Recenzie: Revertis de Laura Nureldin

Coperta: The Spartan Bureau

Pentru mine, Laura Nureldin dintr-o călătoare în timp, extrem de haioasă și excentrică, s-a transformat rapid într-o îmblânzitoare de vampiri.

„Revertis” este cel mai tânăr „copil” al său și are de departe cea mai interesantă, simplă și frumoasă poveste cu vampiri pe care am citit-o până acum. Spun asta pentru că deși cartea cuprinde anumite elemente pe care le regăsim la L. J. Smith sau Stephanie Meyer, acest roman aduce și elemente noi și mult mai bine detaliate în literatura fantasy cu colți.

Această poveste începe acum aproape patru secole, când o tânără născută într-o familie burgheză din Callais, Beatrice, se îndrăgostește de misteriosul și secretosul Victor. Relația lor este precum cea a lui Romeo cu Julietta până în ziua în care Beatrice descoperă că iubitul său se hrănea cu cea mai bună prietenă a sa. Înspăimântată de crudul adevăr fata se sinucide, aruncându-se de pe o stâncă. Cred că acesta ar fi fost un final tragic și extrem de original pentru o poveste de iubire, însă Jerome de Villiers a reușit să o salveze pe frumoasa blondă, iar 400 de ani mai târziu îi revedem pe cei doi formând un cuplu în spuma societății newyorkeze actuale.

Ca și în cărțile precedente, firul poveștii este foaret ușor de urmărit, dar și alert. Victor se învinovățește de moartea iubitei sale așa că o caută disperat de-a lungul timpului pentru a-i vorbi și eventual a-și cere scuze. Beatrice, însă, refuză să-l întâlnească de teamă să nu îi facă rău deoarece a ales moartea în locul lui.

Mi-a plăcut enorm că autoarea a reușit să îmbine atât de armonios prezentul cu trecutul ,fără să fie nevoie să ne scurtcircuităm neuronii pentru a înțelege cum s-a ajuns în punctul în care aflăm că Victor nu are nevoie de Piatra Lunii pentru a supravițui luminii solare.

Personajele Laurei întotdeauna au fost deschise către public și deși sunt extrem de misterioase sunt prietenoase cu cititorul, lăsându-l de cele mai multe ori să le afle secretele și să le urmeze peste tot precum un prieten vechi. De aceea mi-a fost extrem de ușor să empatizez cu toate și să îmi facă plăcere să le cunosc pe fiecare în parte.

Această deschidere către public și lipsă de secrete fac cititorul să se îndrăgostească până și de antagoniști și cumva să le pară rău de ei. Cum este Aleppa de pildă. Această femeie a fost păcălită, înșelată și trădată de atâtea ori de-a lungul timpului încât nu a știut să aprecieze binecuvântarea pe care a primit-o în ziua în care i s-au născut cei doi copii. Aceste dezamazgiri au îndepărtat-o de tot ceea ce a iubit și au călăuzit-o pe drumul răzbunării și al pierzaniei.

Iubiri nemuritoare, vrăjitoare bune și rele, vampiri prietenoși  și întunecați sunt doar câteva din elementele care au făcut ca această carte să fie o evadare binemeritată din cotidian. Iar finalul deschis al cărții nu te poate îndemna decât să visezi cu ochii deschiși la o continuare cel puțin la fel de energică precum aceast început de nesfârșit.

Titlu: Revertis

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2018

Nota: 5/5

Advertisements

Recenzie: Bărbați pe tocuri de Marcel Manea

Sunt sigură că dacă sunteți cititori împătimiți ai editurii Herg Benet, ați auzit cel puțin o dată de Marcel Manea și de a sa carte „Bărbați pe tocuri”. O antologie pe care autorul a promovat-o pe toate căile posibile încă de dinaintea lansării acesteia în cadrul târgului de carte Gaundeamus din 2017.

Citind-o, însă, am rămas perplexă pentru că nu știu care ar fi reacția potrivită la această mică antologie. Nu pot afirma nici că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut, ci pur și simplu mi-a dat de gândit.

În urma cercetărilor mele am dedus că „Bărbați pe tocuri” este cartea de debut a lui Marcel Manea deși aceasta a mai fost publicată anterior la Editura Inspirescu. Ediția din 2017, însă, a fost publicată la Herg Benet și este cu 23 de pagini mai stufoasă decât precedenta cuprinzând 23 de scurte povestiri.

Pe scurt, în aceste povestiri, precum un paparazzo, autorul a surprins omul în mediul său natural eliminând din start subiectele tabu. Dezbracă personajele sale de măștile pe care acestea le poartă în viața de zi cu zi, lăsându-ne să fim părtași la cele mai intime gânduri și acțiuni ale lor.

De exemplu o menajeră simte că atunci când își face treburile zilnice se antrenează pentru un rol dintr-un film de la Hollywood sau un bărbat pe care îl poți considera „no name” poate fi un adevărat zeu al doamnelor, iar lista continuă.

Care sunt avantajele și dezavantajele semnării unui pact în viața de apoi sau cum te poate influența locul de muncă, sunt doar câteva din subiectele tratate de autor și nu le putem afla decât dacă vom avea curajul să pătrundem în lumea lui Marcel.

Titlu: Bărbați pe tocuri

Autor: Marcel Manea

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 2/5

Recenzie: Eroare de Laura Nureldin (Regii timpului #2)

Au trecut aproape doi ani de la prima călătorie în timp a Morei și tot atât de mult timp între lansările celor două cărți din, mai nou, seria „Regii Timpului”.

Deși inițial se dorea ca „Regii Timpului” să fie un roman de sine stătător, cred că inspirația nu a fost prea iertătoare cu scriitoarea Laura Nureldin pentru că la începutul anului a publicat o continuare a aventurilor pe care Mora le are în trecut.

Personal, m-am așteptat la un fel de retrospectivă a vieții pe care protagonista o are acum când aceasta călătorește dintr-o epocă în alta cum circulăm noi cu metroul, însă scriitoarea nu ne plictisește cu pagini de jurnal, ci ne pune să mergem umăr la umăr cu personajele sale, de data aceasta în secolul al XIX-lea.

Romanul este o lectură extrem de relaxantă scris în ritm alert. Începe cu Mora Greene care se întoarce obosită după o lungă zi de lucru și în secunda următoare, dintr-o eroare, tânăra ajunge în Louisiana secolului XIX decât în Persia Antică.

Spre deosebire de prima dată, acum tânăra nu mai este găzduită de un cap încoronat, însă este primită cu brațele deschise de familia Thevaux ce pare să ascundă un secret legat de singura lor fiică.

Se spune că domnișoara Thevaux a dispărut cu doi ani în urmă, fără ca nimeni să știe prea multe detalii, iar de atunci geamănul său o caută zilnic.

Un personaj interesant este Daniel, fiul cel mare al noii gazde a domnișoarei Greene. Este un bărbat misterios, dar cu ochi albaștri. Ochi care de multe ori îi amintesc Morei de privirea senină a soțului său. Să fie oare vorba de reîncarnare aici? Să fie oare sufletul lui Xerxes perechea Morei și să o urmărească prin timp și spațiu?

Desigur, nimic din acestea nu s-ar fi întâmplat și eu nu aș fi tricotat astfel de teorii dacă Alexander Burke ar fi cuplat mașinăria de călătorit în timp la un generator.

De data aceasta, Alex este pus mai des în lumina reflectoarelor. Autoarea ne lasă să pătrundem în sanctuarul său și să vedem cum își începe diminețile, cât de ordonat este și ne lămurește dacă are sau nu sentimente de iubire pentru Mora. Așa cum a spus si Laura, „Alex este ancora Morei de prezent”.

În mitologia indiană, există noțiunea de karma. Nu poți obține ceva, fără să dai la schimb. Aparent, acest principiu este descris și aici: ca Mora să poată călători în timp, Universul a trebuit să compenseze dispariția fetei  cu ceva sau cineva…

Dacă între Mora și Anne Thevaux este vreo legătură sau dacă între Daniel și Mora se crează vreo relație amoroasă, nu puteți afla decât dacă veți citi acest roman.

Eroare” este o carte alertă, pusă pe șotii care nu te lasă să te plictisești și te scoate din rutină. Recomand acest roman cu iz de trecut oricărui cititor indiferent de vârstă deoarece sunt sigură că nu va regreta alegerea, mai ales că este scris într-un fel ce poate devein cu ușurință adictiv.

Titlu: Eroare

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 3 / 5

Recenzie: Demoni de Laura Nureldin

Vă mai amintiți că acum aproape 10 ani în aproape orice librărie și că pe aproape toate blogurile dacă nu găseam romane cu vampiri, găseam cărți melodramatice cu îngeri căzuți?

Săptămâna aceasta am terminat de citit cea mai nouă carte despre îngeri căzuți, vrăjitoare, mediumuri și fantome.

Până nu de mult, Annie a locuit în New York, însă odată cu accidentul fratelui și cumnatei sale, prezența ei a fost necesară în California pentru a-și crește și supraveghea unica nepoată.

Când avea 15 ani, marea i-a răpit părinții, ceea ce a făcut-o pe Lisa Whealn să fie prima și ultima fată născută din generația ei și nu doar acest lucru o face specială. Adolescenta este vrăjitoare.

Familia Whealn are rădăcini străvechi și implicit multe moșteniri și tradiții. Unul dintre obiceiurile familiei este că în ziua în care împlinește 16 ani, primul copil de sex feminin născut în acest neam, primește un lănțișor cu o superbă pentagramă, ce reprezintă cele 4 elemente primordiale ale lumii: apă, foc, aer și pământ.

Laura Nureldin revine cu romanul „Demoni” în care tradițiile, vrăjile uitate de Timp și personajele fantastice se îmbină perfect cu prezentul nostru cuprins de febra solcializării online, în care tinerii uită să mai iasă din casă.

Cartea este scrisă de așa natură încât se citește singură, textul fiind accesibil tuturor indiferent de vârstă, pentru că am devorat cartea într-o zi obișnuită la serviciu, metrou, RATB și ultimele 50 de pagini acasă sub plapumă.

În timpul lansării cărții, scriitoarea ne-a mărturisit că toată ideea acesteia a plecat de la o fată și niște demoni. Nu se știa cine era fata și cine era demonul sau câți demoni erau. Nu aveau chip sau nume pur și simplu existau. Întocmai ca sentimentele. Știi că sunt acolo, undeva, dar nu le vezi, pur și simplu le descoperi pe parcurs.

Mi-a plăcut structura acțiunii, personalitatea personajelor, ideea în sine fiind extrem de originală, dar…

Am fost dezamăgită de dimensiunile romanului. 262 de pagini nu au fost suficiente pentru a înțelege absolut tot ceea ce mi-aș fi dorit să știu, plus că spre final mi s-a părut că timpul a trecut mult prea repede, iar eu aș fi vrut să aflu mai multe detalii despre noile concepții ale lui Annie, cum se înțeleg Lisa și Yadiel sau cum Jon a trecut peste toate evenimentele recente. Aș fi vrut ceva mai multe informații despre toate aceste personaje.

Cu toate acestea, în opinia mea, în acest volum s-a spus cam tot ceea ce era de spus despre originile Lisei și a puterilor sale neobișnuite pentru că, în puține cuvinte, am aflat răspunsul aproape la toate întrebările, romanul terminându-se acolo unde a trebuit.

Dacă v-am trezit, cumva interesul legat de Demonii Laurei, vreau să vă ofer un sfat: când începeți să citiți cartea trebuie să aveți în vedere că nu toți îngerii sunt buni așa cum nici toți demonii sunt răi, iar Laura ne-a asigurat că demonii ei nu sunt atât de răi.

Titlu: Demoni

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2017

Nota: 3,5 / 5

Recenzie: Copiii întunericului de Lavinia Călina (Neamul Corbilor #1)

Legenda sune că „în secolul al XVI-lea au început procesele de Inchiziție și pe tărâmul nostru. Presupusele vrăjitoare erau cel mai adesea torturate pentru a-și mărturisi nelegiuirile, tăcerea fiind în toate cazurile considerată semn de vinovăție. În Cluj spânzurarea sau decapitarea se făcea în fața bisericii Sfântul Mihail, rămășițele trupești ale „vrăjitoarelor” erau expuse în fața Turnului Croitorilor, pentru înfricoșarea mulțimii. Calea dintre locul de execuție și cel de expunere și-a căpătat astfel numele de Ulița Vrăjitoarelor.
neamul-corbilor-1Într-o zi, în fața Bisericii a fost adusă o femeie ce era acuzată și condamnată la decapitare. Era o vrăjitoare puternică, iar într-un moment de neatenție a celor ce o țineau captivă a reușit să-și elibereze o mână și să ducă la gură o sticluță ce conținea otravă. S-a sinucis.
Pentru că prima fată născută moștenește puterile mamei, iar băieții nu, este nevoie de un ritual pe care o vrăjitoare poate să îl facă pentru ca fii ei să-i moștenească puterile, iar aceasta avea cinci fii. O astfel de predare a puterilor este menită să țină familia unită, să nu lase să se piardă tot ce urmașii au reușit să crească și să întărească. Doar că ceva în ritualul ei nu a mers bine. Băieții i-au moștenit puterile, dar în loc să-i apropie, puterea i-a dezbinat. S-au întors unul împotriva celuilalt, și-au creat propriile familii și-au luat nume noi și au căutat să-și mărească forțele
Cel mai mic dintre ei, în goana lui nebună de-a-și întrece frații, a ales să vâneze alți vrăjitori pentru a le fura puterile. A devenit mai puternic în câteva luni decât frații lui – Șoimii, Roibii, Cerbii și Lupii – în câțiva ani. Astfel s-a născut neamul Corbilor.” –  „Copiii Întunericului” de Lavinia Călina, pag. 78 – 80

Primul volum al seriei „Neamul Corbilor” poate fi considerat inițierea ca și cititori în universul Laviniei Călina și nu pentru că autoarea a creat o nouă serie de legende românești, ci prin simplul fapt că își promovează subliminal locul de baștină.
Prin cărțile ei, aceasta ne face să ne dorim să mergem la Cluj unde credem că vom putea găsi Ulița Vrăjitoarelor, așa cum am menționat mai sus sau runele Caransebeșului cum le amintea în „Ultimul Avanpost”.
Prezentul roman este edița de buzunar a prieteniei protagonistelor Roxana și Nicol. Cele două, separat, sunt simple femei, însă împreună sunt un întreg pentru că tot ce lipsește la una, găsești la cealaltă.
Ceea ce este interesant în această carte este faptul că nimeni nu luptă de partea Binelui sau a Răului. Nimeni nu este candid sau malefic pentru că fiecare luptă pentru el. Luptă pentru supraviețurea sa.
Mi-a plăcut extrem de mult dualitatea acestui volum pentru că în cele 208 pagini sunt prezentate 13 capitole din perspectiva fie a Roxanei, fie a lui Nicol, astfel cititorul poate fi părtaș la întreaga poveste, putând foarte bine să fie judecătorul absolut al greșelilor celor două și astfel să decidă de partea cui este: a Corbilor sau a celorlalți.

Titlu: Copiii Întunericului

Autor: Lavinia Călina

Editua: Herg Benet

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

 

Recenzie: Regii Timpului de Laura Nureldin

Regii Timpului

Deși nu intenționam să citesc această carte decând în vacanța de primăvară, mulțumită insistențelor Emei am făcut o excepție de la planul lecturilor și am citit-o mai devreme decât preconisam și nu regret.

Descoperind acest roman am râs, m-am relaxat și nu am dormit atunci când am citit-o pentru că nu puteam să mă opresc. Eram prea curioasă de cum avea să evolueze acțiunea și ce avea să se întâmple în cele din urmă. Iar pe lângă acestea, adăugați și faptul că poveștile cu călătorii în timp sunt poveștile mele preferate.

Recunosc, am citit ziua în metrou și RATB, în pauze la muncă, seara acasă la lumina veiozei sau sub plapumă cu lampa de citit. Am citit-o în aproape 24 de ore. Am citit, am visat cu ochii deschiși și am călăorit în Timp până în Persia Antică și înapoi, dar am și râs cu pofta unui copil.

Povestea este foarte simplă, dar cu personaje complexe și cu o mare istorie în spate, adică vorbim despre regele Xerxes al Persiei Antice care pentru o scurtă perioadă de timp poate călători în prezentul nostru împreună cu protagonista, Mora. Aceasta din urmă este o femeie modernă, independentă, plină de viață, cu un aer exotic și cu toate acestea deloc excentrică sau fițoasă. Este o fire plăcută cu o gândire liberă și extrem de sigură pe ea.

Laura Nureldin

Laura Nureldin – autoarea romanului „Regii Timpului”

Mi-a plăcut enorm că s-a putut adapta la schimbările recente din viața ei și că s-a adaptat, cumva, fără probleme în trecut, devenind chiar Regină.

Este un roman de dragoste clasic, cu o poveste pentru orice cititor care știe să aprecieze dragostea fără picanterii. A fost o plăcere să descopăr o carte despre iubire fără scene erotice, sărutări pătimașe, dar care într-un fel al său este extrem de intimă.

Vă mărturisesc că apreciez extrem de mult cărțile de acest gen și mă bucur că încă se mai scriu și se publică, pentru că astfel pot să recomand cartea de debut în cadrul editurii Herg Benet al Laurei Nureldin oricui fără să mă eschivez sau să mă gândesc de două ori.

 

Titlu: Regii Timpului

Autor: Laura Nureldin

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Nota: 4/5

D&E2

Recenzie: Vânătoarea de Lavinia Călina (Ultimul Avanpost #2)

Dacă la primul volum aveam câteva dubii cu privire la acest lucru, acum sunt convinsă că scriitoarea Lavinia Călina a reușit să spargă barierele impuse de vârstă pentru literatura contemporană, creând o lume pe înțelesul oricui indiferent de clasa socială sau anul în care s-a născut.

Ultimul Avanpost #2Și da, este cât se poate de adevărat că am pus întreaga serie la colț de acest Crăciun pentru că a fost atât de neașteptată, pentru că personajele mor, dispar sau fac cine știe ce lucru neașteptat care îți dă palpitații atunci când ți-e lumea mai dragă.

Și am mai pus cărțile la colț pentru că… Alex. Pentru că personajul acesta este cel mai dezagreabil, ticălos și egocentrist personaj din câte cărți am citit. Este mai ticălos și decât Penelope Hayes din seria „Lux” de Anna Godbersen sau decât Lord Voldemort sau orice alt antagonist întâlnit. Încep să fiu câte se poate de convinsă că individul are 9 vieți, cam ca o pisică, pentru că-i scapă lui Thanos printre gheare de fiecare dată cu grația unei feline.

Diane a rămas la fel de enigmatică și umană ca până acum. Da, este supusă greșelii. Da, pare că are un destin tragic. Da, idiotul o joacă pe degete așa cum vrea. Și DA, se sacrifică pentru fericirea jumătății sale. Este incredibil de puternică pentru că încă nu a murit sau cedat sau a luat-o razna)â.

Îmi place enorm cum evoluează relația dintre Dia si Dan pentru că este ceva picant, ceva interzis și cu toate acestea, vă vine să credeți sau nu, ceva pur și inocent.

Citind acest volum am avut parte de un adevărat carusel de sentimente, senzații și emoții. Nu știam ce să mai cred. Cine este bun și cine este rău, chiar dacă am ghicit cine este trădătorul din E.S.C.U. și de asemenea tot acum după aproape 700 de pagini, am înțeles și eu de la ce vine R.U.T.R. (Regatul Unit al Țărilor Române).

Este haios că mi-a plăcut și displăcut cartea în același timp. Mi-a plăcut pentru că nu mă așteptam la anumite situații, mi-a displăcut pentru că au murit personajele de care mă atașasem. Mai exact speranța refacerii Regatului Român. Au ucis-o cu sânge rece într-o baie de sânge. Ah cât de crudă pot fi viața și realitatea. Adică finalul acestei cărți nu prevede nimic bun sau roz și este de departe de se a sfârși cu un happy ending pentru că nimic nu este ceea ce pare.

De ce am mai pus cărțile la colț? Apăi le-am pus pentru tot ce am precizat mai sus și că îmi este imposibil să mă detașez de viața de acolo. Lux versus sărăcie. Siguranță versus nesiguranță. Este o carte din care s-a născut viitorul prin încrucișarea prezentului trecutul.

Titlu: Vânătoarea

Autor: Lavinia Călina

Editura: Herg Benet

Anul publicării: 2015

Nota: 5/5

D&E2