Tag Archive | Șerban Andrei Mazilu

Postare aniversară: La mulți ani Șerban Andrei Mazilu!

Serban Andrei MaziluAstăzi este ziua de naștere a scriitorului meu preferat – Șerban Andrei Mazilu.

Astăzi vreau să fac un pleonasm și să distrug puțin limba română: Șerban Andrei Mazilu este scriitorul meu cel mai preferat dintre preferați.

Autorul seriei „Cronici din Voss”, care (momentan) este formată din „Anotimpul pumnalelor” și „Jocul necromanților”, Andrei are și o mică povestioară intitulată „Misterele din Sparktower” ce a fost publicată în antologia „Metamorfoze”.

image-2017-02-11-at-8-34-15-pmPe lângă faptul că a scris seria mea preferată și cărțile mele de suflet, Andrei este tatăl lui Aendo Assermore (este pagina oficială a protagonistului din CDV*) și co-fondatorul Editurii Crux Publishing.

Pentru că este mare petrecere în gașca cruxiană, editorul Andreea Sterea a declarat această zi „zi de petrecere” așa că toate titlurile romanelor scrise de Andrei au reducere de 50% până la sfârșitul zilei.

Și dacă nu aș avea deja în bibliotecă (la loc de cinste) seria „Cronici din Voss”, vă spun sincer că aș cumpăra-o fără să stau pe gânduri.

La mulți ani Andrei! La cât mai multe cărți Maestre!

DSC_1425

 

*CDV – Cronici din Voss
AP – Anotimpul pumnalelor
JN – Jocul Necromanților
MDS – Misterele din Sparktower

Advertisements

Recenzie: Metamorfoze, editor Andreea Sterea

Odată cu globalizarea și modernizarea, nu doar piața bunurilor și serviciilor a fost afectată, ci și piața literară.
În prezent, autorii caută să se adapteze noilor vremuri, modernizând legendele și transformându-le în ceva „cu priză la publicul de astăzi”.
metamorfozeAstfel, în zilele noastre, copiii nu se mai tem de lupi, pentru că sunt sexy, însă prin prezenta antologie, Andreea Sterea ne face un tur prin prin propria-i fermă de vârcolaci autentici. Uneori cu o putere de seducție neobișnuită, alteori înspăimântători, licantropii din această antologie sunt deopotrivă fascinanți și misterioși.
Cele 205 pagini ce alcătuiesc „Metamorfoze” însumează 11 povești ale marilor autori ai Literaturii Universale după cum urmează:
1. „Lup Nomad” de Alegernon Blackwood, deschide antologia cu povestea unui recepționer. Iubitor fiind de excursiile in natură, el alege să-și petreacă vacanța la pescuit pe malul Lacului Tămăduirii. Iar acest loc nu este întâmplător, se spune că acolo poate găsi ceea ce își dorește în materie de pescuit. Chiar dacă a fost avertizat de unul din prietenii săi de la Clubul Sportiv din Montreal, vrăjit de frumusețea locului, Malcom Hyde își instalează tabăra pe malul greșit, deși acesta părea să fie ideal pentru a-și desfășura vacanța. De ce nu trebuia să se stea acolo? Pentru că acela este teritoriul lupului mare și rău. Sau poate ne înșelăm?
2. „Lenore Arras” de Oliviu Crâznic este prezentă și în antologia autorului „Ceasul Fantasmelor” publicată tot la Crux Publishing și este vorba despre prada care devine prădător. Atunci când nu mai ai pe cine să iubești și să protejezi, durerea ce te macină lasă bestia din tine să iasă la suprafață acaparându-te cu totul, nemailăsându-ți decât dorința de răzbunare. Așa cum a spus Prof. Doc. Ciprian Mitoceanu aceasta este doar o „mostră din ce poate crea Oliviu Crâznic”. Și, așa cum veți vedea, nimic nu este ceea ce pare în această poveste despre iubire și răzbunare.
3. „Barrington Cowels” de Sir Arthur Conan Doyle, este printre poveștile mele preferate nu doar pentru că este scrisă de unul din autorii mei îndrăgiți, ci pentru că are de toate: legende, iubiri, mistere, dar cel mai important, crime nerezolvate. Este povestea misterului morții studentului Barrington Cowels, îndrăgostit nebunește de o tânără de o frumusețe afrodiziacă, dar care ascunde un secret ce duce la moartea tuturor pretendenților ei.
4. „Proscrisul” de Robert E. Howard este o poveste care începe cu un bal ce adună la castelul lui Dom Vicente da Lusto prietenii acestuia din toate colțurile lumii, printre care și un invitat misterios. Aceasta este povestea (dar și blestemul) unui suflet chinuit de forțe supranaturale prins între lupta dintre dorința Întunericului și propria-i conștiință.
5. „Stigmatul Bestiei” de Rudyard Kipling este dovada clară că acesta nu se rezumă doar la poveștile copilăriei noastre, cum ar fi „Cartea Junglei”, ci poate depăși oricând granița basmelor pentru a ne impresiona cu o intrigă ce pune accent pe puterea zeilor. Se știe că Asia este continentul cel mai apropiat de zei pentru că tradițiile s-au păstrat intacte din moși strămoși, iar prin tradiții ne putem referi și la blesteme, ce pot fi folosite ca și lecții de viață…
6. „Inspirație pentru Pickman” de H.P. Lovecraft a fost povestea care mi-a dat fiori și la propriu și la figurat. Celebru pentru stilul său de a crea trăiri prin cuvinte, mi-a luat destul de mult să-mi dau seama care este povestea din spatele poveștii pentru că eu eram atentă la personaje, nu la background-ul unde, cu mult calm, mă aștepta lupul…
7. „Sură lupoaica” de George Macdonald este povestea unui student prins de o furtună pe unul din dealurile scoțiene. Mai întâi se refugiază într-o peșteră, apoi este primit de o frumoasă fată în propria-i vizuină. O scurtă poveste în 7 pagini despre dorința de a fi iubit, dar și despre lupta dintre bestie și conștiință.
8. „Fiara” de Guy de Maupassant este mitul Bestiei din Geuvaudan prezentat sub forma unei scene de viață. Doi frați nobili, ce se consideră cei mai buni vânători din lume, se aventurează într-o noapte să prindă marele lup din zonă, însă ce-i prea mult strică, iar orgoliul lor este stins cu bestialitate…
9. „Misterele din Sparktower” este liantul dintre „Anotimpul Pumnalelor” și ”Jocul Necromanților” de Șerban Andrei Mazilu. Este acea poveste de după acțiune și de dinaintea furtunii ce îl are ca personaj principal pe inspectorul Baudelaire. Este o scurtă poveste despre bestia ce deschide o cale de comunicare dintre om și zeu. Dacă ați citit primul volum, cu siguranța veți dori să continuați cu „Jocul Necromanților” pentru că veți întâlni aici cel puțin un personaj nou…
10. „Gabriel – Ernest” de Saki, în primă fază m-a dus cu gândul la „Câinele din Baskerville” al lui Doyle, însă de această dată ne întâlnim nu cu o fiară, ci cu un copil care la un moment dat recunoaște că preferă să servească la masă carne crudă de animal sau om. „Ai o fiară în pădurile tale” este prima propoziție a povestirii care se dovedește a fi povestea unui copil – monstru.
11. „Tarnhelm, sau cum a murit unchiul Robert” de Hugh Walpole încheie antologia „Metamorfoze”. Aceasta începe cu sosirea unui copil la unchii săi pentru a-și petrece vacanța, însă de ce nu are voie în micul Turn Cenușiu al conacului? Oare pentru că acolo locuiește lupul?metamorfoze
Toate aceste 11 povestiri sunt însoțite la final de un mic glosar în care Andreea Sterea și Oliviu Crâznic ne explică cine este autorul, pentru ce este cunoscut în literatura universală, dar și ce înseamnă anumiți termeni sau care au fost sursele de inspirație pentru aceste povești.
Recomand acest volum tuturor celor care doresc să se reîntoarcă la vechile concepții despre licantropie, fără să fi fost alterate de filmele și cărțile pentru adolescenți din ultima perioadă. O călătorie în timp când orice umbră se putea transforma în ceva monstruos.
Este lună plină și trebuie să CITEȘTI această antologie!

Titlu: Metamorfoze

Traducere și adaptare: Andreea Sterea, Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu

Editură: Editura Crux Publishing

An publicării: 2015

Nota: 5/5

Lumea cărților #10: CRUXmas Fair & Party

Sâmbătă, 17 decembrie, între orele 12:00 – 20:00 Editura Crux Publishing în parteneriat cu Epic Bar au organizat evenimetul caritabil CRUXmas Fair & Party.

Acest eveniment literar și artistic a fost organizat cu scopul de a strânge fonduri pentru proiectul „Ciorăpelul cu 15326582_1370089959690165_8361248728927204618_nbomboane” – acțiune caritabilă ce vizează 1000 de copii cu probleme medicale severe internați în secțiile de pediatrie generală, oncologie, boli cardiovasculare, boli locomotorii, chirurgie reparatorie și ortopedie din Centrul de Recuperare pentru Copii dr. Nicolae Robănescu, Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Marie Curie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și Copilului.

La târgul de carte au participat:

Editura Crux Publishing: cărți semnate de autori români consacrați și autori străini clasici, bookbags croșetate, sacoșe pânză personalizate și tricouri inscripționate, semne de carte pictate, bijuterii hand-made, figurine.
Librăria Books Express: cărți și cadouri pentru toate vârstele
GameArt: tricouri pictate manual pentru copii și adulți, tablouri, cadouri haioase
• Pancake Planet: clătite proaspete și dulciuri artizanale
Vlady Un Vampir Simpatic: benzi desenate, stickere, postere
Aventurile lui Sărăcel: benzi desenate
• Maria Bumbar: sculpturi lut
• Braidy: coafuri împletite
Epi’s Parlour: bijuterii victoriene / rock / goth

Atmosfera a fost extrem de relaxantă și prietenoasă unde m-am revăzut cu prieteni dragi, dar și unde mi-am făcut prieteni noi.

20161217_171533La standul celor de la Books Express m-am simtit ca un copil în atelierul lui Moș Crăciun. Tot standul a fost plin de cărți frumos ambalate în hârtie de sărbătoare, bomboane de ciocolată, stickere, semne de carte și multe, multe zâmbete.

Am luat și eu un „cadou” de la standul lor (al cărui preț de 20 RON a fost donat Taxiului cu Bomboane pentru proiectul „Ciorăpelul cu Bomboane”) și am câștigat romanul, în limba engleză, „By Nightfall” de Michael Cunningham.20161218_210425

Într-o punguță cu cititoarea împătimită de la Books Express am primit un semn de carte și multe, multe stickere.

La standul Crux Publishing mi-am achiziționat (în sfârșit) „Jocul Necromanților”, volumul al doilea din „Cronici din Voss”, de Șerban Andrei Mazilu, continuarea romanului meu preferat „Anotimpul Pumnalelor”.

Tot de la Editura Crux Publishing mi-am mai cumpărat și „Conan Barbarul: Misterul fântânii blestemate” pentru că după ce am citit „Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște” am devenit fascinată de lumea creată de Robert E. Howard și abia aștept să mă reîntorc în ea.

Din păcate, nu am ajuns la eveniment de la început așa că am ratat atât discuția cu scriitorul Florin Pîtea despre „Steampunk – istorii alternative și revoluții industriale imaginare”, cât și analiza lui Oliviu Crâznic și a Alexandrei Medaru despre „Fantasticul de impact: de la Gilgameș la Urzeala Tronurilor”.

20161217_163440Dar am ajuns la timp pentru dezbaterea scriitorilor Ana Maria Negrilă și Andrei Mazilu despre Fantasy și Science Fiction.

Iar la finalul acesteia am rămas impresionată de cât de bine au reușit cei doi să îmbine SF-ul cu fantasticul, două genuri literare pe care eu le consideram paralele.

Acest dialog a început cu un citat al unui autor X menționat de Ana Maria Negrilă: „După ce termină o carte, fiecare cititor își formează în minte un autor modern”. Mi-a plăcut foarte mult acest citat pentru că m-a pus pe gânduri mult timp, atât în timpul atelierului, cât și după acesta. Chiar și acum, în timp ce scriu acest articol, am cel puțin două interpretări pentru el.

Deși se presupunea că acest atelier avea o durată de 30 de minute, am depășit timpul și ne-am întins și peste atelierul de creație literară cu numărul 10.

Până la 20:00 am râs cu lacrimi, am glumit și am tricotat o poveste de Crăciun cu Maestrul Dan Rădoiu.20161217_192340

Imaginați-vă o mare petrecere a zeilor, organizată de Șeful cel Mare (noi l-am numit Zeus) cu ocazia Crăciunului pentru a primi daruri sau omagii de la fii și fiicele lui. La această petrecere sunt doi zei – zeul penelor de curent, Panait Beznă, și zeița coșarilor, Geta Pămătuf zisă și Pufi – care uită darurile pentru Șef.

Supărat pe obrăznicia celor doi, Zeus îi trimite pe Pământ pentru a-l ajuta pe Toma Vasilescu să fie Moș Crăciun pentru o zi.

Până acum totul pare ca un scenariu dintr-un film de Crăciun difuzat pe DIVA, însă imaginați-vă ce fel de poveste este aceea în care Moș Toma are 45 de ani, este bețiv de meserie și locuiește într-o casă de pe strada Ariciului undeva prin cartierul Rahova din București.

Și ca să fie treaba treabă, pe 23 Decembrie, casa în care acesta locuiește explodează de la o surgere de gaz și rămâne doar cu jumătate din aceasta.

Matol, fără jumătate de casă și fără bani, Toma Vasilescu este vizitat de Pufi și Beznă pentru a fi rugat să fie Moș Crăciun pentru o zi.

Negocierile sunt dure: Moșul dorește, nu una, ci două sticle de votcă ce se umplu singure la infinit, iar în schimb acesta are să meargă într-un mall pe care Beznă îl lasă fără electricitate de unde trebuie să fure un coș de cumpărături, ce are să fie vrăjit pentru a se umple singur cu daruri de Crăciun.

În tovărășia celor două zeități și cu un coș de cumpărături magic, Toma Vasilescu merge prin cartierele Rahova și Ferentari să împartă daruri vecinilor.

Cred că vă dați seama ce dialoguri și background am făcut pentru această poveste și nu cred că este greu să vă dați seama cât de mult am putut să râdem,.

Datorită stării de bine și de veselie nici nu am simțit când s-a terminat acest crus literar și a început CRUXmas Party-ul, ce a ținut până în zori 🙂

Lumea cărților #8: Final Frontier 2016

În weekend-ul 2 – 3 aprilie am fost invadați de extratereștri pentru a ne spune povești SF la Connect Hub din București în cadrul celei de-a cincea ediție, Final Frontier, un eveniment marca Bookblog.

FF5 AfisAnul acesta, târgul de carte intergalactic a adunat laolaltă unele din cele mai de seamă edituri din țara noastră precum Editura Nemira, Editura Paladin, Editura Millennium, Crux Publishing, Editura Tritonic sau Editura RAO.

Pe lângă editurile mai sus menționate, la târg au mai avut stand de jocuri, benzi desenate și figurine cu eroii noștri preferați cei de la magazinul Red Goblin, au venit cu romane grafice și benzi desenate colegii de la HAC!BDThe EATComics și LEX Hobby Store, iar ocazia de a ne delecta cu romane în limba engleză sau de la Editura Quantum Publishers ne-a fost oferită la standul colegilor de la Book Express.

Printre picături atmosfera a fost întreținută de către cosplayerii costumați ca eroii dragi nouă din Star Wars sau care întruchipau personaje ca desprinse din poveștile steampunk ale lui Florin Pîtea sau pur și simplu copii fidele ale avatarurilor din jocurile video sau protagoniștii filmelor fantasy.

Atmosfera a fost destinsă și relaxantă, animată din când în când de un atelier de creație, de un concurs sau de către lansări de carte de la editurile participante. Din păcate nu știu câte lansări au fost pentru că nu am reușit să particip la nici una (fără excepție), însă am auzit de la editorii și colegii de breaslă prezenți că toate au fost un succes.

Lista lansărilor (sper să fie toate) este după cum urmează:

Editura Crux Publishing

Logo Crux Publishing

 

Editura Paladin13874_215332041939856_315965269_n

Editura Millennium

edmillennium

Editura Eurostampa

Erostampa

 

Editura Tritonic

Editura Tritonic

  • Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba
  • Galaxia sudică” de Aurel Cărășel

Alte lansări și evenimente:

  • „Căldura ghețarilor” de Nic Dobre
  • Opere complete, vol. 4 de Mihail Grămescu (Tracus Arte, 2016)
  • Din ştreang de Aurelia Chircu (editura Bookmasters, 2016)
  • Exit, povestiri de dincolo, de Lucian Dragoș Bogdan, Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Florin Purluca, Liviu Surugiu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu (Eagle, 2016)
  • Întâlnire cu Secția 14 unde publicul a avut ocazia să facă cunoștiință cu membrii acestui grup și unde au putut asculta un fragment din „Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan de Alexandra Medaru citit pe voci.

Savanți și domnițe victoriene sau gothice, pământeni și extratereștri, autori și cititori, toți s-au adunat într-un singur loc pentru a lansa cărți, a schimba opinii, a-și completa biblioteca sau pur și simplu care au vrut să se trezească după amorțeala de după iarna ce a trecut.

Am râs, am avut emoții la concursuri, am confecționat povești și ne-am distrat cu toții fiind mândri că împreună FFV #2formăm o comunitate.

Din păcate bugetul meu redus, de 50 RON, nu mi-a permis să iau tot ceea ce voiam de acolo, însă nu m-am putut abține să nu iau 3 volume de la Quantum Publishers (care au fost fix cei 50 de lei). Sunt catchy, au o poveste interesantă – numai bune de citit în metrou. Este vorba despre: primele volume din seria  „Am murit, din fericire” de Theo Anghel („Întoarcerea”, respectiv „Chaos) și romanul „Frumuseți Monstruoase” de Marina Neagu.

În prima zi am prins doar „Dezbaterea Editurilor” (dacă îmi este permis să îi spun așa unuia dintre evenimente) în care editorii de la Editurile Nemira, Tritonic, Millennium și Crux Publishing au fost antrenați într-o discuție deschisă unde ni s-au dezvăluit anumite lucruri despre cum merg lucrurile într-o editură și unde au fost dezbateri pe diverse teme și subiecte legate de lumea literaturii.

FFV #1Și evident nu aveam cum să ratez evenimentul de a doua zi pentru care mi-aș fi dat toată biblioteca numai să pot participa – Atelierul de confecționat povești fantastice al lui Dan Rădoiu (pentru acest eveniment voi avea o postare specială).

În rest? Am stat lipită de cei de la Crux pentru că sunt oameni faini, frumoși și talentați. Își fac treaba excelent și sunt tare mândră că sunt parte din familia lor de un an. Sunt mândră să-i văd crescând și lansând carte după carte care mai de care mai frumoasă, mai interesantă, mai misterioasă.

Nu cred că mai este vreun secret faptul că am făcut o adevărată pasiune pentru ei și că îi susțin în orice trăsnaie cu care au de gând să ne înveselească și să ne scoată din cotidian. I-am cunoscut acum un an la a IV-a ediție Final Frontier, am sărbătorit un an de colaborare weekend-ul acesta și peste 50 de ani am să îmi duc nepoții la a 55-a ediție a acestui târg pentru a vedea unde bunica lor a descoperit pasiunea pentru literatura de calitate.

Si nu în ultimul rând, vreau să vă arăt fotografia mea preferată: eu în toată splendoarea mea cu sabia deasupra „Anotimupului Pumnalelor” ca un mesaj subliminal pentru Șerban Andrei Mazilu.

DSC_1425

Dragă Andrei, poate nu termini „Jocul Necromanților” până la Gaudeamus. Am o sabie și știu să o folosesc.

 

D&E2

La mulți ani Primăvară, la mulți ani vouă, la mulți ani… Crux Publishing!

De regulă, scriam această postare dedicată anotimpului renașterii pe 1 martie, însă anul acesta nu am reușit să fiu promptă și să vă ofer tradiționalul mărțișor.

floareSă crești și să te maturizezi este puțin cam tragic pentru că pe zi ce trece te afunzi din ce în ce mai mult în problemele existențiale ale vieții. Uiți să trăiești pentru tine, pentru visele și pasiunile tale și înveți să trăiești pentru alții (noul job, familia sau pur și simplu abia aștepți sfântul Somn).

În ultimele luni, adesea m-am așezat în fața calculatorului „pusă  pe fapte mari” însă mereu mă uitam ca pisica în calendar neștiind ce să scriu sau să zic, așa că sfârșeam închizându-l și afundându-mă în lumea viselor unde speram că voi găsi un loc al meu, un refugiu unde să reușesc să fiu eu însămi.

Acum ar trebui să urmeze revelația primăverii cum că „de data asta am să mă schimb și că voi deveni un om, un angajat, un blogger mai bun” , dar nu voi exprima o astfel de dorință pentru că omul nu se schimbă niciodată.

Așa că anul acesta vă urez tuturor fetelor, băieților, mamelor și (mai ales) cititorilor și autorilor, o primăvară care să vă aducă acel colțișor unde puteți fi voi înșivă, unde să aveți timp de pasiunile voastre și de micile lucruri care vă aduc zâmbetul pe buze!

Vă mărturisesc în câteva cuvinte că pentru mine există un astfel de loc în ceainăria La Un Ceai unde lunar, de 6 luni încoace, familia Crux se întâlnește sub bagheta lui Dan Rădoiu pentru a țese vise ce urmează să fie așternute pe hârtie sub forma unor povești. Atelierele de creație organizate de această editură au serbat, sâmbăta aceasta, 6 luni de când ne-am întâlnit prima dată în curtea din spate, sub nucul secular al localului.

Nu știu ce s-a întâmplat la ultimele 3 întâlniri pentru că am tras chiulul fiind prea ocupată cu cotidianul și banalul, însă de data aceasta, am fost pusă în fața faptului împlinit: am scris un început de poveste pe care l-am citit în fața unui public. Am avut emoții și la început încercam să mă ascund pe sub masă sau în ceașca de ceai, însă până la urmă mi-am făcut curaj și am dat glas gândurilor mele.

Că am fost aplaudată ori din complezență ori că le-o fi plăcut ce am scris, nu prea mă interesează, însă faptul că am avut curaj să vorbesc în public fără să mă bâlbâi și să fac ceea ce îmi place valorează cât toate premiile și aplauzele din lume. Pentru câteva ore am uitat de probleme, de griji și de monotonie. Pentru câteva ore am simțit că pot visa din nou, că mă pot așeza în fața monitorului și că pot să scriu din nou postări kilometrice, nu pentru a mă afla în treabă, iar acest lucru este cel mai frumos dar al primăverii. Am avut parte de o terapie de relaxare în grup.

Nu știu dacă pe voi v-ar ajuta să vă relaxați sau să vă regăsiți într-o astfel de întâlnire, nu știu nici dacă măcar v-ar plăcea să faceți ce am făcut noi sâmbătă, dar ar fi păcat să fii în București în Sâmbăta Lunară Crux și să nu servești o ceașcă de ceai alături de niște oameni minunați.

În încheiere, vreau să le mulțumesc colegilor de la Crux Publishing și în mod special Andreei Sterea și lui Șerban Andrei Mazilu, care au făcut dintr-o Editură o familie de scriitori și cititori și au avut ideea atelierelor, dar și lui Dan Rădoiu, Senseiul meu, pentru răbdarea, imaginația și dorința de a împărtăși cu noi tainele condeiului și literaturii de calitate.

La mulți ani fetelor, mamelor, dar la mulți ani și Crux Publishing pentru momentele de respiro și cărțile publicate!

D&E2

Happy 3’rd Anniversary

Inițial am vrut ca această brioșă să fie una adevărată (de la McDonald’s sau dintr-o benzinărie OMV căci acelea sunt 3rd_birthday_cake1cele mai bune brioșe ever), însă din lipsă de timp trebuie să mă mulțumesc cu una virtuală.

Și da, știu că trebuia să postez această postare acum două zile, însă din lipsă de timp nu am reușit să o finalizez. Pe 13 am fost la lansarea romanului „Delirul încapsulat” de Florin Corneliu Pîtea cu toată echipa de la Crux, iar ieri am fost într-o mini-excursie cu cei dragi.

Retrospectiva anului 2015 stă cam așa:

În primul rând am cunoscut oameni minunați în urma continuării colaborării mele cu scriitorul Oliviu Crâznic printre care se numără Șerban Andrei Mazilu, autorul romanului „Anotimpul Pumnalelor”, care în scurt timp a devenit romanul meu preferat.

03927Citindu-i pe cei doi am ajuns să mă îndrăgostesc de Editura Crux Publishing și inevitabil am avut ocazia de a face cunoștiință cu Andreea Sterea, editorul acestei, căreia trebuie să îi mulțumesc pentru întâlnirile lunare de la ceainăria La Un Ceai unde împreună cu Dan Rădoiu, un om extraordinar de la care am învățat foarte multe lucruri în doar câteva întâlniri.

Tot anul acesta am fost inivitată de către scriitoarea Anamaria Ionescu să particip alături de autorul și editorul de la Editura Herg Benet, Alexandru Voicescu și de soția sa, scriitoarea Cristina Nemerovschi la prima mea emisiune radio de la Radio Antena Satelor alături de care am petrecut niște ore fantastice discutând despre literatură și pasiunea noastră comună pentru cărți și citit.

Ulterior acestei emisiuni am încheiat o colaborare cu Editurile Crux Publishing si Herg Benet cărora le mulțumesc pentru sprijin și cărți.

05900În 2015, Moș Crăciun a venit mult mai devreme decât mă așteptam pentru că am primit un kindle Amazon și am avut ocazia de a citi ultimul volum al seriei „Alina Marinescu” de Monica Ramirez. Și trebuie să recunosc că a fost o lectură cu peripeții. Am fost extaziată, apoi am plâns, m-am simțit vinovată, am învățat să fiu mai puternică, doar ca apoi, odată cu terminarea romanului să aflu că Monica se întoarce în State, deci am plâns din nou.

Monica, sper ca atunci când te vei întoarce, va fi ca să lansezi acasă „Recviem pentru un asasin”, romanul care pur și simplu mi-a zguduit lumea din temelii.

03903Tot anul acesta am fost pentru prima dată la târgul de carte Gaudeamus. Nu fusesem niciodată și era visul meu să merg acolo și să mă bucur de atmosfera de „geek”. Da, mi-am făcut damblaua și am mers acasă cu o mulțime de cărți, cu autograf, și tot acolo, pentru câteva minute, am avut ocazia de a schimba câteva cuvinte și cu Lavinia Călina și am avut ocazia de a-i descoperi lumea din seria „Ultimul Avanpost”.

Am avut un an plin în care am învățat să scriu, să simt și să mă bucur de o mulțime de sentimente și senzații și sper ca anul acesta să fie cel puțin atât de fantastic ca cel care s-a încheiat.

Privind înapoi și trăgând linie lucrurile stau astfel:

Cea mai bună carte citită:

Anotimpul Pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu

Cea mai bună serie citită:

Ultimul Avanpost” de Lavinia Călina

Cea mai așteptată apariție:

readersrepublic_3_years_avatar

Mulțumesc Florin pentru design

Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez

Cea mai proastă carte/serie citită:

Crescendo” de Becca Fitzpatrick

Personajul preferat:

Aendo Assermore din Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu

Cel mai bun film fantasy văzut:

Bibliotecarul”

Cel mai așteptat film:

Insurgent

Cel mai slab film văzut:

Spongebob Pantaloni Pătrați

Actor preferat:

John Kim – Ezekiel Jones din Bibliotecarii

Cel mai bun serial:

Bibliotecarii

Cel mai grozav eveniment la care am participat:

Gaudeamus

03920

Observ că am scris un post kilometric și nu am apucat să vă spun ce am făcut sâmbătă. Ei bine… dimineața m-am trezit ferm decisă să compun o urare fabuloasă pentru Dan Rădoiu a cărei zi de naștere a fost și căruia îi urez un întârziat dar sincer La Mulți Ani, apoi mi-am dat seama stupefiată că este sâmbătă și că nu este zi de muncă așa că am adormit la loc doar ca apoi să mă trezesc și să îmi dau seama că mai era puțin și începea lansarea romanului „Delirul Încapsulat” de Florin Pîtea, lansare la care am fost și unde m-am relaxat, iar apoi am fost să sărbătoresc ziua blogului cu o amică prin Carusel de unde am achiziționat niște – câteva – mai multe cărți, iar când am ajuns acasă m-am pus din nou la somn.

Așa că mă puteți urî, bombăni căci deși am zis că mut munții din loc, nu am mutat nici ceașca de cafea de pe masă în chiuvetă și asta pentru că sunt o cititoare leneșă. ^^

D&E2

Recenzie: Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu (Cronici din Voss #1)

Nu voi scrie o recenzie cu citate.

Nu voi scrie nici o recenzie în care să mă justific de ce am citit această carte de 4 ori. Și categoric nu am de gând să vă ofer spoilere cu privire la acțiune.

În câteva cuvinte, o sută, două, trei… câte vor fi, vă voi oferi câteva sfaturi despre cum ar trebui să savurați acest roman.

Anotimpul Pumnalelor„Anotimpul Pumnalelor” este o carte „mare” între două coperți subțiri. Este o poveste fantasy care redefinește acest gen, trecându-l pe o nouă treaptă. Pentru a înțelege acțiunea, complotul și finalul este necesar să uitați tot ce cunoașteți despre acest gen.

Citind cartea lui Andrei Șerban Mazilu am descoperit că genul fantasy nu înseamnă doar creaturi fantastice aduse în lumea reală, ci împletirea cu măiestrie a lumii imaginare cu lumea reală fără a-și pierde însă propria identitate. Acest gen este produsul întrepătrunderii în armonie a două lumi diferite.

Cu puțină imaginație, Arhipeleagul Voss ar putea fi în mijlocul Dâmboviței, Jiului, Dunării sau Mării Negre.Pur și simplu stând pe malul unei ape, având cartea în poală, poți vedea comerțul cu tutun, care de altfel este și economia de bază a acestui imperiu.

Stând acolo poți vedea Whitegate-ul cu piața lui mare de unde sărmanii sunt răpiți de Inchiziție pe motive stupide pentru a fi torturați în vederea recunoașterii unor lucruri de care nu au habar.

Iar dacă îți întorci puțin privirea vezi mărețul Helmsman’s End unde se întâmplă lucruri bizare căci acolo locuiesc Corbii. Din când în când mai simți un miros de parfum scump, chiar când Contesa Mequette debarcă în Amberstone și nu îți va fi greu să vizualizezi luxul care o încoanjoară.

Dar ce facem cu pescarul care bombăne în barbă de pe maul celălalt? Ți se face milă de el și  te decizi să îl ignori, dar întorcându-te la lectură îl vei înțelege mai bine după ce vei vedea viața locuitorilor din Perque și atunci, fără să vrei, aterizezi la propriu într-o lume nouă.

După câteva pagini, ai tendința de a căuta cu privirea Noss-ul doar pentru a te asigura că tot ce descoperi citind, poate fi raportat la lumea reală, și chiar acolo, la câțiva kilometri în depărtare zărești turla unei biserici. Răsufli ușurat și îți vezi de citit în continuare.

Serban Andrei MaziluȘi în timp ce citești descoperi că a fi cuplat cu cineva de același sex ca și tine nu este un păcat în comparație cu alte fapte, ci o artă. Trebuie mai întâi să înțelegi ce înseamnă acest lucru, să îl accepți și abia apoi să începi să lupți cu el. Nu te arunci înainte ca berbecul pentru a lupta pentru „iubirea ta” pentru că ești diferit sau șmecher. Cumva, Andrei Ș. Mazilu a reușit să ofere eleganță, pasiune și mister relației dintre contesa Mequette și  Larisse, deși între cele două nu a fost descrisă în niciun rând vreo scenă erotică pentru că însăși întâlnirile celor două, adesea false, aveau acel ceva de je ne sais quoi ce mă făcea să vreau să aflu mai multe despre natura relației lor. Erau prietene? Erau dușmance? Erau iubite? Sau era rezultatul complotului minții îmbibate cu ambiție a „zeiței blonde”, cum o numește însuși autorul în carte?

Un alt aspect al romanului care m-a fascinat este grația cu care scriitorul tratează comploturile, canibalismul sau moartea în adevăratele sale culori. Fără subiecte tabuu, fără ocolișuri sau cenzură, Andrei Ș. Mazilu a scris acest roman cu toate cărțile pe față, fără însă a se pierde în detalii.

Am apreciat faptul că a fost descris fiecare colțișor al decorului și detaliu al garderobei personajelor pentru că doar așa am putut să nu fac comparații între lumea lui Aendo Assermore cu a lui Tolkien sau Martin, văzând-o în toată măreția ei, astfel subliniind originalitatea lumii create. Nu a fost nevoie să mă inspir din lumile deja expuse pe pelicula de film pentru a vedea de la mucegaiul catacombelor, la mizeria străzilor din Perque și mai apoi la luxul și fastul din Amberstone sau de ce nu, din camerele împăratului-idiot Septimus.

Citind în continuare am descoperit că trilul Morții este cântecul care însoțește omul în fiecare moment al vieții sale care fără Thanos nu ar exista, așa cum nici zeul Morții nu ar exista fără noi. Suntem dependenți unul de altul. Acordând o atenție mai mare acestui personaj, mi-am dat seama că în cele din urmă, el a fost inima romanului, nu Mequette, nu Aendo sau oricine altcineva.

Contesa este deșteaptă și inteligentă în cel mai diabolic mod, în timp ce Aendo este personajul singur care trebuie să se regăsească și să își amintească să simtă.

Dezgustul, lăcomia și putreziciunea ființei umane sunt întruchipate de episcopul-cancelar Emeric Bone, pe când eroul este nimeni altul decât Rico Mikake alias Kalleth.

Personajele care m-am atașat cel mai mult au fost Foxley Quinn, combinația excelentă dintre viclenia unei vulpi și abilitatea unei pisici de a cădea mereu în picioare, în timp ce rațiunea și cel mai înțelept personaj al romanului este majordomul Benson care pe lângă faptul că are niște replici fenomenale, este de departe singurul personaj care vede dincolo de aparențe.

Cât despre Aendo Assermore, trebuie doar să ai răbdare pentru că ni se va dezvălui singur. De la copilul maltratat, la asasinul fără remușcări și mai apoi la un Corb-luntraș prins între două lumi. Drumul nu este atât de lung atunci când întâlnești persoanele potrivite. În aproape 350 de pagini, acest asasin se afundă într-un tango pasional și periculos cu moartea și viața. Un dans al cărui rezultat este doar foc și cenușă.

Personal, nu știu dacă aș avea curajul să trăiesc în această lume, fizic, pentru că nu mă simt nici luptătoare, nici vicleană, nici înțeleaptă, ci doar o visătoare. Așa că de fiecare dată când citesc și recitesc acest roman mă visez colidând străzile Arhipeleagului, vorbind cu localnicii și probabil strănutând continuu de la tot acel tutun, amuzându-i pe Corbi și Thanos prin ideile mele preconcepute despre happy endings.

Însă aș fi dat toată colecția mea de cărți să fiu măcar pentru câteva secunde în pielea comisarului Baudelaire, omul banal dar extrem de norocos în a face parte din această poveste și de a vedea apusul insulei Amberstone și răsăritul unei noi ere. Acel peisaj este sfârșitul Anotimpului Pumnalelor și începutul unei noi ere, iar el o întâmpină pufăind tacticos din pipa lui.

Părerile despre roman sunt împărțite. Au fost scrise sau spuse prin viu grai:

Yuki *

Leonard Ancuța

Titlu: Anotimpul Pumnalelor

Autor: Șerban Andrei Mazilu

Editura: Crux Publishing

Anul publicării: 2015

Nota: 5/5

D&E2

*Notă pentru Yuki, Aendo e personajul meu preferat, so be gentle 😉