsă că aveam să învăț ceva nou și interesant, ceea ce am și făcut. Am stat cuminte și am urmărit cum literatura înflorește sub condeiul său, bagheta lui Dan Rădoiu și imaginația lui Șerban Andrei Mazilu.

Din câte știu, următorul atelier de creativitate va fi undeva peste 2 săptămâni, unde sper că vor fi cu toții prezenți, însă până atunci, dragă Oliviu, îți urez La Mulți Ani și la cât mai multe romane publicate.

Leapșă #7: The sick book tag

Am primit această leapșă de la Simona, căreia îi mulțumesc pentru nominalizare ^^

  1. Diabet: o carte dulce, extrem de dulce.

20804Prin „diabet” eu înțeleg o carte extrem de siropoasă care, la final, m-a determinat să consum multă apă. Ei bine, aici nu este vorba de o carte, ci de o serie întreagă și anume „Hush, Hush de Becca Fitzpatrick, serie publicată la Editura Litera.

În prezent, la noi s-au publicat 3 din cele 4 volume apărute care aduc în lumina reflectoarelor o iubire dintre o muritoare și un înger căzut, care ulterior devine îngerul ei păzitor, doar ca apoi să cadă din nou. Acest clișeu mi se pare extrem de dulce. Defapt este exagerat de dulce pentru că este ca un cerc vicios al iubirii. Din iubire pentru cineva, te întorci mereu la greșelile anterioare.

2. Varicelă: o carte pe care ai citit-o odată, dar pe care nu o vei mai citi niciodată.

03915Testul Fierului de Holly Black și Cassandra Clare. Această carte, este interesantă, are magie, are prietenii sincere, dar îi lipsește acel je ne sais quoi care te prinde până la ultima pagină. Seamănă cu seria „Harry Potter”, dar fără să fie nici pe jumătate la fel de interesantă. Seamănă cu seria „Tara Duncan”, dar fără să aibă creaturi magice care să te facă să îți dorești să te reîntâlnești cu ele.

3. Gripă: o carte contagioasă care s-a răspândit ca un virus22503

Categoric seria „Divergent a Veronicăi Roth. Seria aceasta a făcut mari valuri în lumea literaturii contemporane și mulțumită Editurii LEDA am putut să o citesc și eu, însă odată cu avansarea în lectură am rămas în convalescență ca după o gripă lungă și urâtă.

 

4. Ciclu: o carte pe care o citești în fiecare lună sau mai des

Este o carte a cărei recenzie încă nu am scris-o pentru că o gândesc de la… începutul verii. Este vorba de „Anotimpul 03913Pumnalelor” scrisă de Andrei Șreban Mazilu. Această carte este apărută la Editura Crux Publishing în acest an și s-a lansat în luna Martie la festivalul Final Frontier. Am achizițonat-o la începutul verii și acum cred că sunt la a treia sau a patra lectură.

Subiectul acestui roman este o poveste a lorzilor, domnițelor și a ambițiilor, unde gloria secolului XIX se îmbină perfect cu fantasy-ul și sf-ul. Unde intrigile și comploturile îți prăjesc creierii dacă nu ești pe fază încă de la primul rând, căci toată povestea este un joc de domino imens. Sincer, plănuiesc să scriu și recenzia, toamna aceasta, cândva… trebuie doar să am curaj. Sper :))

5. Insomnia: o carte care te-a ținut treaz toată noaptea

03935Este o carte pe care am citit-o mai de mult: „…și la sfârși a mai rămas COȘMARUL”, carte scrisă de Oliviu Crâznic. Am citit-o acum mult timp, însă povestea m-a prins încă de la început nu doar prin eleganța cu care este scrisă, cât și prin acțiunea ei. Este o carte care aduce la lumină unul din cele mai vechi războaie ale lumii: Binele contra Răului. Niciodată nici unul nu va învinge, doar se va lua o pauză la răsărit.

Urmărind aventura tragică a lui  Arthur de Seragens am învățat că dacă forțele Binelui vor învinge, sunt necesare anumite sacrificii, iar dacă Răul va triumfa, cu toții vor fi sacrificați. Este o poveste de groază din Evul Mediu care îți taie respirația și te face să dormi cu lumina aprisă.03907

6. Amnezie: o carte pe care ai citit-o și care a eșuat în a lăsa o impresie puternică în mintea ta.

Seria „Fasciație de Melissa Marr. Știu doar că aveam mari așteptări de la ea și că după ce am terminat cele două volume, am uitat ce se petrece acolo.

7. Astm: o carte care ți-a luat respirația (care te-a impresionat)20813

Clar este „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez. Această carte a sunat un clopoțel în interiorul meu care m-a trezit din visele despre agenți secreți și lumea lor. Nu totul este faimă și glorie, ci doar un sacrificiu poleit cu aur.

8. Malnutriție: o carte care te-a lipsit din a mai vrea să mănânci

Momentan nu am întâlnit o asemenea carte.

9. Boală „călătoare”: o carte care te-a purtat prin spațiu și timp.

03927Asta este cea mai ușoară întrebare din leapșă, căci răspunsul este evident: „Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K.Rowling. Acesta este primul volum dintr-o serie care te poartă pe aripile imaginației și care îți taie respirația oricând a citi seria. Nu contează că am 11 ani sau 23 de ani. Efectul este același. Magic.

Predau această leapșă oricui vrea să o preia ^^

D&E2

Lumea din spatele cărților #2: Atelier de scriere creativă cu Dan Rădoiu

Ploaia aproape că inundase Bucureștiul dându-ne senzația de frig, de tristețe, făcându-ne să ne refugiem undeva cu o ceașcă de ceai și o poveste bună.

Foto: Alex Sutiu

Foto: Alex Sutiu

În acest peisaj lacustru, la etajul unu dintr-o ceainărie de lângă Cișmigiu sunetele ploii erau acoperite de râsul sănătos al scriitorului Dan Rădoiu, al diverselor voci ale cititorilor și altor scriitori în timp ce mirosul de umezeală și natură udă era acoperit de dulcele parfum al ceaiului de cireș care aburea în fața mea.

Povestea sfârșitului lumii nu putea fi concepută decât în La Un Ceai sub bagheta magică a lui Dan, a ideilor lui Oliviu Crâznic și sub atenta supraveghere a Andreei Sterea.

Cărțile de tarot nu mi-au prezis că voi fi bogată, sănătoasă sau că mă voi mărita cu alesul inimii, mi-au prezis că mă voi simți bine în ceas de noapte alături de un grup de oameni minunați.

20150821_221641Am povestit despre magie, simbolistică, am râs, ne-am cunoscut mai bine și am simțit fiorii creației până în adâncurile ființei mele atunci când autorul „Povestirilor de la marginea realității” punea cap la cap ideile noastre.

Vineri seara am învățat să ne bucurăm de ploaie sau să o ignorăm. Am învățat să scriem și să fim creativi.

În zilele următoare ne vom întâlni pe site-ul Crux Publishing pentru a scrie povestea unei Apocalipse eșuate, și poate, de ce nu, să scriem primul nostru roman.

Un roman de aventură, cu personaje biblice, un roman pe care abia aștept să-l citesc. Bineînțeles că vă voi ține la curent cu ce se va scrie și că veți putea vedea ce înseamnă să găsești un grup de oameni, aparent, plecați de acasă, dar cu suflet mare și imaginație nemărginită. Doar așa putem să ne luăm zborul și putem evada în totalitate în lumea poveștilor.

Eu vă propun să ne acordați o șansă și data viitoare să ne întâlnim la cea de-a treia reuniune cu acești oameni fantastici.

D&E2

Pagini de jurnal #5

Dragii mei prieteni,

20141112_140914Mă bucur nespus să fiu din nou cu Lappy în brațe pentru că au trecut aproape două luni în care nu am mai intrat pe blog să împărtășesc fragmente din viața mea cu voi.

Vara aceasta am fost o mică leneșă, însă cred că este cazul să mă redresez și să mă reîntorc cu noi recenzii, știri și informații despre cărți, filme sau seriale și de ce nu, poate și puțină muzică (mai mult rock, vă rog!).

20-08-151Cred că ați văzut pe pagina de Facebook a blogului că mi-am stricat laptopul (Lappy) la începutul lunii iulie în tentativele mele disperate de a încerca să devin gammeriță, parcă nu eram suficient de mulțumită de faptul că sunt bloggeriță și cititoare împătimită. Acum că m-am ars, suflu și în iaurtul Zuzu pe care îl mănâncă în fiecare dimineață la serviciu (este preferatul meu).

În data de 18 iulie am fost la un atelier de scriere creativă organizat de prietenii noștri de la Editura Crux Publishing sub atenta supraveghere a scriitorului Dan Rădoiu, autorul colecției de nuvele „Povestiri de la marginea realității”.

Alături de el am creat, pe loc, o poveste de aventură a unui sconcs spațial, a unui nefericit exterminator de șoareci și a unui medium.

Mâine, 21 august, la o lună și ceva, intenționez să mă reîntorc în ceainăria La Un Ceai împreună cu el, Andreea Sterea (editorul Crux Publishing) și (sper din suflet) Oliviu Crâznic pentru a ne juca cu cărțile de tarot. Așa că sper să ne vedem cât mai mulți începând cu ora 19:30 la o ceașcă fierbinte de voie bună.

Și dacă suntem la capitolul evenimente, nu mă pot abține să nu menționez de festivalul „Gâbroveni & Covaci Days” care se va desfășura în perioada 21 – 23 august în centrul vechi al Bucureștiului un festival despre  legendele, poveştile și tradiţiile străzilor din această zonă. La acest festival va participa și scriitoarea Cristina Nemerovschi pentru a citi din ultima carte pe care a publicat-o „Păpușile” câteva fragmente. Așadar, dacă sunteți prin zonă, nu ratați ocazia de a o întâlni pe această autoare alături de care am avut ocazia duminică să petrec o zi specială la Muzeul Satului.

20-08-152Da, duminică am fost invitată la o emisiune găzduită de scriitorea Anamaria Ionescu, Amelia Velea și Cristian Florea la Radio România unde am discutat despre miturile și legendele românești în literatura de azi.

În cadrul emisiunii „Lada de zestre – Antena Satelor în Satul comorilor” am dezbătut această temă nu doar cu gazdele emisiunii dar și cu Alexandru Voicescu, Cristina Nemerovschi și Simona Lazăr.

Pe pagina de Facebook a blogului, în albumul „Lada de zestre – Antena Satelor in Satul comorilor din 16 august 2015” puteți vizualiza fotografiile pe care le voi uploada pe parcurs. A fost frumos, am dezbătut extrem de multe teme din literatură și așa am profitat de ocazie de a mă apropia mai mult de ei, cunoscând oamenii din spatele cuvintelor tipărite.

De asemenea, mi-am completat trilogia „Ultima Vrăjitoare din Transilvania” de Anna Vary și am mai adăugat vreo două cărți la bibliotecă.

Dacă nu am avut laptop și nici distrageri masive din lumea Internetului, am citit pe bandă rulantă, atât cât mi-a permis timpul liber, iar în pauzele de la muncă am scris recenziile aferente.

Acum stau, mă uit la cât am scris și nu știu când voi termina de publicat tot ce am scris. Voi cum mă sfătuiți? Să scriu recenziile una după alta, la un interval de câteva zile, între recenzii să mai presar câte o postare off? Nu știu ce să fac. Am prea multe de făcut și prea puține idei. Niște ajutor din partea voastră nu mi-ar strica…

Văd că am o postare de +600 de cuvinte însă am vrut să profit de ea pentru a vă povesti tot ce am făcut în perioada verii când nu am fost nici la munte, nici la mare și foarte puțin acasă la părinți.

Am vegetat, dar am încercat să nu mă rup cu totul de lumea pe care o iubesc atât de mult. Acum sper că nu v-am plictisit și că ne vom întâlni mai des pe aici pentru a ne povesti câte’n lună și în stele, mai ales că toamna pare să se grăbească (finally).

D&E2

Interviu #2: Oliviu Crâznic

Nu știu dacă ați auzit de campania lui Yuki și a „copiilor” de la Crux #traiestefantastic dar eu am auzit, și chiar dacă încă nu m-am prins 100% care e șmecheria, m-am băgat (căci așa sunt eu – o băgăcioasă).

Așa că voi debuta cu un interviu al lui Oliviu Crâznic, căruia îi foarte mulțumesc pentru amabilitatea și ajutorul oferit. Ah, pentru nou veniți, vorbim despre autorul care a scris …și la sfârșit a mai rămas Coșmarul și Ceasul Fantasmelor ^^

  1. Zi-ne câte ceva despre tine și activitatea ta. Pe lângă faptul că ești jurist, scrii articole de critică, ești invitat să prezinți cărți la diverse evenimente, predai cursuri la atelierul de scriere creativă etc. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
5MN

Foto: Mihaela Nazarie

Nu grozav (zâmbet). Dacă nu alerg între evenimente, stau în fața calculatorului și lucrez. Sper să se schimbe lucrurile când/dacă voi deveni scriitor „cu program întreg”, ceea ce mi-ar permite mai mult timp liber. Un prim pas a fost făcut, deoarece, prin colaborarea cu Editura Crux Publishing, am „delegat” o parte a atribuțiilor legate de promovarea operelor mele pe umerii editorilor (care au fost foarte amabili și și-au asumat această sarcină, cum ar trebui, de altfel, să procedeze orice editor profesionist, dar cum puțini procedează).

În ceea ce privește activitatea mea, aceasta constă în realizarea unor opere de ficțiune și în publicarea unor articole și studii de non-ficțiune, pe teme literare și culturale, precum și în sprijinirea culturii în general, a literaturii în special, prin diverse mijloace (inclusiv prin intermediul unui Atelier de scriere creativă SF&F, organizat de Revista de povestiri și de Bookblog, unde predau în prezent împreună cu Michael Haulică, dar și cu scriitorii-invitați Marian Coman și Sebastian A. Corn), în măsura timpului avut la dispoziție.

  1. Înainte de a fi scriitor, ești cititor. Ce scriitori consideri ca și-au pus amprenta asupra stilului tău și a temelor abordate? Ai fost comparat cu Lovecraft și Poe, cu Walpole, cu George R.R. Martin și Stephen King, ba chiar și cu autorii de tragedii din epoca elisabetană… Ce ai luat de la fiecare mai bun?

Scriitorii menționați de tine, și, în general, toți scriitorii pe care îi citesc, au în comun o calitate esențială: au înțeles perfect diferența dintre stilurile funcționale, dintre stilul beletristic și stilul colocvial, dintre stilul beletristic și stilul publicistic. În ceea ce privește opera mea, am avut multe de învățat de la clasici, pe care îi voi considera întotdeauna net superiori (majorității) contemporanilor – pentru că literatura, din inspirație, a devenit actualmente construcție, sau, mai grav, rețetă. Literatura gotică și romantică a reprezentat, fără îndoială, o culme a creației livrești, în mod cert imposibil de depășit, dar posibil a fi atinsă și în prezent, de către aceia care înțeleg cu adevărat arta.

  1. Ce cărți ai citit în ultima vreme?

Citesc foarte mult și variat, dintre operele parcurse recent aș recomanda aici Vraciul de pe norul interior (Lucian Dragoș Bogdan), Sharia (Roxana Brînceanu), Lacrimile diavolului (Ștefana Czeller), A opta zi e-n fiecare noapte (Eugen Cadaru), Mireasa prințului (William Goldman), Fată înecându-se (Caitlin R. Kiernan), Orașul (Alex Marinescu), Anotimpul pumnalelor (Șerban Andrei Mazilu), O introducere în opera lui Liviu Radu (Florin Pîtea), Pragul (Doina Roman), Atavic (Liviu Surugiu), Vegetal (Marian Truță&Dănuț Ungureanu).

  1. Ce pasiuni, în afară de scris, mai ai? Zi-ne câte ceva despre muzica, filmele, serialele, jocurile care îți plac.

Pasiunile mele sunt tot multe și variate. Ascult cu precădere muzică gothic metal (formațiile mele preferate fiind Grave Flowers, Lake Of Tears și My Dying Bride), clasică (în special Dvorak și Wagner), dar și disco și dance, în general melodii cu tematică interesantă (care, da, se regăsește și în muzica aparent „ușurică”, dacă este să amintim aici doar Captain Nemo și Waiting For Magic – Ace Of Base, Lucifer – Blue System, Rasputin – Boney M etc.). Îmi plac filmele de la începutul secolului trecut (Nosferatu, Omul-lup), filmele de serie B (All The Colors Of The Dark, And Comes The Dawn… But Colored Red) și filmele de la finalul secolului trecut și de la începutul secolului al XXI-lea (Subspecii, Jurassic Park, Congo, Oameni de onoare, Bătălie disperată, Armă mortală, Impostor, Sin City) – în general filme cu subiect, cu personaje, și cu efecte speciale non-„CGI” (sau, mai exact, cu „CGI” atunci când trebuie să fie cu „CGI”, nu cele cu tigri făcuți pe calculator, ori cu vârcolaci care arată ca niște cămile…), din arii tematice diverse, de la horror, SF, fantasy, la istorice, noir sau military. Dintre filmele „noi” mi-au plăcut foarte puține – Batman Begins, Kick Ass 1 și 2, The Avengers (1) fiind câteva excepții. Prefer serialele de la finalul secolului trecut: Star Trek – The Next Generation, SeaQuest, Babylon 5, Crusade, Twin Peaks, Umbrele întunericului, Străzile crimei. Dintre serialele mai noi, iubesc Death Note și mi-au plăcut Roma, Dinastia Tudorilor. Nu joc jocuri pe calculator (n-am jucat niciodată) – prefer șahul și jocul de cărți. Alte pasiuni (nesănătoase, deci gotice) sunt pizza (quatro formaggi cu diverse toppinguri) și Coca Cola.

  1. Care a fost primul contact pe care l-ai avut cu zona asta de SF/F, horror sau terror? Un serial, un film, o carte…

Având în vedere faptul că am început să citesc cu mult timp înainte de a începe școala, nu îmi amintesc. În orice caz, Omul invizibil de H.G. Wells și Lumea pierdută de A. Conan Doyle au fost printre primele lecturi de acest tip. Urmate de Poe, probabil.

  1. Zi-ne câteva dintre personajele tale preferate din sfera literaturii fantastice. Personaje care te-au impresionat, care îți sunt dragi sau care te-au influențat…

Pe lângă monștrii clasici (Carmilla, Dr Jekyll, Frankenstein etc.), a căror forță simbolică m-a impresionat

Designer copertă: Tudor Popa

Designer copertă: Tudor Popa

întotdeauna, mi-au plăcut foarte multe personaje poate prea puțin cunoscute, uneori secundare, dar care au dovedit calități remarcabile, făcându-mă să le admir în mod deosebit. Astfel, pentru mine Cazul Charles Dexter Ward înseamnă „Dr Willett”, Salem`s Lot înseamnă „Jimmy Cody”, Dune înseamnă „Thufir Hawat”, Jurassic Park înseamnă „Robert Muldoon”. Regele Arthur este, de asemenea, pentru mine, o figură emblematică a literaturii fantastice.

  1. Ești unul dintre puținii scriitori de gotic din țară. Ce te atrage atât de mult la acest gen?

Posibilitatea de a reliefa natura răului, în scopul combaterii acestuia. Posibilitatea de a ne cunoaște limitele și de a învăța să le depășim. Misterele și medievalismul proprii goticului. Redescoperirea și reînsușirea valorilor. Multe altele.

  1. Ti-am citit volumul de colecție „Ceasul fantasmelor. Combini dark fantasy cu horror, space opera cu romance, thriller-ul cu terror-ul. Care povestire îți place cel mai mult din colecție? Și ce ne poți spune despre ea? Ce te-a inspirat pentru a crea personajele, atmosfera, intriga?

Preferata mea este Lenore Arras, o poveste despre un răzbunător rănit, urmărit de oameni și de fiare printr-o trecătoare a morții, și despre o fată cu trandafir galben în păr, care își doarme somnul de veci sub gheață. O poveste despre, și aici am să citez din text, „copii, minciuni, cărţi, părinţi, sacrificii, adevăruri”. Personajele, atmosfera și intriga sunt inspirate, ca de obicei, din experiențe proprii, transfigurate, bineînțeles, artistic.

  1. Acum spune-ne despre întregul volum „Ceasul fantasmelor, publicat la 5 ani de la debut. Cum ai decis să îl publici? Ce reprezintă acest volum de colecție în cariera ta de scriitor?
Designer copertă: Ionuț Bănuță

Designer copertă: Ionuț Bănuță

Am publicat „Ceasul fantasmelor” la cererea cititorilor, care și-au dorit să găsească între aceleași coperte nuveletele și povestirile publicate de mine în ultimii ani, în diverse antologii sau reviste. Este ceea ce îmi doream și eu, mai ales pentru că unele dintre textele mele suferiseră anterior anumite schimbări în procesul editorial, iar eu le doream publicate așa cum le concepusem. Când Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu m-au anunțat că au decis să își înființeze o editură (Crux Publishing) și m-au întrebat dacă aș fi interesat să public la ei, am profitat de ocazie, și mă bucur că nu am ezitat. Ceasul reprezintă, astfel, o piesă de colecție, un cadou făcut de mine și de editorii mei cititorilor fără de care nu m-aș putea numi scriitor, dar și un cadou făcut de editori mie, ținând cont că au adaptat editarea cărții dorințelor mele. Mulțumiri lor și, bineînțeles, cititorilor.

  1. Ce ne pregătești pentru viitor? Ce proiecte ai și cum vezi colaborarea cu Crux Publishing?

Sunt mult mai bun la planificare, decât la punere în aplicare. Prin urmare, voi menționa doar proiectele la care lucrez momentan și care au șanse mai mari să se realizeze în viitorul apropiat. Așadar: Fantasticul delimitat (un studiu despre literatura fantastică), traducerea unor clasici (pentru că nu prea sunt mulțumit de traducerile existente pe piață în momentul de față), iar, în ceea ce privește ficțiunea, Imperiul minciunilor – un miniroman dark SF din ciclul Ermengaarde Saga, continuarea poveștii frumoasei și intrigantei principese din Întâlnire cu Ermengaarde, la fel de decisă să supună Galaxia, sacrificând prieteni și dușmani deopotrivă (o puteți cunoaște pe Ermengaarde în Ceasul fantasmelor, care reunește în segmentul Întâlnirii… patru povești din acest univers: Mascarada învinșilor, Transport periculos, Edana Rose și Domini Canes). Știu, cititorii mei îmi cer mai cu seamă Cărarea neagră (continuarea la „Coșmar”) – nu le ignor dorința, întotdeauna voi ține seamă de dorințele lor, dar este un proiect care durează.

Cât despre colaborarea cu Crux Publishing, îmi doresc să decurgă la fel ca până acum, adică la modul ideal. Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu au arătat un respect deosebit muncii mele (probabil și datorită faptului că Andrei este el însuși scriitor și, astfel, înțelege foarte bine că o operă trebuie să reflecte 100% viziunea autorului ei, rolul unui editor adevărat fiind de a se asigura că exact aceasta se întâmplă) și mi-au asigurat și promovarea și distribuția necesare, însoțite de un contract avantajos pe care până acum l-au respectat la literă, și nu am motive să cred că nu se va întâmpla așa și în continuare. Prin urmare, cu ajutorul editurii, sper să reușesc în perioada următoare să mă concentrez mai mult asupra scrisului și să ofer publicului ceea ce își dorește: literatură (fantastică) scrisă cu drag și înscrisă în anumite standarde de calitate, care să creeze o punte durabilă între iubitorii de cultură.