Tag Archive | Vinerea Cruxiană

Recenzie: În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu (Predestinare Genetică #1)

În perioada 2000 – 2010 piața literaturii a fost dominată de genul fantasticului reprezentat de vampiri, vârcolaci și multe alte creaturi cu colți, îmblânzite de autori pentru a le face mai accesibile adolescenților.

in-sangele-tataluiÎncepând cu 2010, literatura universală,  dar și cea românească au fost invadate de noul chip al fantasticului ce nu se desfășoară sub semnul supranaturalului, ci al unui posibil viitor: distopiile.

Majoritatea distopiilor pe care le-am citit până acum sunt scrise de autori străini care prezintă Statele Unite ale Americii ca pe o țară a pierzaniei, distrusă de războaie ce au afectat întreg mapamondul.

Astfel, într-o mare de romane care abordează o inevitabilă Apocalipsă, profesorul și scriitorul Ciprian Mitoceau vine cu o breșă a acestui stil brutal de a vedea viitorul cu primul roman al trilogiei „Predestinare Genetică”- „ În Sângele Tatălui”.

În acest prim roman sunt prezentate destinele a două personaje total opuse. Pe de o parte avem un „individ banal” – Leo Goldman, iar pe de altă parte avem un „carismatic ucigaș în serie (inspirat din realitate)” – Robert Piest.

“În Sângele Tatălui” ne inițiază într-o lume în care oamenii, parcă nu mai sunt capabili să gândească pentru ei și să-și asume deciziile pe care le iau: „nu este vina noastră”. Acest citat este repetat, parcă la infinit, de personajele secundare care îl acuză pe nedrept pe Leo Goldman, care desi a avut un comportament exemplar o viață întreagă, a fost judecat pentru prima, și probabil, ultima abatere disciplinară.  În timp ce acest ghinionist cetățean este condamnat în baza unui amedament, lista de victime a lui Robert Piest este în continuă creștere.

Ceea ce face ca romanul să fie mai intersant și mai promițător decât restul cărților din acest gen literar este faptul că personajele principale trăiesc într-o lume în care justiția, aș putea spune, este într-adevăr oarbă, și nu în sensul bun.

Prin „justiție oarbă” facem referire la ideea de bază a acestei trilogii care a fost construită pe amendamentul Dawson. Acestă lege a fost concepută pentru a-i identifica pe potențialii criminali în serie înainte de a deveni unul. Bazat pe un chestionar cu întrebări despre cele mai intime gânduri ale „acuzaților”, cei care folosesc acest amendament pot condamna la închisoare pe viață pe oricine fără o altă judecată în prealabil și de asemenea fără alte dovezi, decât rezultatul chestionarului.predestinare-genetica-1

Romanul poate fi considerat un joc de-a Dumnezeu  al unor oameni ce și-au pierdut de mult verticalitatea și simțul realității ce aduce în prim plan efectul de turmă pe care îl întâlnim și astăzi sub forma calculatoarelor.

Astăzi ne folosim de internet pentru a căuta informații în defavoarea cărților, ne folosim de calculator pentru a face simple calcule în defavoarea matematicii, pe care se presupune că ar trebui să o știm, iar în viitor ne vom folosi de un amendament propus de o persoană mai stăpână pe sine decât noi pentru a conduce un stat și, poate, chiar lumea.

Am apreciat acest roman nu doar pentru calitatea textului care este pe înțelesul oricărui cititor, ci pentru simplitatea cu care este scris, fără termeni științifici complecși. Dar cel mai mult autorul mi-a câștigat respectul și atenția prin lecția de viață pe care mi-a oferit-o printre rândurile sale.

Ținând cont de ultimele evenimente de la noi, nu pot decât să mă gândesc la această carte ca la o previziune a lui Ciprian Mitoceanu a viitorului nostru. Însă îmi place să cred că spre deosebire de cetățenii Statelor Unite din această trilogie, noi avem curajul și tăria de a ne împotrivi legilor spălătoare de identitate, iar că povestea prezentată anteior, va rămâne doar atât. O poveste.

Titlu: În sâgele tatălui

Autor: Ciprian Mitoceanu

Editura: Crux Publishing

Anul publicării: 2015

Nota: 5 / 5

Advertisements

Recenzie: Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naşte de Robert E. Howard

Vă mărturisesc că probabil niciodată nu am să mă satur de cărțile și evenimentele organizate de Editura Crux Publishing pentru că sunt pur și simplu fantastice. De aceea voi dedica fiecare zi de vineri a săptămânii unei postări exclusiv pentru o carte sau un eveniment marca Crux Publishing, încercând să creez o tradiție pe Reader’s Republic cu hashtag-ul #VinereaCruxiana.

Așadar voi inaugura #VinereaCruxiana (care a întârziat 24 de ore din motive tehnice) cu recenzie pentru nuvela „Conan Barbarul” de Robert E. Howard tradusă de Andreea Sterea, editorul Crux Publishing în colaborare cu consilierul editorial, scriitorul și criticul literar, Oliviu Crâznic.

Am iubit această poveste pentru că, înainte de toate, are câteva elemente din cultura orietului îndepărtat evidențiate subtil prin hoți ai deșertului, caravane pline de bogății misterioase, bijuterii sclipitoare, șalvari colorați și vaporoși și peronaje care mai de care mai misterioase. Cumva autorul a făcut din ținutul Hiboria locul unde se întâlnesc toate culturile și legendele, dând naștere unei lumi fantastice ce prosperă și astăzi.

Print

Design copertă: Ionel Jinga

Între două coperți lucioase ilustrate de Ionel Jinga, există o istorisire ce te atrage într-o lume din care nu mai vrei să ieși pentru că totul este feeric și niciodată nu poți intui ce urmează, fiind mereu surprins de următorul rând sau chiar cuvânt. Îmi plac întorsăturile de situație și mai ales faptul că protagonistul nu este chiar genul acela de personaj virtuos, minunat și încântător. Nu. El este un munte de om cu ochi albaștri pătrunzători și păr negru. Este puternic și îți lasă impresia că niciodată nu a zâmbit sau râs, mereu încruntat și serios, care se desfată în mrejele alcoolului sau ale fermecătoarelor cadâne. Cu toate aceste trăsături aparent “barbarice” , Conan este un individ corect și de onoare, lucru care m-a atras în mod deosebit la el.

Acțiunea nuvelei se învârte în jurul poveștii a două gemene, prințese ale Khauranului, ce au fost despărțite la naștere pentru că una dintre ele a fost născută sub semnul infernului. Superstițioși din fire, oamenii au abandonat-o pe mica Salome în deșert pentru a fi lăsată pradă fiarelor. Aceasta este găsită de un vrăjitor care o ia sub protecția lui, până ce, prin rebeliunea ei, ajunge să fie alungată de către mag, nu înainte ca el să îi spună cine este cu adevărat.

Condusă de mânie, Salome își închide sora, Regina Taramis, zisă și Floarea Khauranului, în cea mai adâncă hrubă a palatului imperial și împreună cu o armată de barbari instaurează teama și teroarea în viața locuitorilor regatului. Care este rolul lui Conan în această poveste este greu de aflat, pentru că autorul ne ține în șah până la sfârșitul nuvelei. Reușește legendarul erou sau nu să aducă pacea în regat? Ei bine, așa cum am mai spus, el nu este un războinic oarecare, așa că va trebui să descoperiți singuri.

În opinia mea, consider că momentul definitor al personajului Conan Barbarul este scena crucificării acestuia. Până în acel moment Conan era căpitanul gărzilor regale, însă în timpul invaziei puse la cale de Salome, acesta este învins în cele din urmă. Ca să fie umilit, Conan este răstignit precum Iisus pe o cruce și lăsat pradă vulturilor. Însă acesta nu more ca să reînvie, ci renaște cu albaștri-i ochi alimentați de dorința de răzbunare. Această dorință este atât de mare, încât luptă cu însăși moartea preschimbată într-un vultur și o învinge „cu mâinile legate la spate”, câștigându-și o a doua șansă.

Voința de fier a protagonistului reușește să învingă Moartea în fiecare dintre formele pe care le ia în momentele în care stă crucificat pe acel deal: mai întâi vulturul, apoi toporul ce-i taie crucea și ulterior cleștele ce-l eliberează din pironii ce-l țineau prizonier. Orice om, ființă sau creatură, în locul său ar fi pierit, însă Conan a renăscut nu ca un mântuitor sau justițiar, ci ca un Erou.

Fie că este Erou sau Barbar, Conan este personajul care are acea poveste ce te vrăjeşte până la ultima pagină, motiv pentru care o recomand cu drag tuturor amatorilor de Fantasy 100% adevărat.

Titlu: Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște

Titlu original: Conan the Barbarian

Autor: Robert E. Howard

Editura: Crux Publishing

Anul publicării: 2016

Nota: 5/5 D&E2

Lumea din spatele cărților #7 – Atelier de scriere creativă cu Dan Rădoiu

Stăteam zilele astea și încercam să mă adun după a cincea ediție Final Frontier din weekend-ul 2-3 aprilie, când, deodată, m-a lovit inspirația. Acum că știți că unul dintre lucrurile pentru care „I fangirl about” este tot ceea ce face Editura Crux Publishing, mi-am propus ca ziua de vineri a fiecărei săptămâni să fie Vinerea Cruxiană.

După cum am menționat în postarea despre FF5, iată că revin cu descrierea Atelierului de confecționat povești fantastice cu Dan Rădoiu.

Dan Radoiu FF5

Ciocolata este mai bună decât orice alt premiu din lume

Înainte de toate, aș dori să scriu câteva rânduri despre însuși Maestrul atelierului.

Este un bărbat bine făcut, cu pletele lăsate în vânt și care mereu este îmbrăcat la 4 ace, într-o ținută serioasă și foarte office. Practic când îl vezi rămâi fără cuvinte pentru că ți-e teamă ca nu cumva să te ia la 3 păzește… vezi să nu.

Dan Rădoiu este persoana din poza din stânga, vesel, deschis și mereu cu zâmbetul pe buze. Este un programator IT care nu a rămas fixat pe lucrurile exacte, ci ne încântă cu povești fantastice, ne aduce mereu zâmbetul pe buze și ne face pe fiecare în parte să ne simțim speciali, iar pentru asta îl iubim cu toții.

De exemplu duminica trecută am fost la acest atelier împreună cu o foarte dragă prietenă care era atât de sceptică în privința evenimentului, încât mi-a zis din prima „pe mine nu vă bazați că eu nu mă pricep”. Să fi fost oare așa?

Defapt ne-am simțit atât de bine în compania lui, încât am uitat cu desăvârșire de faptul că de data aceasta povestea trebuia interpretată de o echipă de actori din echipa de Teatru Obligo, care nu au putut să-și desfășoare activitatea datorită spațiului mic în care s-a ținut atelierul.

page

Cam așa arăt la fiecare atelier în parte de-al lui Dan… I have the fangirl face. (c) Alexandru Orbescu pentru fotografia din drepta

Însă după ce am schițat un personaj și acesta a început să prindă contur, gândul drăguței mele prietene numai la Candy Crush nu mai era. Practic ajunsese să facă parte din poveste trăind-o și bucurându-se împreună cu noi de ea. M-am bucurat enorm să văd cum Miss Scepticism ne-a ajutat să creăm dintr-un om banal, plictisit de viață, dar cu un viciu neobișnuit – acela de a tricota șosete, într-unul din concurenții celebrului show Survivour.

Mircea I. Popescu este un funcționar public cu o viață plictisitoare și monotonă, până în ziua în care este ales să participe (din greșeală) la cel mai cunoscut show de supraviețuire din lume, Survivour. Din cauza șocului, acesta nu își dă seama când demisionează de la actualul loc de muncă și ajunge direct în Gara de Nord cu un troler după el pentru a-și înfrunta destinul. Poate că la vârsta de 35-40 de ani este momentul să pornească pe drumul său inițiatic sau poate că acum este momentul să demonestreze lumii că nu este o mămăligă, sau poate că Soarta s-a plictisit de el și îl trimite spre o moarte sigură.

Ce se va întâmpla cu el? Nu știu, însă voi încerca să aflu, căci ideea mi-a plăcut atât de mult, încât aș vrea să aștern pe hârtie propria mea variantă pentru acest Survivour neașteptat.

Sper că la următorul atelier de pe 17 aprilie la ceainăria La Un Ceai unde numai Dan știe ce mai urmează…. sau poate nu, să veniți și voi pentru că ar fi păcat să pierdeți câteva ore de deconecatare garantată de prezent.

D&E2