Tag Archive | Postare aniversară

Postare aniversară: La mulți ani Șerban Andrei Mazilu!

Serban Andrei MaziluAstăzi este ziua de naștere a scriitorului meu preferat – Șerban Andrei Mazilu.

Astăzi vreau să fac un pleonasm și să distrug puțin limba română: Șerban Andrei Mazilu este scriitorul meu cel mai preferat dintre preferați.

Autorul seriei „Cronici din Voss”, care (momentan) este formată din „Anotimpul pumnalelor” și „Jocul necromanților”, Andrei are și o mică povestioară intitulată „Misterele din Sparktower” ce a fost publicată în antologia „Metamorfoze”.

image-2017-02-11-at-8-34-15-pmPe lângă faptul că a scris seria mea preferată și cărțile mele de suflet, Andrei este tatăl lui Aendo Assermore (este pagina oficială a protagonistului din CDV*) și co-fondatorul Editurii Crux Publishing.

Pentru că este mare petrecere în gașca cruxiană, editorul Andreea Sterea a declarat această zi „zi de petrecere” așa că toate titlurile romanelor scrise de Andrei au reducere de 50% până la sfârșitul zilei.

Și dacă nu aș avea deja în bibliotecă (la loc de cinste) seria „Cronici din Voss”, vă spun sincer că aș cumpăra-o fără să stau pe gânduri.

La mulți ani Andrei! La cât mai multe cărți Maestre!

DSC_1425

 

*CDV – Cronici din Voss
AP – Anotimpul pumnalelor
JN – Jocul Necromanților
MDS – Misterele din Sparktower

Advertisements

Postare aniversară: Literatura, eu și lumea…

Un Happy Halloween întârziat dragi cititori și un sincer La Mulți Ani dragă Oliviu!

În această postare, mi-am propus să spun câteva cuvinte mici despre unul din marii scriitori contemporani ai literaturi române.

Banner CraznicEste vorba despre Oliviu Crâznic, autorul romanului „…și la sfârșit a mai rămas COȘMARUL” și al colecției de nuvele „Ceasul Fantasmelor”.

Înainte de a citi „COȘMARUL, roman publicat la editura Vremea, îl cunoșteam pe Oliviu din spusele cititorilor de romane și publicații SF, fiind cunoscut pentru povestea tinerei Ermengaraade din publicațiile din domeniu.

Apoi, într-o zi de primăvară, când încă eram la început cu blogul am primit un e-mail în care mi se propunea o colaborare cititor-scriitor. Am acceptat-o nu doar de curiozitate ci pentru că Oliviu este unul din puținii scriitorii de gothic de la noi.

Am fost plăcut surprinsă să întâlnesc o persoană „sătulă” de noua față a vampirilor și vârcolacilor și să mă scufund într-o lume a Evului Mediu întunecat când Răul era rău și Binele bine.

Am iubit să citesc „COȘMARUL” întrucât „ne-a reamintit faptul că răul nu este ceva cu care să ne jucăm și că monștrii mitici nu sunt niște super eroi, ci mai degrabă niște creaturi jalnice, vrednice de milă și dispreț, dar mai ales… aducătoare de teamă.” – Oliviu Crâznic

Despre „Ceasul fantasmelor” nu pot spune decât că este o colecție spectaculoasă de povești din același aluat ca și „COȘMARUL. Povești cu o mare încărcătură simbolistică ce adesea îți dau câte un indiciu cu privire la ce are să urmeze. Trebuie doar să știi să înțelegi ce citești și să nu tratezi lectura ca pe o „altă carte”.

Mi-ar fi plăcut să fi citit „Ceasul fantasmelor” mai devreme, gen în timpul adolescenței pentru că așa am învățat că uneori de la curaj, la nebunie e doar un pas și că de fapt și de drept magia nu constă în hocus-pocus, ci se regăsește în fiecare apus de soare și răsărit de lună.

Aș putea continua cu poveștile despre aceste romane, doi dintre pilonii literaturii noastre, însă am făcut acest lucru în recenziile aferente fiecăruia.

De data aceasta aș dori să vă vorbesc despre omul din spatele poveștii nu printr-un interviu, ci din perspectiva mea de cititor, semi-jurnalist și, mai ales, om.

Pentru mine, Oliviu Crâznic este un titan al literaturii contemporane , un profesor și un drag prieten care împreună cu echipa de la Crux Publishing face lucruri mărețe.

5MNLunar este o plăcere să îl văd la întâlnirile speciale dirijate de Dan Rădoiu. Este o apariție aparent tăcută, dar cu idei geniale pe care le împărtășește, ca un sufleour, la momentul potrivit.

Păstrându-și eleganța cu care ne-a obișnuit în cărțile sale și în viața de zi cu zi, cititorii și scriitorii se îmbulzesc să schimbe două vorbe cu el.

Îmi amintesc că odată era solicitat de către toți cititorii și scriitorii de pe o rază de 20 de metri și că am stat aproape 15 minute ca să îmi acorde câteva momente fugare pentru a-mi semna o carte.

Cu o fire plăcută și deschisă, un bun ascultător, acest om, m-a fermecat încă de la primele vorbe schimburi de impresii și așa cum am putut, m-am ținut după el, pe la toate evenimentele la care participa pentru că eram ferm convinsă că aveam să învăț ceva nou și interesant, ceea ce am și făcut. Am stat cuminte și am urmărit cum literatura înflorește sub condeiul său, bagheta lui Dan Rădoiu și imaginația lui Șerban Andrei Mazilu.

Din câte știu, următorul atelier de creativitate va fi undeva peste 2 săptămâni, unde sper că vor fi cu toții prezenți, însă până atunci, dragă Oliviu, îți urez La Mulți Ani și la cât mai multe romane publicate.