Tag Archive | Recenzie Herg Benet

Recenzie: Demoni de Laura Nureldin

Vă mai amintiți că acum aproape 10 ani în aproape orice librărie și că pe aproape toate blogurile dacă nu găseam romane cu vampiri, găseam cărți melodramatice cu îngeri căzuți?

Săptămâna aceasta am terminat de citit cea mai nouă carte despre îngeri căzuți, vrăjitoare, mediumuri și fantome.

Până nu de mult, Annie a locuit în New York, însă odată cu accidentul fratelui și cumnatei sale, prezența ei a fost necesară în California pentru a-și crește și supraveghea unica nepoată.

Când avea 15 ani, marea i-a răpit părinții, ceea ce a făcut-o pe Lisa Whealn să fie prima și ultima fată născută din generația ei și nu doar acest lucru o face specială. Adolescenta este vrăjitoare.

Familia Whealn are rădăcini străvechi și implicit multe moșteniri și tradiții. Unul dintre obiceiurile familiei este că în ziua în care împlinește 16 ani, primul copil de sex feminin născut în acest neam, primește un lănțișor cu o superbă pentagramă, ce reprezintă cele 4 elemente primordiale ale lumii: apă, foc, aer și pământ.

Laura Nureldin revine cu romanul „Demoni” în care tradițiile, vrăjile uitate de Timp și personajele fantastice se îmbină perfect cu prezentul nostru cuprins de febra solcializării online, în care tinerii uită să mai iasă din casă.

Cartea este scrisă de așa natură încât se citește singură, textul fiind accesibil tuturor indiferent de vârstă, pentru că am devorat cartea într-o zi obișnuită la serviciu, metrou, RATB și ultimele 50 de pagini acasă sub plapumă.

În timpul lansării cărții, scriitoarea ne-a mărturisit că toată ideea acesteia a plecat de la o fată și niște demoni. Nu se știa cine era fata și cine era demonul sau câți demoni erau. Nu aveau chip sau nume pur și simplu existau. Întocmai ca sentimentele. Știi că sunt acolo, undeva, dar nu le vezi, pur și simplu le descoperi pe parcurs.

Mi-a plăcut structura acțiunii, personalitatea personajelor, ideea în sine fiind extrem de originală, dar…

Am fost dezamăgită de dimensiunile romanului. 262 de pagini nu au fost suficiente pentru a înțelege absolut tot ceea ce mi-aș fi dorit să știu, plus că spre final mi s-a părut că timpul a trecut mult prea repede, iar eu aș fi vrut să aflu mai multe detalii despre noile concepții ale lui Annie, cum se înțeleg Lisa și Yadiel sau cum Jon a trecut peste toate evenimentele recente. Aș fi vrut ceva mai multe informații despre toate aceste personaje.

Cu toate acestea, în opinia mea, în acest volum s-a spus cam tot ceea ce era de spus despre originile Lisei și a puterilor sale neobișnuite pentru că, în puține cuvinte, am aflat răspunsul aproape la toate întrebările, romanul terminându-se acolo unde a trebuit.

Dacă v-am trezit, cumva interesul legat de Demonii Laurei, vreau să vă ofer un sfat: când începeți să citiți cartea trebuie să aveți în vedere că nu toți îngerii sunt buni așa cum nici toți demonii sunt răi, iar Laura ne-a asigurat că demonii ei nu sunt atât de răi.

Titlu: Demoni

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 3,5 / 5

Advertisements

Recenzie: Copiii întunericului de Lavinia Călina (Neamul Corbilor #1)

Legenda sune că „în secolul al XVI-lea au început procesele de Inchiziție și pe tărâmul nostru. Presupusele vrăjitoare erau cel mai adesea torturate pentru a-și mărturisi nelegiuirile, tăcerea fiind în toate cazurile considerată semn de vinovăție. În Cluj spânzurarea sau decapitarea se făcea în fața bisericii Sfântul Mihail, rămășițele trupești ale „vrăjitoarelor” erau expuse în fața Turnului Croitorilor, pentru înfricoșarea mulțimii. Calea dintre locul de execuție și cel de expunere și-a căpătat astfel numele de Ulița Vrăjitoarelor.
neamul-corbilor-1Într-o zi, în fața Bisericii a fost adusă o femeie ce era acuzată și condamnată la decapitare. Era o vrăjitoare puternică, iar într-un moment de neatenție a celor ce o țineau captivă a reușit să-și elibereze o mână și să ducă la gură o sticluță ce conținea otravă. S-a sinucis.
Pentru că prima fată născută moștenește puterile mamei, iar băieții nu, este nevoie de un ritual pe care o vrăjitoare poate să îl facă pentru ca fii ei să-i moștenească puterile, iar aceasta avea cinci fii. O astfel de predare a puterilor este menită să țină familia unită, să nu lase să se piardă tot ce urmașii au reușit să crească și să întărească. Doar că ceva în ritualul ei nu a mers bine. Băieții i-au moștenit puterile, dar în loc să-i apropie, puterea i-a dezbinat. S-au întors unul împotriva celuilalt, și-au creat propriile familii și-au luat nume noi și au căutat să-și mărească forțele
Cel mai mic dintre ei, în goana lui nebună de-a-și întrece frații, a ales să vâneze alți vrăjitori pentru a le fura puterile. A devenit mai puternic în câteva luni decât frații lui – Șoimii, Roibii, Cerbii și Lupii – în câțiva ani. Astfel s-a născut neamul Corbilor.” –  „Copiii Întunericului” de Lavinia Călina, pag. 78 – 80

Primul volum al seriei „Neamul Corbilor” poate fi considerat inițierea ca și cititori în universul Laviniei Călina și nu pentru că autoarea a creat o nouă serie de legende românești, ci prin simplul fapt că își promovează subliminal locul de baștină.
Prin cărțile ei, aceasta ne face să ne dorim să mergem la Cluj unde credem că vom putea găsi Ulița Vrăjitoarelor, așa cum am menționat mai sus sau runele Caransebeșului cum le amintea în „Ultimul Avanpost”.
Prezentul roman este edița de buzunar a prieteniei protagonistelor Roxana și Nicol. Cele două, separat, sunt simple femei, însă împreună sunt un întreg pentru că tot ce lipsește la una, găsești la cealaltă.
Ceea ce este interesant în această carte este faptul că nimeni nu luptă de partea Binelui sau a Răului. Nimeni nu este candid sau malefic pentru că fiecare luptă pentru el. Luptă pentru supraviețurea sa.
Mi-a plăcut extrem de mult dualitatea acestui volum pentru că în cele 208 pagini sunt prezentate 13 capitole din perspectiva fie a Roxanei, fie a lui Nicol, astfel cititorul poate fi părtaș la întreaga poveste, putând foarte bine să fie judecătorul absolut al greșelilor celor două și astfel să decidă de partea cui este: a Corbilor sau a celorlalți.

Titlu: Copiii Întunericului

Autor: Lavinia Călina

Editua: Herg Benet

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

 

Recenzie: Regii Timpului de Laura Nureldin

Regii Timpului

Deși nu intenționam să citesc această carte decând în vacanța de primăvară, mulțumită insistențelor Emei am făcut o excepție de la planul lecturilor și am citit-o mai devreme decât preconisam și nu regret.

Descoperind acest roman am râs, m-am relaxat și nu am dormit atunci când am citit-o pentru că nu puteam să mă opresc. Eram prea curioasă de cum avea să evolueze acțiunea și ce avea să se întâmple în cele din urmă. Iar pe lângă acestea, adăugați și faptul că poveștile cu călătorii în timp sunt poveștile mele preferate.

Recunosc, am citit ziua în metrou și RATB, în pauze la muncă, seara acasă la lumina veiozei sau sub plapumă cu lampa de citit. Am citit-o în aproape 24 de ore. Am citit, am visat cu ochii deschiși și am călăorit în Timp până în Persia Antică și înapoi, dar am și râs cu pofta unui copil.

Povestea este foarte simplă, dar cu personaje complexe și cu o mare istorie în spate, adică vorbim despre regele Xerxes al Persiei Antice care pentru o scurtă perioadă de timp poate călători în prezentul nostru împreună cu protagonista, Mora. Aceasta din urmă este o femeie modernă, independentă, plină de viață, cu un aer exotic și cu toate acestea deloc excentrică sau fițoasă. Este o fire plăcută cu o gândire liberă și extrem de sigură pe ea.

Laura Nureldin

Laura Nureldin – autoarea romanului „Regii Timpului”

Mi-a plăcut enorm că s-a putut adapta la schimbările recente din viața ei și că s-a adaptat, cumva, fără probleme în trecut, devenind chiar Regină.

Este un roman de dragoste clasic, cu o poveste pentru orice cititor care știe să aprecieze dragostea fără picanterii. A fost o plăcere să descopăr o carte despre iubire fără scene erotice, sărutări pătimașe, dar care într-un fel al său este extrem de intimă.

Vă mărturisesc că apreciez extrem de mult cărțile de acest gen și mă bucur că încă se mai scriu și se publică, pentru că astfel pot să recomand cartea de debut în cadrul editurii Herg Benet al Laurei Nureldin oricui fără să mă eschivez sau să mă gândesc de două ori.

 

Titlu: Regii Timpului

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Nota: 4/5

D&E2

Recenzie: Vânătoarea de Lavinia Călina (Ultimul Avanpost #2)

Dacă la primul volum aveam câteva dubii cu privire la acest lucru, acum sunt convinsă că scriitoarea Lavinia Călina a reușit să spargă barierele impuse de vârstă pentru literatura contemporană, creând o lume pe înțelesul oricui indiferent de clasa socială sau anul în care s-a născut.

Ultimul Avanpost #2Și da, este cât se poate de adevărat că am pus întreaga serie la colț de acest Crăciun pentru că a fost atât de neașteptată, pentru că personajele mor, dispar sau fac cine știe ce lucru neașteptat care îți dă palpitații atunci când ți-e lumea mai dragă.

Și am mai pus cărțile la colț pentru că… Alex. Pentru că personajul acesta este cel mai dezagreabil, ticălos și egocentrist personaj din câte cărți am citit. Este mai ticălos și decât Penelope Hayes din seria „Lux” de Anna Godbersen sau decât Lord Voldemort sau orice alt antagonist întâlnit. Încep să fiu câte se poate de convinsă că individul are 9 vieți, cam ca o pisică, pentru că-i scapă lui Thanos printre gheare de fiecare dată cu grația unei feline.

Diane a rămas la fel de enigmatică și umană ca până acum. Da, este supusă greșelii. Da, pare că are un destin tragic. Da, idiotul o joacă pe degete așa cum vrea. Și DA, se sacrifică pentru fericirea jumătății sale. Este incredibil de puternică pentru că încă nu a murit sau cedat sau a luat-o razna)â.

Îmi place enorm cum evoluează relația dintre Dia si Dan pentru că este ceva picant, ceva interzis și cu toate acestea, vă vine să credeți sau nu, ceva pur și inocent.

Citind acest volum am avut parte de un adevărat carusel de sentimente, senzații și emoții. Nu știam ce să mai cred. Cine este bun și cine este rău, chiar dacă am ghicit cine este trădătorul din E.S.C.U. și de asemenea tot acum după aproape 700 de pagini, am înțeles și eu de la ce vine R.U.T.R. (Regatul Unit al Țărilor Române).

Este haios că mi-a plăcut și displăcut cartea în același timp. Mi-a plăcut pentru că nu mă așteptam la anumite situații, mi-a displăcut pentru că au murit personajele de care mă atașasem. Mai exact speranța refacerii Regatului Român. Au ucis-o cu sânge rece într-o baie de sânge. Ah cât de crudă pot fi viața și realitatea. Adică finalul acestei cărți nu prevede nimic bun sau roz și este de departe de se a sfârși cu un happy ending pentru că nimic nu este ceea ce pare.

De ce am mai pus cărțile la colț? Apăi le-am pus pentru tot ce am precizat mai sus și că îmi este imposibil să mă detașez de viața de acolo. Lux versus sărăcie. Siguranță versus nesiguranță. Este o carte din care s-a născut viitorul prin încrucișarea prezentului trecutul.

Titlu: Vânătoarea

Autor: Lavinia Călina

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Nota: 5/5

D&E2

Recenzie: Ultimul Avanpost de Lavinia Călina (Ultimul Avanpost #1)

Am multe prietene care au citit acest roman încă de când s-a lansat, prin 2014, și care comparau volumul cu trilogia „Jocurile Foamei” sau „Divergent”.

Pe de altă parte, eu am avut anumite rețineri pentru că sunt mai sceptică și mai comodă de felul meu și nu am curajul să testez noi idei decât doar atunci când mă simt pregătită.

Așa că într-o zi, când eram la metrou, din tonomatul cu cărți, parcă chemânadu-mă, am cumpărat „Ultimul Avanpost” (asta se întâmpla înainte cu câteva zile Ultimul Avanpost #1de Gaudeamus).

Am ajuns acasă și am pus romnul proaspăt achiziționat pe masă, l-am privit insistent vreo  câteva minute apoi l-am lăsat nedeschis din motiv că nu este semnat. La vremea respectivă nu am crezut că peste câteva zile aveam să alerg ca nebuna prin Romexpo după Lavinia să îmi semneze cartea.

După ce am primit și semnătura, am deschis cartea și efectiv am devorat-o prin metrou, RATB, pauzele de la muncă și câte 5 minute seara înainte să adorm. Am citit pe nerăsuflate povestea Regatului Român după al Treilea Război Mondial.

 

Protagonista romanului este Diane, o tânără care pare că le are pe toate: bani, faimă, bani, eleganță, echilibru, un prinț și… bani. Doar că nu este așa. În spatele vieții perfecte, este o Cenușăreasă bogată, tristă și nefericită. Este acea persoană care se sacrifică pentru binele suprem, lucru care m-a făcut să o judec prost. În cele din urmă, săraca fată nu este deloc o Cenușăreasă, cât este un fel de Xena amnezică sub acoperire.

După ce sistemul democratic român a căzut, România a deventi Regatul Unit al Țărilor Române care este cndus de niște “regalități” ce și-au făcut bagajele de mult și au plecat cu trâmbițe și surle de la mansardă. Aparent între ce era la începutul anilor 2000 și ce este în 2045, nu există cine știe ce diferență, acel prezent fiind un soi de combinație între comunism și prezentul de azi.

Revenind la poveste… după cum vă spuneam, în 2045 România este împărțită în regiuni, nu județe, Capitala s-a mutat altundeva (nu are un nume exact, ci este doar “Capitala”), iar conducerea face experimente pe orfani pentru a-i transforma în super oameni care se luptă fără sentimente, gânduri sau remușcări și care au adoptat și câteva din abilitățile vampirilor (se vindecă al naibii de repede).

Ei bine acești oameni sunt rezultatul unor implanturi ale unor cipuri spălătoare de creiere ce îi determină să se sacrifice pentru țară și popor și evident siguranța popourilor regale (mă scuzați pentru limbaj, însă personajele respective mi-au dat dureri de cap din toate punctele de vedere).

Prințul Alex este personajul reprezentativ al familiei regale: un fițos, răsfățat și îngâmfat care abuzează de puterea și de poziția pe care le are pentru a-și bate joc de orice persoană și ființă vie de lângă el. Nu știu cum o fi fratele său, Iulian, din câte am văzut pare a fi mai cumpătat, însă am citit doar povești despre el.

Revenind la Diane, ea este un personaj extrem de complex, normal și anormal în același timp. Pe lângă faptul că este un etalon pentru multe fete ale acelei perioade, în același timp este și un model de „așa nu”.

Mi-a plăcut de ea pentru că mi-a părut atât de naturală, de simplă și de misterioasă, încât nu am putut să nu țin cu ea, deși uneori mi se părea cam oarbă. Evoluția ei a fost surprinzătoare și m-a fascinat, însă nu vreau să continui cu mai multe detalii pentru că am să vă stric tot cheful de lectură.

Dan este un personaj extrem de interesant și cu multe, multe secrete. Este de altfel și unul dintre rebeli și kryptonita lui Diane (cred) dar și sursa suferinței ei (am o vagă idee că în volumul doi vom avea un mare șoc). Dornic să își recupereze fiica din unul din Centrele de Formare al super soldaților, acesta încearcă să facă un schimb clasic: viața viitoarei prințese pentru viața copilei, dar nimic nu merge bine.

Lucrurile iau o întorsătură neașteptată care te ține cu sufletul la gură pe parcursul întregii lecturi. Când crezi că totul s-a terminat și că te poți relaxa, întorci pagina și o bombă îți explodează în față.

Am iubit realția dintre Diane si Dan. Este foarte bine prezentată, de la sticle sparte în cap și amenințări cu moartea, la nopți pasionale, iar eu am savurat fiecare fragment și bucățică din ea.

Nu regret că am achiziționat romanul și îl recomand cu căldură tuturor iubitorilor de thrillere, mystery și romance. Îl recomand cititorilor care sunt curioși cum ar arăta o Românie distopică și ce ar trebui să facă pentru a se proteja de propriile amintiri.

Titlu: Ultimul Avanpost

Autor: Lavinia Călina

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

D&E2

Recenzie: Bizaroproze de Flavius Ardelean

Nu am șiut ce să zic despre acest roman la început însă afundându-mă în lectura celor nouă povestiri, unele de groază, altele cu tâlc, am fost surprinsă să văd cât de ușor a decurs lectura acestora.

În carte este vorba despre:Bizaroproze

  • Un chiriaș care descoperă că în garsoniera lui infectă se ascunde o entitate vegetală care îl transformă în ceva monstruos, în ceva macabru, într-o altă ființă.
  • Un grup de artiști a căror artă este chinul „live” al oamenilor ce alcătuiesc un tablou macabru.
  • Un bărbat prins între ruinele unei clădiri împreună cu un monstru devorator de oameni.
  • O bătrână cu geamantan misterios pe care îl cară mereu după ea prin piața orășelului în care locuiește.
  • Un medic pensionat care în subsolul locuinței ajută femeile să avorteze. Zeci de ani mai târziu este bântuit de sufletele acestor copilași și nu mai știe să distingă visul de realitate.
  • Un poștaș care răpește bebeluși în a-i hrăni de la misteriosul sân din peretele casei sale.
  • Un bărbat chel care înnebunește de la batjocura celor din jurul său, răzbunându-se pe aceștia transformându-i într-un tablou incredibil.
  • Moartea îngerilor și dezlănțuirea Iadului pe Pământ în București.
  • Un sat plin de vorbăreți ai tuturor limbilor posibile care învață să tacă.

Dintre aceste povești, preferatele mele sunt „Geamantanul” și „Liniște”.

„Geamantanul” este povestea bătrânicii simpatice care mereu cară ori un geamantan, ori două prin micuțul orășel. Într-o zi, doi tâlhari se decid să-i fure geamantanul pentru a vedea ce comori și secrete ascunde. Surpriza este că în acel geamantan ponosit și scorojit, bătrâna căra bucățile unui cadavru. La final, doamna cară două geamantane, în loc de unul. Oare de ce?

Cealaltă poveste care m-a surpins într-un  mod plăcut este „Liniște”, ultima poveste de altfel din această culegere. O poveste cu un final neașteptat. Imaginați-vă vreo 200 de indivizi care vorbesc cât e ziua de lungă, toate limbile pământului, însă există o limbă pe care aceștia nu au auzti-o niciodată, iar ultimul om care o vorbește stă să moară. Așa că toată lumea se duce acolo pentru a asculta ultimul sunet al acestei limbi. Pentru că acesta urma să fie sub forma unei șoapte, acești limbuți trebuie să învețe să tacă. Și tac, și tac și tac…

Titlu: Bizaroproze

Autor: Flavius Ardelean

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2014

Nota: 3/5

 

Recenzie: Malad de Alexandru Voicescu

Romanul de debut al scriitorului și editorului Alexandru Voicescu este definiția unui vis. Un vis care a fost trăit de, protagonistul, Andrei în mai multe țări: Cehia, Elveția, Italia și România, locul în care a început totul.

MaladEste important ca atunci când găsești capătul firului din ghemul lui Tezeu, să nu-i dai drumul pentru că labirintul magiei este unul înșelător și te poți pierde pe tine de tine însăți.

Fără să-și dea seama, în timp ce urmărea o fata morgana, Andrei se afundă în acest labirint misterios, al legendelor, al miturilor, al magiei. Cumva pe parcursul călătoriei sale, reușește să dea la oparte vălul pe care cu toții îl avem pe ochi, căci magia nu înseamnă „hocus-pocus”. Magia stă în fiecare dintre noi.

Stă în legăturile de familie, de sânge sau pur și simplu de suflet. Ea poate fi lăsată la stadiul de mit, sau poate fi explorată și dusă la rang de artă. Pe parcursul acetui roman, protagonistul este întruchiparea omului banal, dar inteligent care încearcă să-și facă un rost în viață.

Însă totul se schimbă în momentul în care o cunoaște pe Ioana Dună, o tânără excentrică, talentată și misterioasă. Ai zice că tânărul s-a îndrăgostit nebunește de ea, însă dacă ai răbdare și îl însoțești pe drumul său inițiatic, realizezi, că de fapt el dorea să afle din ce cauză el și ea sunt legați de soartă. Ce secrete se ascund în spatele ochilor negri și a zâmbetului misterios.

Alexandru Voicescu aduce o nouă lumină asupra legăturii dintre gemeni și a puterii pe care aceștia o dețin. A subliniat puterea legăturii de sânge și forța pe care unul și-o oferă celuilalt. Trecând foarte puțin pragul spre lumea fantasy-ului autorul dă o nouă lumină zicalei „sângele apă nu se face”.

Folosindu-se de somnul de 10 zile al lui Andrei, care de altfel este și numărul ce reprezintă desăvârșirea și împlinirea, A. Voicescu își finalizează personajul aducându-l la statutul de protagonist care va duce lupta până la capăt căci doar „în somn poți să te recompui pe tine cel spart, dar fără să te deranjeze când te trezești și ai uitat ce ai făcut din tine”.

Abordarea filozofică asupra vieții, morții, realității și imaginarului a autorului fac din această lectură o evadare din cotidian.

Titlu: Malad

Autor: Alexandru Voicescu

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Nota: 3/5

D&E2