Lansare de carte #6: Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez

Cu aproximativ două săptămâni în urmă am avut ocazia și plăcerea de a participa la (re)lansarea seriei „Alina Marinecu” scrisă de Monica Ramirez.

Acum câțiva ani, scriitorul George Arion menționa în sinops-ul primei ediții „Asasin la feminin”, că Monica Ramirez „a parcurs un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A pubilcat acest roman, mai întâi, în SUA și apoi îl vede publicat și în românește.”

Dat fiind acest fapt, mărturisesc că sunt fericită de acest lucru, pentru că altfel nu aș fi avut ocazia de a face cunoștință cu lumea Elite, deoarece orice alt scriitor care ar fi avut șansa Monicăi s-ar fi axat pe publicarea seriei doar în State, mai ales că genul thriller nu este foarte cunoscut și promovat pe piața românească.

Istoria seriei

  • în 2008, Monica publică pentru prima dată volumul „Asasin la feminin” la imprintul grupurilor Editoriale Flacăra și Tritonic , Crime Scene
  • până la sfârșitul anului 2012 reușește să publice, tot la Crime Scene, și următoarele două volume ale seriei: „Identități secrete” și „Balanța puterii”
  • în 2013 continuă să publice seria, de data aceasta la Editura Tritonic
  • pe 05 octombrie 2016, publică la Editura Tritonic ultimul volum al seriei „Recviem pentru un asasin
  • pe 23 martie 2017 relansează întreaga serie „Alina Marinescu” la Editura Librex cu noi coperți

(Re)lansarea seriei la Editura Librex

Dat fiind că evenimentul a fost transmis live pe pagina de Facebook a colegilor de la Librex și că înregistrările încă se pot vizualiza, voi încerca în cele ce urmează să vă povestesc acest eveniment prin ochii mei de cititor și blogger.

Doamna Oana Arion, autorul seriei „Nemuritor”, a deschis evenimentul povestind despre Monica Ramirez, femeia nu autoarea, din spatele uneia din seriile mele preferate.

Dacă până acum plângeam pentru că nu am putut participa la lansarea romanului „Traficantul de umbre” al Monicăi, unde autoarea a dansat un tango periculos (avea un pistol la îndemână), la această lansare lacrimile mele au fost răsplătite și șterse.

Acompaniată de băieții de la Taboo Boys (care au jucat rolul unor agenți operativi), Monica ne-a hipnotizat cu un dans pasional și în același timp dureros (aș putea spune). Când spun „dans dureros” nu fac referire la orele pe care aceasta le-a petrecut cu băieții în a perfecționa sincronul sau la posibilele căzături pe care trebuie să le fi îndurat, ci mă refer la povestea din spatele lui.

Avem un bărbat și o femeie ce emană pericol prin fiecare por, nu doar prin gestul de a avea câte o armă asupra lor. Precum două feline își dau târcoale cu armele ațintite unul asupra celuilalt nedezlipindu-și privirea unul din ochii partenereului. În cele din urmă, femeia câștigă, iar focul ce pare să-i mistuie pe amândoi scapă de sub control…

Consider acest moment ca fiind simobilc pentru serie deoarece ne dezvăluie un adevăr ce a fost ascuns la vedere: cine sunt cu adevărat personajele principale.

Ca un maestru al deghizărilor, autoarea a ascuns în romanele sale adevărații protagoniști și după mult timp, am reușit să văd dincolo de aparențe. Nu vă voi spune despre ce este vorba pentru că este un „secret” pe care nu-l voi dezvălui public niciodată tocmai pentru a nu distruge misterul.

În a doua parte a serii, invitatul special a fost regizorul de teatru Bogdan Gagu care a recunoscut cu multă seninătate și sinceritate că nu a citit seria.

Recunosc că această mărturisire mi s-a părut șocantă mai ales că era și invitatul special al autorului, dar apoi am înțeles care a fost  motivul pentru care nu avea tema făcută: dacă nu știi despre ce este vorba, trebuie să întrebi. Și ce mod mai simplu de a afla informații despre o carte, dacă nu direct de la cititorii acesteia?
Așa am ajuns să îmi spun părerea în public despre cele șase volume. Am fost primul spectator care a vorbit la microfon și singurul cu emoții atât de mari, încât s-a bâlbâit. Evident că eu nu am fost tocmai pe subiect pentru că am fost întrebată care este părerea mea despre relația Alex – Alina. Am răspuns destul de simplu „au momente în care se poartă ca un cuplu normal”. Ceea ce am făcut, însă, a fost să vorbesc despre volumul meu preferat: „Identități secrete” pentru că este volumul în care apare în peisaj personajul meu preferat – Ford.

După acest moment semi-stânjenitor, am predat ștafeta bloggerului Andreea de pe „Praf de stele”, iar discuțiile au continuat mai departe, până când Bogdan ne-a întrerupt și ne-a propus să ne reîntâlnim în luna septembrie pentru a încerca să punem cap la cap un scenariu pentru o posibilă piesă de teatru.

Vă dați seama că până atunci voi reciti seria (noua ediție) și voi fi mult mai bine pregătită decât data aceasta, mai ales că vreau să am și niște notițe.

La final, vă las să vizualizați înregistrările acelei seri perfecte acesând link-urile acesta și acesta și în loc de încheiere știați că…

  • inițial „Identități secrete” a fost împărțit în două părți: „Dincolo de invizibil” și „Începutul sfârșitului”?
  • când volumul 4 a fost publicat prima dată la Tritonic într-un nou format, primele trei volume erau doar în ediția de la Crime Scene?
  • când a scris seria, Monica, mai întâi a scris-o în limba engleză și apoi a tradus-o în limba română?
  • doar volumele 5 și 6 de la Editura Tritonic au aceleași coperți ca cele din SUA?
  • singurul volum care și-a păstrat coperta la toate editurile este „Recviem pentru un asasin”?
  • singurele personaje cu nume românești din toate cărțile publicate de Monica sunt cele din această serie: Alex, Alina și Marius?
  • pe lângă aceaste volume cu spioni, inspirate din fapte reale, autoarea a mai publicat, până acum, un roman de sine stătător cu tema spionajului și anume „Traficantul de umbre”?
  • Monica Ramirez este unul din autorii mei preferați?
Advertisements

Lumea cărților #9 – Toamna lansărilor și a discuțiilor

Toamna este anotimpul meu preferat pentru că în sfârșit scăpăm de căldura insuportabilă a verii, pentru că pot savura ceaiuri peste ceaiuri cât este ziua de lungă, pentru că pot purta hainele mele pufoase și pentru că, bineînțeles încep lansările și surprizele editurilor.

discutii-rockstarÎmi displace vara pentru căldura ei insuportabilă și pentru că atunci nu am chef nici să citesc, nici să mă uit la seriale și nici măcar înghețata nu îmi place, așa că trei luni am zăcut ca un mort așteptând ca toamna să pună stăpânire pe noi și să mă trezesc și eu.

Pe 27 septembrie am fost la Cărturești Carusel pentru a mă întâlni cu Cristina Nemerovschi și Navi.

Într-o atmosferă rebelă și pe acordurile muzicii rock, cele două ne-au împărtășit viziunea lor asupra lumii rockstarurilor.

Este adevărat că atunci când cineva spune „sunt rocker” implicit te gândești la „sunt un dependent de alcool, dorguri și sunt certat cu frizerul, apa și săpunul”, însă nu este chiar așa.

Cristina a încercat ca prin romanul său, „Rockstar” să ne arate și lumea din spatele persoanei înveșmântată în piele neagră, pletoasă și tatuată. Poate că noi, oamenii banali și, considerați de societate, „normali” ne grăbim să-i judecăm prea repede și prea aspru fără să știm motivele pentru care rockerii aleg să se răzvrătească, sau poate pur și simplu nu ne plac schimbările și diferitul.

Pentru că toată adolescența mi-am petrecut-o printre rockeri, fără să vin acasă pe 7 cărări de la alcool sau fără să mă fi dorgat vreodată în viața mea, le-am găsit pe Navi si Cristina două persoane perfect normale, extrem de talentate și bune în ceea ce fac. Alții, probabil că le găsesc extravagante și posibil plecate de acasă pentru că lor nu le este teamă să ne arate cine sunt cu adevărat.

Și cum surprizele se țin lanț, pe 05 octombrie după fix 2 ani și 2 zile, ne-am reîntâlnit lansare-tritoniccu echipa de la Editura Tritonic la Casa Radio pentru dubla lansare a romanelor „Zodiac” de Anamaria Ionescu și „Recviem pentru un asasin” de Monica Ramirez.

A fost o seară interesantă plină de surprize pentru că am revăzut oameni dragi și ne-am relaxat într-o atmosferă prietenoasă, plină de voie bună și carismă.

Aș putea spune că sunt tristă că „Alina Marinescu” a ajuns la final, dar vă mărturisesc că are un sfârșit cât se poate de potrivit pentru această serie spectaculoasă.

În timp ce Monica Ramirez a încheiat o poveste despre viață, curaj și sacrifiu, Anamaria abia a început-o.

După, probabil, cei mai lungi doi ani de așteptare Anamaria vine cu continuarea romanului „Nume de Cod Arkon” și abia aștept să o citesc și să văd ce mai face Sergiu.

Înainte de a încheia, vă anunț că în ultimul weekend din octombrie, chiar înainte de Halloween, vă invit să ne întâlnim cu toții la Romcon pentru a ne vedea într-un cadru SF dar de asemenea să ne și bucurăm de câteva din surprizele celor de la Crux Publishing.

romcon-banner

Recenzie: Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez (Alina Marinescu #6)

Seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez este una din cele mai complexe și realiste serii scrise de un scriitor contemporan. Ba mai mult, trebuie să ținem cont și de faptul că această scriitoare este româncă, lucru care îi aduce și mai multă valoare în ochii mei, mai ales că majoritatea cărților promovate la această oră sunt scrise de autori străini.

Curpinzând șase volume, această serie, se încheie cu renașterea agenției Elite, regăsirea protagonistei și începutul a Alina Marinescu #6ceva nou și diferit.

Mi-a plăcut foarte mult desfășurarea acțiunii și modul în care acesta m-a surprins odată cu avansarea lecturii. A fost exact așa cum m-am așteptat: definiția crudului adevăr.

Mi-a plăcut (și displăcut în același timp) că autoarea a subliniat efemeritatea vieții, a relațiilor, dar și puterea sentimentelor și a sufletului. În câteva pagini, mi-a reamintit că nici cele mai puternice persoane nu trăiesc o eternitate și că pot fi ucise, sau rănite.

Nu aș vrea să intru în detalii cu privire la acțiunea cărții pentru că aș putea face spoilere, iar astfel să vă piară cheful de lectură, ceea ce ar fi păcat pentru că romanul trebuie citit de la A la Z (inclusiv notele autorului, vă rog, nu vă opriți la „The End”).

Alina Marinescu este o persoană care a murit și a reînviat, care a suferit și a fost fericită, care a fost rănită și s-a vindecat. Pe lângă faptul că este un agent secret, ea este om, dar mai presus de toate, este femeie și mamă. Poate că în cele din urmă nu a rămas vie pentru ea sau pentru Alex, ci pentru a lăsa lumea un loc mai bun pentru fiicele ei. Poate că a avut momente în care voia ca existența să-i fie întreruptă pentru că viața îi cerea prea multe. Însă a rămas puternică până la final.

Alina a fost alături de mine și mi-a arătat viața așa cum e timp de patru ani. Pentru asta am iubit-o și am urât-o în același timp. Pentru asta o respect și o admir, chiar dacă este un personaj dintr-o carte.

De obicei aveam un întreg paragraf dedicat lui Ford (da, încă am rămas fascinată de el), însă de această dată, nu am ce să spun despre el. Vă informez că împreună cu Roman și Jason sunt bine. Au supraviețuit cu toții și sunt sigură că vor supraviețui până la final. Trebuie!

În acest volum am început să-l văd pe Alex cu alți ochi. Am început să îl văd și eu ca pe un bărbat, nu ca pe un robot cu circuite în loc de inimă. Am început să-l înțeleg și am început să regret că nu i-am acordat mai multe șanse încă din primul volum, chiar dacă l-am urât și admirat în același timp.

Nu l-am iubit niciodată (probabil că pe nimeni nu am iubit, cu excepția lui Ford) din mai multe motive. Însă l-am admirat pentru puterea lui, curajul său și loialitatea față de Alina. L-am admirat pentru că a ales să își calce pe inimă pentru a o salva pe cea iubită, că a mers până în Iad și înapoi pentru ea, că a făcut totul pentru ea și în cele din urmă am ajuns la concluzia că merită ca Alina să-i fie alături.

Am observat că am folosit destul de des „final” în această postare, dar numai pentru că nu știu cu ce aș putea să-l înlocuiesc: „sfârșit”, „în cele din urmă”? Nu știu. Știu doar că este ultimul volum dintr-o serie care m-a făcut să trăiesc o mulțime de emoții și diferite stări sufletești.

Știu că începând de azi nu voi mai aștepta continuarea poveștii și că probabil nu voi lua parte la nici o uniune fericită și nici o aniversare sau petrecere de-a lor.

Parcă văd că mulți dintre voi veți comenta când veți vedea sfârșitul și că veți ajunge la concluzia că mai trebuie ceva, însă vă anunț că: nu mai trebuie nimic. Seria s-a terminat așa cum trebuia.

Nu mai este nevoie de o continuare, de o altă versiune a ei pentru că lucrurile au fost așezate impecabil, făcând dintr-o poveste cu agenți secreți, o lecție de viață despre viață.

Mai devreme am menționat notele autoarei. Să știți că ele nu sunt un interviu cu autoarea și nici ea nu s-a trezit să vorbească despre biografia ei sau realizările sale. Ea pur și simplu ne-a oferit un nou final. O nouă perspectivă.

Monica Ramirez, în ultimele 25 de pagini ale cărții ne-a prezentat pe scurt și la obiect viața unui agent secret. Implicațiile ei și povara unui agent pe care o duce toată viața lui.

Da, lumea lor este atractivă, fascinantă, luxoasă, însă ești sigur ca îi vei supraviețui? Ești tu sigur că iubirea învinge totul? Realitatea este alta. Realitatea este crudă. În realitate, un agent secret, minte ca să supraviețuiască și supraviețuiește ca să ne salveze de alte incidente precum cel din 11 septembrie 2001.

Titlu: Recviem pentru un Asasin

Titlu original: Requiem for an Assassin

Autor: Monica Ramirez

Editura: Librex

Anul publicării: 2015/2017

Notă: 5/5D&E2

Recenzie: Abis de Monica Ramirez (Alina Marinescu #5)

Pentru mine, „Alina Marinescu” nu este pur și simplu o serie de cărți sau doar seria mea preferată. În această serie am avut ocazia de a cunoaște viața unor personaje care, conform autoarei, sunt inspirate din viața reală.

Alina Marinescu #5Vă dați seama că nu vom ști adevărul din spatele acestui șir de evenimente, însă eu m-am atașat foarte mult de tot ceea ce reprezintă Alina Marinescu și îmi pare rău că acesta este penultimul volum, dar este de departe preferatul meu.

Citind aceste cărți am depășit starea de cititor și am asimilat informațiile ca și cum aș intervieva-o pe însăși Alina Marinescu într-o emisiune în șase părți. Am fost fascinată de primul volum când aceasta a pornit pe drumul pierderii inocenței alături de Alex și de procesul complicat și istovitor de a deveni un super agent.

Al doilea volum m-a făcut să îmi înghit cuvintele pentru că a fost volumul în care Alina a încercat să se regăsească în nebunia noutății și a vieții de „fantomă” în timp ce în al treilea a trebuit să învețe să trăiască cu durerea și să o depășească.

Volumul patru a fost crunt. Dureros. Acesta a fost apogeul durerii Alinei și momentul în care a căzut în prăpastia întunericului.

Și acum privesc volumul al cincilea de pe masă și mă întreb dacă acesta este adevărat. Din punctul meu de vedere, „Abis” este cel mai inocent, dar în același timp și cel mai dur dintre toate. Alina a fost în iad și s-a întors de acolo cu forțe noi.

La început mă speriasem că este posibil ca tovarășul ucis de ea ar fi putut fi Ford, însă din fericire (pentru mine), nu a fost el. M-am bucurat de prezența personajului meu preferat în mai multe episoade din viața Alinei. De data aceasta, Ford a avut un rol șocant în viața protagonistei. Practic alături de Alex, Ford a fost cel care a eliberat lebăda rănită și vindecată din colivia cunoscută sub numele de Elite.

Am râs și am plâns parcurgând paginile romanului. M-am bucurat de fericirea Alinei, de iubirea necondiționată a lui Alex, de puritatea lui Marius și loialitatea lui Ford. Din punctul meu de vedere, cei patru sunt chintesența romanului. Separat sunt simpli oameni, dar împreună sunt o adevărată poveste despre iubiri, trădări și regăsiri de sine.

Nu știu câți dintre voi sunteți fani ai acestui gen de literatură, însă ca și până acum, recomand această serie cu căldură tuturor, pentru că sunt sigură că veți găsi cel puțin un personaj în care la un moment dat vă veți regăsi.

Titlu: Abis

Titlu original: Abyss

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2014

Nota: 5/5

D&E2

Lansare de carte #2: Între o blondă și o brunetă

Vineri, 03 octombrie 2014, am avut deosebita plăcere de a-mi petrece seara în compania unor oameni minunați care mi-au încântat privirea cu cărțile pe care le-au publicat până în prezent.

Inițial credeam că Radio România avea să găzduiască o lansare dublă de carte, însă a fost doar locul care a adunat oameni de toate vârstele, bloggeri, dar și mulți autori.

20141003_185851Gazdele noastre, după cum bine știți, au fost Bogdan Hrib, Monica Ramirez, Anamaria Ionescu și Răzvan Dolea, dar alături de mine, în public, se aflau Lucia Verona, Adina Speteanu, blogger-ul de la Jurnalul unei cititoare și mulți alții.

Pofta pentru lectură crește în intensitate atunci când autorul stă în fața ta și îți zâmbește sau se încruntă, ademenindu-se în a-i citi opera. La un moment dat, în suflet, îți încolțește dorința de a devora masa pe care se află cărțile expuse, asta dacă nu ar fi limitele financiare….

Cu inima bătându-mi cu putere, am stat la rând pentru un autograf și o strângere de mână, iar cu un roi de fluturași în stomac, m-am aventurat în a avea câteva schimburi mici de replici cu toată lumea.

20141004_090344În ciuda faptului că Monica Ramirez este aproape tot timpul însoțită de un glock, ea este un om cald, zâmbitor și extrem de blând, asta până îi pui o întrebare indiscretă. Dacă îți va răspunde sincer, fii fericit, însă păzește-ți spatele. Oricând poți fi ucis sau, mai rău, recrutat de Elite. O organizație care practic nu există, dar care are grijă de noi. Organizația care a aruncat-o pe Alina Marinescu într-un Abis din care sper că va scăpa cât mai curând înainte să fie prea târziu…. dar cred că deja este prea târziu.

20141004_090327Având două codițe precum școlărițele, însă cu o geacă de biker și păzită de un superb câine lup, Anamaria Ionescu este la început de drum cu seria „Sergiu Manta”. Dar la fel ca și în cazul Monicăi, trebuie să ai mare grijă ce faci și cât vrei să afli despre trecut, chiar dacă fantomele lui dansează senzual în jurul tău. Încearcă să nu afli ce este cu acest mister, altfel va trebui să alegi alături de Sergiu dacă să ucizi sau să te lași ucis, iar mie mi-e greu să cred că dacă ați cunoscut-o pe Alina, veți renunța atât de ușor la viața voastră.

Aceste două romane sunt mai mult decât simple romane. Sunt parte din viața scriitoarelor, sunt pasiunea, sudoarea și sufletul lor. Sunt două romane pe care trebuie să ai curaj și tărie să le citești, pentru că altfel te lași prins în mrejele trecutului și nu te mai poți întoarce în prezent. Eu sunt gata de noile aventuri. Voi sunteți?

D&E2

Lansare de carte #2

Hey dragilor, știu că nu v-am mai ținut la curent cu nici o lansare de carte în ultimul an, însă mi-am propus să reiau acest obicei și să vă aduc la cunoștință o lansare dublă de la începutul lunii Octombrie.

Vineri,03 Octombrie, la ora 17:30, Editura Tritonic vă învită la Casa Radiu – Sala Radio (Str. General Berthelot nr. 60-64, sector 1, București) pentru a participa la lansarea celui de cincialea volum al seriei Alina Marinescu semnată de Monica Ramirez, „Abis”, dar și la lansarea unui nou roman semnat de Anamaria Ionescu, „Nume de cod: Arkon”, volumul care începe seria „Sergiu Manta”. La acest eveniment vor participa Răzvan Dolea și Bogdan Hrib.

Alina Marinescu #5„Deschid ușa apartamentului meu și rămân în prag un timp îndelungat. Din nou acasă. Pășesc înăuntru și închid ușa cu piciorul. Casă, dulce casă.
Aprind niște lumânări și mă îndrept către bucătărie pentru a-mi turna un pahar cu vin din sticla pe care am adus-o cu mine. Zâmbesc cu amărăciune. Pe masă se află un alt pahar cu o peliculă vișinie pe fund… vinul pe care n-am apucat să-l termin în ziua plecării s-a evaporat în eter, la fel ca anul care a trecut. Între timp, am fost capturată și spălată pe creier, transformată într-un monstru care și-a ucis un prieten cu sânge rece și acum iată-mă înapoi acasă, cu un alt pahar cu vin roșu în mână. Mă întreb dacă de data asta o să am timp să-l termin.
Găsesc o cutie goală din carton și-mi petrec următoarele ore la vânătoare de microfoane și camere video ascunse. Știu de ceva timp despre cele din sufragerie și dormitor, dar mai descopăr un set în bucătărie din pură întâmplare. Știam despre existența lor, dar înainte îmi petreceam atât de puțin timp acasă, încât nu mă deranjau cu adevărat. Acum, însă, nu mai suport ideea că Elite îmi înregistrează și analizează fiecare cuvânt și gest. Dacă nu le convine, Brett n-are decât să-și trimită asasinii. Îi aștept cu interes.” 
(Monica Ramirez, Abis)

Ana Maria Ionescu

„Nu poți să-ți croiesti un drum dacă nu știi de unde vii. Dar atunci când ești în război cu trecutul tău, mai mult ca sigur pierzi. Iar învinșii nu au prea multe variante.
Sergiu Manta s-a luptat cu soarta și a reușit să iasă din ratarea care i-a marcat debutul vieții. Specialist IT, soț și tată – pare un om împlinit. Dar când fantomele trecutului își arată chipul hidos, Manta decide să le vâneze, lăsând totul în urmă. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere.
Ucide sau lasa-te ucis, par a fi opțiunile lui Sergiu. Ce va alege și mai ales, cum va reuși să se împace cu această alegere? Care dintre ele este răul cel mai mic? ” 
(Ana Maria Ionescu, Nume de cod: Arkon)

 

Recenzie: Bariere de fum de Monica Ramirez (Alina Marinescu #4)

Acum o lună am decis că am așteptat suficient  ziua în care îmi voi cumpăra acest volum.

Sinceră să fiu, îmi era cam teamă să îl citesc mai ales acum că Alex s-a întors din morți, chiar dacă, personal, pe Alina nu o văd în brațele nimănui.

Din punctul meu de vedere, Alina este acel gen de persoană singuratică ce face totul pe cont propriu, persoana de lângă mai mult încurcând-o decât ajutând-o.Alina Marinescu #4

Trebuie să recunosc că am fost șocată de rolul minuscul pe care Alex l-a avut în acest volum. Mă așteptam să văd un război între el și Marius pentru recâștigarea, respectiv, păstrarea Alinei însă nu a fost să fie. Alex s-a retras în umbre de unde, ca un adevărat maestru păpușar, a supravegheat acțiunea desfășurată la picioarele lui.

Dar pentru mine plăcerea lecturii nu stă în supravegherea triunghiului Alina – Alex – Marius, ci are un nume mai simplu format din patru litere: Ford.

Sincer, ador personajul acesta. Este extrem de bine conturat și cât se poate de realist. Nu îl văd ca pe un super spion și categoric nu îl văd nici ca pe Superman. Este un agent secret, o fantomă, care a avut norocul sau ghinionul să fie cel mai bun prieten al lui Alex. Are sentimente puternice și este întruchiparea perfectă a loialității, a prietenului pe care oricine și l-ar dori, dar și a camaradului pe care te poți baza atât fizic, psihic, dar și care mereu știe ce să spună, făcând ca adevărul să fie dulce, nu ca un pumn în plexul solar. Îmi place foarte mult dedicarea cu care face chiar și cel mai mărunt lucru, dar cel mai mult îl iubesc pentru replicile spirituale pe care le are în orice situație.

Revenind la acțiunea romanului pot spune că mi-a plăcut foarte mult pentru că am avut parte de schimbări la 180 de grade a situației și a faptului că nu a fost un roman sentimentalist care s-a rezumat la problemele de cuplu ale protagoniștilor. Am fost marcată de spiritul de sacrificiu al Alinei, dar și de ceea ce a îndurat când a fost luată prizonieră de membrii Al’ Qaeda. Au fost unele paragrafe la care închideam ochii și îmi doream să se termine mai repede.

Tortura psihică și fizică la care a fost supusă nu numai ea, dar și alte personaje a fost insuportabilă la un moment dat și chiar mi-a părut rău când unul dintre agenții Elite a murit. Scena respectivă a fost descrisă cu foarte mult talent, la un moment dat reușind să o văd desfășurându-se dinaintea ochilor pe parcurs ce avansam cu lectura.

Romanul a fost o adevărată evadare în lumea umbrelor și a jocurilor sorții, de unde m-am întors cu o mulțime de întrebări. Ce s-a întâmplat cu Alina? Nu a murit nu-i așa? Adică dacă ar fi murit, atunci seria s-ar fi terminat, corect? Și unde este Alex când este nevoie de el? Dar Marius va reuși să înceteze să se mai învinovățească de eșecul ultimei misiuni?

Titlu: Bariere de fum

Titlu original: Hidden Rules

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

Anul publicării: 2013

Nota: 5/5D&E2