Recenzie: Dincolo de Theo Anghel (Am murit, din fericire #3)

Poate că viața din Orianei din Chaos s-a sfârșit, însă cea de Dincolo începe cu o întâlnire neașteptată și din nou recuperatoarea este pusă în poziția de a alege între ce este bine și rău.

Pentru că în al doilea volum al seriei, tânăra s-a întâlnit cu cineva din prima ei viață, aceasta a fost extrasă din Chaos și trimisă într-un loc ce se află între Rai și Iad. Nu știu exact unde, pentru că nu pare să fie Purgatoriul, ci undeva la intrarea în el. Autoarea l-a numit Transeo.

În această locație se află recuperatorii și îngerii lor care au fost extrași din Chaos și își așteaptă destinul sau judecata. Dar cum Oriana este condusă de instinct și pentru a fi alături de Ama și Abel, renunță la siguranța acestui tărâm și se afundă în Purgatoriu.

Vreau să precizez că în comparație cu primele două volume, de care am fost super încântată, acest volum a fost mult prea dark și realist pentru gustul meu. Din punctul meu de vedere, romanul acesta nu mai poate fi citit chiar de oricine așa cum au fost volumele anterioare.

Ca să-l citesc am avut nevoie de voință de oțel deoarece pentru autoexilul Orianei, autoarea a fost extrem de realistă: de la himerele create de hrana și apa insuficiente, la detalii precum părul nedorit pe corp.

Totuși dacă nu ar fi fost aceste amănunte, probabil că „Dincolo” nu avea să fie un roman apropiat realității.

Aș vrea să menționez că paginile acestui volum ascund o poveste tristă de dragoste între două dintre personajele la care ne așteptam cel mai puțin: Ama și Abel. Cred că le era scris în ADN ca cei doi să se certe și nu pentru că unul este înger alb, iar altul întunecat. De ce? Vă las pe voi să descoperiți.

În continuarea aventurilor, cel care se ridică la un nivel neașteptat și mi-a depășit așteptările de cititor al seriei, a fost Abel. Văzându-se între niște recuperatori și îngeri pe calea pierzaniei a drogurilor, foamei si setei, Abel preia cârma și încearcă să-i scoată la liman.

Dar norocul nu a fost deloc de partea lor pentru că de fiecare dată dădeau din lac în puț, ceea ce nu era tocmai avantajos pentru viețile lor.

Nu pot spune că personajele vor reuși să găsească luminița de la capătul tunelului pentru că par să-și fi pierdut speranța, iar adevărata Moarte îi urmează ca o umbră silențioasă și răbdătoare să-i ia cu ea pe fiecare în parte.

Să sperăm că finalul seriei nu va fi la fel de trist și dramatic precum cel al acestui volum. În secret sper că în „Purgatorio”, ne vom reîntâlni cu personaje vechi așa cum ne-ar promite ultima propoziție al acestui volum.

 

Titlu: Dincolo

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul publicării: 2016

Nota: 3/5

Advertisements

Recenzie: Chaos de Theo Anghel (Am murit, din fericire #2)

Dacă în primul roman, autoarea ne-a prezetat lumea recuperatorilor care este ascunsă în lumea noastră, în volumul al doilea al seriei „Am murit din fericire”, aventurile în Chaos iau o întorsătură nu tocmai fericită.

Cu un final ce promite multe, trebuie să recunosc că acest „Chaos” a fost genul de carte care te hipnotizează și te ademenește într-un univers paralel și contemporan plin de lecții despre viață.

La cocktailul de sentimente al Orianei, autoarea l-a adăugat și pe Ghenadie, un student arogant care consideră că le știe pe toate.

Mi-a plăcut personajul lui Ghenadie care, la fel ca Oriana, este și el un proaspăt recuperator, doar că este cu mult mai neîndemânatic decât tânăra cu ochi neobișnuiți, ca de safir. Tind să cred că neîndemânarea lui ca și recuperator este tocmai rezultatul aroganței de care vă spuneam mai devreme. Este de apreciat că studentul este cult și că are un vocabular dezvoltat, dar acest lucru nu compensează lipsa lui de experiență de viață.

Pentru că nimeni nu i-ar fi simțit vreodată lipsa dacă ar fi murit, dar și pentru că nimeni, cu excepția protagonistei, nu a știut vreodată că Ghenadie a decedat în casa bunicii, el are voie să-și păstreze viața de dinainte de moarte.

Așa cum este și viața reală, așa este și Theo Anghel în acest roman: nedreaptă. Însă tocmai această nedreptate face ca acest volum să aibă de toate: suspans, acțiune și decizii greu de luat.

„Chaos” întruchipează momentul în care Oriana este pusă să facă una din alegerile care vor fi definitorii pentru serie.

Am apreciat faptul că în acest volum, ca și în precedentul, autorul nu este cel care ia deciziile în locul personajelor ci, ca un spectator, ne relatează concis și amuzant ce face fiecare în parte. Nu este un dirijor, așa cum adesea regăsim în romanele fantasy destinate tinerilor, ci un simplu povestitor care pare să fi fost al treilea înger al personajului principal.

Nu am prea apreciat, însă, graba aceasta de a duce acțiunea la un alt nivel așa cum veți descoperi la finalul romanului, care este extrem de promițător, deși pe mine m-a făcut să-mi displacă ușor.

Să fi ratat oare Oriana șansa de a fi fericită? Să fie destinul atât de nedrept cu ea? Sau oare i s-a pregătit o nouă aventură ce o va defini?

Cel mai probabil, vom afla în volumul al treilea „Dincolo” ce i se va mai întâmpla Orianei și îngerilor săi.

Titlu: Chaos

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul publicării: 2016

Nota: 4/5

Recenzie: Întorcerea de Theo Anghel (Am murit, din fericire #1)

Având ca pasiune scrisul, încă de la 11 ani, Theo Aghel inveta povești despre cowboy pentru cele două cititoare ale sale din copilărie.

În 2014 debutează la editura Herg Benet cu romanul „ Întoarcerea”, iar în 2016 îl republică la editura Quantum Publishers.

Inițial această carte se dorea a fi singură, însă la solicitarea cititorilor, Theo transformă „Am murit, din fericire” într-o colecție fantasy, ce în prezent numără patru volume, despre viața de apoi.

Primul volum al acestei serii începe cu moartea personajului principal: Oriana.

Poate că „moarte” este puțin cam mult spus deoarece Oriana revine pe pământ (Chaos , cum este numit în roman de autor) ca un recuperator.

Recuperatorii sunt persoanele care atunci când mor nu se duc nici în Iad și nici în Rai, ci trec prin ușa ce separă cele două lumi. Se reîntorc în Chaos ca salvatori ai sufletelor rătăcite.

Însoțită de un înger bun (Ama) și unul rău (Abel), Oriana revine pe pământ pentru a salva viețile oamenilor. Primește această a doua șansă, având condiția de a renunța definitiv la viața de dinainte și la tot ceea ce înseamnă aceasta pentru protagonistă.

Săracă, fără prieteni, familie și iubit, Oriana se trezește într-un apartament mizer în care trebuie să o ia de la capăt. Doar ea, Ama și Abel.

Din punctul meu de vedere, îngerii sunt sarea și piperul romanului. Se subînțelege că cei doi se ceartă veșnic și fiecare dintre ei încearcă să o atragă pe Oriana de una din părțile guvernante ale universului.

Mi-a plăcut acest volum pentru că autoarea și-a umanizat personajul în ciuda faptului că recuperatorii au puterea a zece oameni. Astfel, tânăra nu este decât un recuperator, să zicem, mediocru, dar care își face treaba cât de bine poate.

A fost o adevărată plăcere să mă delectez cu acest roman fantasy a cărui acțiune se petrece pe străzile Bucureștiului, iar cele 320 de pagini ale lui sunt presărate, acolo unde trebuie, cu umor.

Recunosc că am avut diferite emoții pe parcursul lecturii: m-am enervat de bunătatea exagerată a Orianei, am fost intrigată de apariția lui Mark, am râs de micile certuri dintre Ama și Abel, am plâns la pasajele în care Oriana suferea după viața pierdută.

De mult timp nu am avut plăcerea de a mă bucura de o carte care să-mi stârnească atâtea sentimente și sunt încântată că am avut ocazia să o citesc și la rându-mi să o recomand și altor cititori.

Titlu: Întorcerea

Autor: Theo Anghel

Editura: Herg BenetQuantum Publishers

Anul publicării: 2014 / 2016

Nota: 5/5

Lumea cărților #8: Final Frontier 2016

În weekend-ul 2 – 3 aprilie am fost invadați de extratereștri pentru a ne spune povești SF la Connect Hub din București în cadrul celei de-a cincea ediție, Final Frontier, un eveniment marca Bookblog.

FF5 AfisAnul acesta, târgul de carte intergalactic a adunat laolaltă unele din cele mai de seamă edituri din țara noastră precum Editura Nemira, Editura Paladin, Editura Millennium, Crux Publishing, Editura Tritonic sau Editura RAO.

Pe lângă editurile mai sus menționate, la târg au mai avut stand de jocuri, benzi desenate și figurine cu eroii noștri preferați cei de la magazinul Red Goblin, au venit cu romane grafice și benzi desenate colegii de la HAC!BDThe EATComics și LEX Hobby Store, iar ocazia de a ne delecta cu romane în limba engleză sau de la Editura Quantum Publishers ne-a fost oferită la standul colegilor de la Book Express.

Printre picături atmosfera a fost întreținută de către cosplayerii costumați ca eroii dragi nouă din Star Wars sau care întruchipau personaje ca desprinse din poveștile steampunk ale lui Florin Pîtea sau pur și simplu copii fidele ale avatarurilor din jocurile video sau protagoniștii filmelor fantasy.

Atmosfera a fost destinsă și relaxantă, animată din când în când de un atelier de creație, de un concurs sau de către lansări de carte de la editurile participante. Din păcate nu știu câte lansări au fost pentru că nu am reușit să particip la nici una (fără excepție), însă am auzit de la editorii și colegii de breaslă prezenți că toate au fost un succes.

Lista lansărilor (sper să fie toate) este după cum urmează:

Editura Crux Publishing

Logo Crux Publishing

 

Editura Paladin13874_215332041939856_315965269_n

Editura Millennium

edmillennium

Editura Eurostampa

Erostampa

 

Editura Tritonic

Editura Tritonic

  • Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba
  • Galaxia sudică” de Aurel Cărășel

Alte lansări și evenimente:

  • „Căldura ghețarilor” de Nic Dobre
  • Opere complete, vol. 4 de Mihail Grămescu (Tracus Arte, 2016)
  • Din ştreang de Aurelia Chircu (editura Bookmasters, 2016)
  • Exit, povestiri de dincolo, de Lucian Dragoș Bogdan, Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Florin Purluca, Liviu Surugiu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu (Eagle, 2016)
  • Întâlnire cu Secția 14 unde publicul a avut ocazia să facă cunoștiință cu membrii acestui grup și unde au putut asculta un fragment din „Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan de Alexandra Medaru citit pe voci.

Savanți și domnițe victoriene sau gothice, pământeni și extratereștri, autori și cititori, toți s-au adunat într-un singur loc pentru a lansa cărți, a schimba opinii, a-și completa biblioteca sau pur și simplu care au vrut să se trezească după amorțeala de după iarna ce a trecut.

Am râs, am avut emoții la concursuri, am confecționat povești și ne-am distrat cu toții fiind mândri că împreună FFV #2formăm o comunitate.

Din păcate bugetul meu redus, de 50 RON, nu mi-a permis să iau tot ceea ce voiam de acolo, însă nu m-am putut abține să nu iau 3 volume de la Quantum Publishers (care au fost fix cei 50 de lei). Sunt catchy, au o poveste interesantă – numai bune de citit în metrou. Este vorba despre: primele volume din seria  „Am murit, din fericire” de Theo Anghel („Întoarcerea”, respectiv „Chaos) și romanul „Frumuseți Monstruoase” de Marina Neagu.

În prima zi am prins doar „Dezbaterea Editurilor” (dacă îmi este permis să îi spun așa unuia dintre evenimente) în care editorii de la Editurile Nemira, Tritonic, Millennium și Crux Publishing au fost antrenați într-o discuție deschisă unde ni s-au dezvăluit anumite lucruri despre cum merg lucrurile într-o editură și unde au fost dezbateri pe diverse teme și subiecte legate de lumea literaturii.

FFV #1Și evident nu aveam cum să ratez evenimentul de a doua zi pentru care mi-aș fi dat toată biblioteca numai să pot participa – Atelierul de confecționat povești fantastice al lui Dan Rădoiu (pentru acest eveniment voi avea o postare specială).

În rest? Am stat lipită de cei de la Crux pentru că sunt oameni faini, frumoși și talentați. Își fac treaba excelent și sunt tare mândră că sunt parte din familia lor de un an. Sunt mândră să-i văd crescând și lansând carte după carte care mai de care mai frumoasă, mai interesantă, mai misterioasă.

Nu cred că mai este vreun secret faptul că am făcut o adevărată pasiune pentru ei și că îi susțin în orice trăsnaie cu care au de gând să ne înveselească și să ne scoată din cotidian. I-am cunoscut acum un an la a IV-a ediție Final Frontier, am sărbătorit un an de colaborare weekend-ul acesta și peste 50 de ani am să îmi duc nepoții la a 55-a ediție a acestui târg pentru a vedea unde bunica lor a descoperit pasiunea pentru literatura de calitate.

Si nu în ultimul rând, vreau să vă arăt fotografia mea preferată: eu în toată splendoarea mea cu sabia deasupra „Anotimupului Pumnalelor” ca un mesaj subliminal pentru Șerban Andrei Mazilu.

DSC_1425

Dragă Andrei, poate nu termini „Jocul Necromanților” până la Gaudeamus. Am o sabie și știu să o folosesc.

 

D&E2