Recenzie: Dincolo de Theo Anghel (Am murit, din fericire #3)

Poate că viața din Orianei din Chaos s-a sfârșit, însă cea de Dincolo începe cu o întâlnire neașteptată și din nou recuperatoarea este pusă în poziția de a alege între ce este bine și rău.

Pentru că în al doilea volum al seriei, tânăra s-a întâlnit cu cineva din prima ei viață, aceasta a fost extrasă din Chaos și trimisă într-un loc ce se află între Rai și Iad. Nu știu exact unde, pentru că nu pare să fie Purgatoriul, ci undeva la intrarea în el. Autoarea l-a numit Transeo.

În această locație se află recuperatorii și îngerii lor care au fost extrași din Chaos și își așteaptă destinul sau judecata. Dar cum Oriana este condusă de instinct și pentru a fi alături de Ama și Abel, renunță la siguranța acestui tărâm și se afundă în Purgatoriu.

Vreau să precizez că în comparație cu primele două volume, de care am fost super încântată, acest volum a fost mult prea dark și realist pentru gustul meu. Din punctul meu de vedere, romanul acesta nu mai poate fi citit chiar de oricine așa cum au fost volumele anterioare.

Ca să-l citesc am avut nevoie de voință de oțel deoarece pentru autoexilul Orianei, autoarea a fost extrem de realistă: de la himerele create de hrana și apa insuficiente, la detalii precum părul nedorit pe corp.

Totuși dacă nu ar fi fost aceste amănunte, probabil că „Dincolo” nu avea să fie un roman apropiat realității.

Aș vrea să menționez că paginile acestui volum ascund o poveste tristă de dragoste între două dintre personajele la care ne așteptam cel mai puțin: Ama și Abel. Cred că le era scris în ADN ca cei doi să se certe și nu pentru că unul este înger alb, iar altul întunecat. De ce? Vă las pe voi să descoperiți.

În continuarea aventurilor, cel care se ridică la un nivel neașteptat și mi-a depășit așteptările de cititor al seriei, a fost Abel. Văzându-se între niște recuperatori și îngeri pe calea pierzaniei a drogurilor, foamei si setei, Abel preia cârma și încearcă să-i scoată la liman.

Dar norocul nu a fost deloc de partea lor pentru că de fiecare dată dădeau din lac în puț, ceea ce nu era tocmai avantajos pentru viețile lor.

Nu pot spune că personajele vor reuși să găsească luminița de la capătul tunelului pentru că par să-și fi pierdut speranța, iar adevărata Moarte îi urmează ca o umbră silențioasă și răbdătoare să-i ia cu ea pe fiecare în parte.

Să sperăm că finalul seriei nu va fi la fel de trist și dramatic precum cel al acestui volum. În secret sper că în „Purgatorio”, ne vom reîntâlni cu personaje vechi așa cum ne-ar promite ultima propoziție al acestui volum.

 

Titlu: Dincolo

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul publicării: 2016

Nota: 3/5

Advertisements

Recenzie: Chaos de Theo Anghel (Am murit, din fericire #2)

Dacă în primul roman, autoarea ne-a prezetat lumea recuperatorilor care este ascunsă în lumea noastră, în volumul al doilea al seriei „Am murit din fericire”, aventurile în Chaos iau o întorsătură nu tocmai fericită.

Cu un final ce promite multe, trebuie să recunosc că acest „Chaos” a fost genul de carte care te hipnotizează și te ademenește într-un univers paralel și contemporan plin de lecții despre viață.

La cocktailul de sentimente al Orianei, autoarea l-a adăugat și pe Ghenadie, un student arogant care consideră că le știe pe toate.

Mi-a plăcut personajul lui Ghenadie care, la fel ca Oriana, este și el un proaspăt recuperator, doar că este cu mult mai neîndemânatic decât tânăra cu ochi neobișnuiți, ca de safir. Tind să cred că neîndemânarea lui ca și recuperator este tocmai rezultatul aroganței de care vă spuneam mai devreme. Este de apreciat că studentul este cult și că are un vocabular dezvoltat, dar acest lucru nu compensează lipsa lui de experiență de viață.

Pentru că nimeni nu i-ar fi simțit vreodată lipsa dacă ar fi murit, dar și pentru că nimeni, cu excepția protagonistei, nu a știut vreodată că Ghenadie a decedat în casa bunicii, el are voie să-și păstreze viața de dinainte de moarte.

Așa cum este și viața reală, așa este și Theo Anghel în acest roman: nedreaptă. Însă tocmai această nedreptate face ca acest volum să aibă de toate: suspans, acțiune și decizii greu de luat.

„Chaos” întruchipează momentul în care Oriana este pusă să facă una din alegerile care vor fi definitorii pentru serie.

Am apreciat faptul că în acest volum, ca și în precedentul, autorul nu este cel care ia deciziile în locul personajelor ci, ca un spectator, ne relatează concis și amuzant ce face fiecare în parte. Nu este un dirijor, așa cum adesea regăsim în romanele fantasy destinate tinerilor, ci un simplu povestitor care pare să fi fost al treilea înger al personajului principal.

Nu am prea apreciat, însă, graba aceasta de a duce acțiunea la un alt nivel așa cum veți descoperi la finalul romanului, care este extrem de promițător, deși pe mine m-a făcut să-mi displacă ușor.

Să fi ratat oare Oriana șansa de a fi fericită? Să fie destinul atât de nedrept cu ea? Sau oare i s-a pregătit o nouă aventură ce o va defini?

Cel mai probabil, vom afla în volumul al treilea „Dincolo” ce i se va mai întâmpla Orianei și îngerilor săi.

Titlu: Chaos

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul publicării: 2016

Nota: 4/5

Recenzie: Întorcerea de Theo Anghel (Am murit, din fericire #1)

Având ca pasiune scrisul, încă de la 11 ani, Theo Aghel inveta povești despre cowboy pentru cele două cititoare ale sale din copilărie.

În 2014 debutează la editura Herg Benet cu romanul „ Întoarcerea”, iar în 2016 îl republică la editura Quantum Publishers.

Inițial această carte se dorea a fi singură, însă la solicitarea cititorilor, Theo transformă „Am murit, din fericire” într-o colecție fantasy, ce în prezent numără patru volume, despre viața de apoi.

Primul volum al acestei serii începe cu moartea personajului principal: Oriana.

Poate că „moarte” este puțin cam mult spus deoarece Oriana revine pe pământ (Chaos , cum este numit în roman de autor) ca un recuperator.

Recuperatorii sunt persoanele care atunci când mor nu se duc nici în Iad și nici în Rai, ci trec prin ușa ce separă cele două lumi. Se reîntorc în Chaos ca salvatori ai sufletelor rătăcite.

Însoțită de un înger bun (Ama) și unul rău (Abel), Oriana revine pe pământ pentru a salva viețile oamenilor. Primește această a doua șansă, având condiția de a renunța definitiv la viața de dinainte și la tot ceea ce înseamnă aceasta pentru protagonistă.

Săracă, fără prieteni, familie și iubit, Oriana se trezește într-un apartament mizer în care trebuie să o ia de la capăt. Doar ea, Ama și Abel.

Din punctul meu de vedere, îngerii sunt sarea și piperul romanului. Se subînțelege că cei doi se ceartă veșnic și fiecare dintre ei încearcă să o atragă pe Oriana de una din părțile guvernante ale universului.

Mi-a plăcut acest volum pentru că autoarea și-a umanizat personajul în ciuda faptului că recuperatorii au puterea a zece oameni. Astfel, tânăra nu este decât un recuperator, să zicem, mediocru, dar care își face treaba cât de bine poate.

A fost o adevărată plăcere să mă delectez cu acest roman fantasy a cărui acțiune se petrece pe străzile Bucureștiului, iar cele 320 de pagini ale lui sunt presărate, acolo unde trebuie, cu umor.

Recunosc că am avut diferite emoții pe parcursul lecturii: m-am enervat de bunătatea exagerată a Orianei, am fost intrigată de apariția lui Mark, am râs de micile certuri dintre Ama și Abel, am plâns la pasajele în care Oriana suferea după viața pierdută.

De mult timp nu am avut plăcerea de a mă bucura de o carte care să-mi stârnească atâtea sentimente și sunt încântată că am avut ocazia să o citesc și la rându-mi să o recomand și altor cititori.

Titlu: Întorcerea

Autor: Theo Anghel

Editura: Herg BenetQuantum Publishers

Anul publicării: 2014 / 2016

Nota: 5/5

Recenzie: Frumuseți monstruoase de Marina Neagu

Debutând în cadrul editurii Quantum Publishers cu un roman, parcă, inspirat din legendele românești despre iele, Marina Neagu a devenit rapid un idol în rândul tinerilor cititori.

Cu un text ușor, dar bine structurat, romanul „Frumuseți Monstruoase” este, ceea ce cititorii numesc, un „roman viral”.

Anul trecut am fost la Final Frontier, de unde mi-am achiziționat acest volum de la standul colegilor de la Books Express. Fără să exagerez, pur și simplu stăteam în fața standului și mă holbam la cărți neștiind pe ce să pun mâna mai întâi. Mai erau cititori lângă mine și aproape toți erau hipnotizați de ochii extrem de verzi ai Larei de pe coperta lucioasă a romanului.

frumuseti-monstruoaseCeea ce m-a atras la această carte nu a fost doar coperta, ci si backcover-ul acesteia în care sunt amintiți preoții – gardieni, ielele sub forma umbrelor și localitatea Valea Îngerilor. Ce poate fi mai palpitant decât toate aceste elemente acumulate într-o singură carte?

Povestea Larei este mult prea scurtă pentru ideea pe care autoarea a avut-o când a scris acest roman. În doar 216 pagini, Marina Neagu a încercat să creeze un nou univers paralel cu personaje unice.

La începutul recenziei am menționat că acest roman are o clasă de personaje inspirate, parcă, din legendele noastre cu iele. Tinerele nefiresc de frumoase care sucesc mințile bărbaților prin simple gesturi, se regăsesc în paginile romanului sub înfățișarea umbrelor – fiicele Întunericului. Ca în poveștile bunicii despre iele, acestea se hrănesc cu energia oamenilor, uneori ucigându-i prin procesul acestui tip de alimentație.

Jumătatea „bună” a acestui univers este reprezentat de Gardieni.  Dacă umbrele sunt fiicele demonilor, acești protectori ai omenirii sunt soldații îngerilor și, de altfel,  singurii care pot să ucidă o umbră. Cine sunt și cum au apărut, nu știu prea sigur pentru că autoarea nu ne-a oferit aceste detalii. Singurul detaliu mai „personal” al acestora fiind faptul că gardienii au o pereche aleasă de destin încă din ziua în care se nasc.

Lara are o istorie destul de tristă deoarece mereu a fost singură și fără prieteni. Fiind o umbră, aceasta ar trebui să se hrănească cu energia oamenilor, însă este doar pe jumătate, așa că mesele ei constau în energia naturii.

Toată viața s-a antrenat să se controleze, iar acum are un oarecare control, dar asta nu înseamnă că este un lucru bun. Pentru a obține acest praf de normalitate, tânăra de 18 ani a ales să fie mereu singură și astfel s-a închis în ea.

Iulian este preotul – gardian pe care l-am menționat anterior și i-a fost Larei mamă, tată, frate, bunică, bunic și cel mai bun prieten.  De aceea între cei doi s-a creat o relație indestructibilă.frumuseti-monstruoase-cover

Destinul protagonistei se schimbă în momentul în care aceasta îi întâlnește pe Adrian, Vlad și Diana, iar ulterior, Sebastian.

Colegă cu trei gardieni care au o oarecare repulsie față de ea, Lara află că sosirea ei în Valea Îngerilor, nu a fost întâmplătoare. Aici tânăra află ce înseamnă  dragostea, dar și motivul nașterii sale.

În încercarea de a face ceea ce este corect și să-i mulțumească pe toți, Lara se trezește prinsă între iubirea pentru Adrian și Sebastian. Oare cine este adevărata pereche a tinerei?

Din păcate povestea de dragoste a Larei trebuie să mai aștepte deoarece viața ei este pusă în pericol de profeția care spune că ea este cheia încheierii eternului război dintre umbre și gardieni. Să fie acest nou început pentru ea, finalul poveștii?

Cu un titlu sugestiv, Marina Neagu ne tentează, precum o umbră, să ne alăturăm ei în lumea îngerilor și a preafrumoaselor ispite care ne pândesc din întuneric și ne îmbie să citim o carte despre povești nemuritoare de dragoste, loialitate și secrete.

Titlu: Frumuseți monstruoase

Autor: Marina Neagu

Editura: Qunatum Publishers

Anul publicării: 2016

Nota: 3/5